Uită sau uită-l/uit-o / Forget or forget him/her

 

[below in English]

Iertarea și uitarea sunt doi termeni care se leagă, dar care pot fi și opuși. Dacă în cazul iertării totul este clar, cu uitarea există o problemă. Ea e de două feluri: alegi să uiți ceea ce ți-a greșit o persoană sau...să uiți acea persoană. E foarte importantă viziunea asupra lucrurilor, pentru că totul ține de nuanță. Unii oameni văd viața în culori vii, iar alții preferă culorile sobre.

Cred că e mai ușor să ierți. De cele mai multe ori, nu putem renunța la o persoană dragă pentru că ne-a rănit, chiar dacă situația se repetă. Sunt la mijloc sentimente și amintiri ce fac aproape imposibilă despărțirea. Intervine a doua șansă, a treia, a patra și continuă tot așa. Mai există varianta "iartă-l, dar reține-i nenorocitului numele ", care adună resentimente în sufletului omului și îl distruge din interior spre exterior...încet și extrem de dureros. În schimb, uitarea persoanei reprezintă un nou început. O schimbare. Oamenii se simt mai bine dacă au o rutină, fiindcă schimbarea determină posibilitatea apariției unui eșec. Frica este adesea motivul iertării excesive.

Eu sunt o visătoare incurabilă. Încerc să privesc întotdeauna partea plină a paharul și astfel descopăr ceva frumos în fiecare aspect al vieții. Îmi place negrul când vine vorba de haine, păr, unghii, eyeliner, mașini și ce o mai fi. Perspectiva asupra lumii o am însă roz. De ce tocmai această culoare? Nu, nu am ales expresia "a vedea viața în roz", ci pentru că îmi aminteşte de perioada lipsită de griji a copilăriei, anii în care 99% din hainele mele erau roz (1% roșii). Din această cauză, sunt membră de onoare a clubului oamenilor iertători, care uită imediat greșeala fără să privească un moment înapoi. Iert și uit și iar iert și iar uit. Trec prin cercul vicios greșeală - iertare - uitare până ce, într-un sfârșit, realizez că e în zadar. Atunci, chiar dacă sufăr enorm, pun punct. Nu pot forța pe cineva să fie așa cum îmi doresc sau cum am eu nevoie. Cei din jur trebuie să aibă libertatea de a-și face alegerile, iar nenumăratele greșeli exprimă fără doar și poate decizia luată.

Tu ce crezi, e mai ușor să ierți sau să uiți? De ce?


-----------------------------------------------------------------------------

Forgiveness and oblivion are two terms linked, but can also be opposed. If everything is clear in the case of forgiveness, forgetting is a problem. There are two kinds: you choose to forget what a person has done wrong to you or... to forget that person. The vision of things is very important, because everything is of nuance. Some people see life in bright colors, others prefer sober colors.

I think it's easier to forgive. Most of the time, we cannot give up on a dear person because has hurt us, even if the situation is repeated. There are feelings and memories in the middle that make the separation almost impossible. The second chance appears, then the third, the fourth and so on. Another option is "forgive him, but remember that bastard's name", which gathers resentment in the soul and destroys it from the inside to the outside... slow and extremely painful. Instead, forgetting the person is a new beginning. A change. People feel better if they have a routine, because the change determines the possibility of a failure. Fear is often the reason for excessive forgiveness.

I'm an incurable dreamer. I try always to look at the full side of the glass and to discover something beautiful in every aspect of the life. I like black when it comes to clothes, hair, nails, eyeliner, cars and others. But my perspective on the world is pink. Why exactly this color? No, I did not choose the phrase "to see life in pink," but it reminds me of the childhood, the carefree period in which 99% of my clothes were pink (1% red). For this reason, I am an honorary member of the Forgiving People Club, who immediately forgets the mistake without looking back for a moment. I forgive and forget and forgive again and forget again. I go through the vicious circle of mistake - forgiveness - forgetfulness until, in the end, I realize it is in vain. Then, even if I suffer enormously, I stop. I cannot force someone to be how I want or how I need. Those around us should have the freedom to make their choices, and the countless mistakes express without a doubt the decision made.

What do you think, is it easier to forgive or to forget? Why?

Mulţumesc pentru... / I thank for...

[below in English]

Uneori trebuie să mai și mulțumim. Normal ar fi să facem asta zi de zi și clipă de clipă, dar noi uităm, omitem sau considerăm că nu e nevoie. Ei bine, e. Privind retrospectiv, vom observa cât de binecuvântată ne e viața. Poate că nu avem tot ceea ce ne dorim, poate considerăm că mai avem pași de făcut pentru a ne simți împliniți, însă cu siguranță avem motive să fim recunoscători. Viața însăși e o binecuvântare.

Eu am simțit nevoia ca azi să mulțumesc în cuvinte simple, puține, pentru tot ce am. Sunt o multitudine de sentimente în inima mea, dar sunt conștientă că nu am cum să le exprim pe foaia virtuală.

Așadar, sunt astăzi, și în fiecare zi, recunoscătoare pentru tot ceea ce înseamnă viața mea, pentru părțile ușoare și pentru părțile grele din ea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii pe care i-am întâlnit în călătoria mea. Îi mulțumesc pentru că veghează neîncetat asupra mea și pentru că îmi umple sufletul de iubire. Îi mulțumesc pentru că îmi ghidează pașii în drumul meu și nu mă lasă să rătăcesc prin întuneric, ci lumina Lui se revarsă necontenit peste mine. Îi mulțumesc până și pentru dificultățile prin care trec. Nu aș fi ajuns aici fără ele.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce am enumerat aici și pentru multe altele... Am văzut cerul în dimineața aceasta și e cel mai important lucru.

Tu pentru ce ești recunoscător / recunoscătoare?


-----------------------------------------------------------------------------

Sometimes we have to thank. It would be normal to do this everyday and every moment, but we forget, we omit or we feel it is not necessary. Well, it is. Looking back, we will see how blessed our life is. Maybe we do not have everything we want, we may think there are steps to make in order to feel fulfilled, but we certainly have reasons to be grateful. Life itself is a blessing.

I felt the need to thank today in simple, little words for everything I have. There are a lot of feelings in my heart, but I am aware that I cannot express them on the virtual sheet.

So, today, and every day, I am grateful for everything my life means, for the easy parts and for the heavy parts of it. I thank God for the people I met on my journey. I thank Him because He constantly watches over me and because He fills my soul with love. I thank Him for guiding my steps in my road and not letting me wander through darkness, that His light pours over me constantly. I thank Him even for the difficulties I'm going through. I would not have gotten here without them.

I am grateful for everything I have listed here and for many other things... I saw the sky in this morning and it is the most important thing.

What are you grateful for?