E timpul să ne (re)îndrăgostim

Sursa: answear.ro

Se spune că prima iubire nu se uită niciodată. Ei bine, cam la fel stă treaba și cu prima întâlnire. Fluturi în stomac, lipsă de concentrare, emoții imposibil de stăpânit și câte și mai câte ne chinuie existența la început.

Adevărul e că ar trebui să fie mereu așa (mai puțin partea cu mintea ce umblă pe câmpii, cu care eu una nu mă împac nicicum), dar asta e o discuție pentru o altă dată.

Sursa: answear.ro

După cum știm cu toții, teoria și practica merg de obicei în linii paralele și rareori se întrepătrund. Astfel, idealul unei prime întâlniri reușite implică trandafiri cum alții nu sunt pe lume, zâmbete mai ceva ca la Hollywood şi discuții filozofice venite natural.

Desigur, partenerii au aceleași gusturi și își dau seama că au fost sortiți încă dinainte de a se fi născut să fie un cuplu. E destinul, cum ar zice unii.

Cât despre îmbrăcăminte, nici nu există vreun dubiu. Sunt nelipsite rochiile elegante și costumele scumpe, însoțite, bineînțeles, de pantofi atent lustruiți și strălucitori ca stelele unei nopți de vară. Ce să îți dorești mai mult?

Visăm, visăm, dar ne mai și trezim la realitate din când în când. În afară de ținută și de trandafiri, eventual, situația stă cât se poate de diferit.

Zâmbetele sunt de cele mai multe ori tremurate, iar oamenii nu prea știu ce să vorbească.

"Mă va crede o ciudată dacă îi spun că mă pasionează mașinile."

"Va face mişto de mine dacă îi spun că sunt maestru în bucătărie?"

Privind retrospectiv, întreaga întâmplare e de-a dreptul adorabilă.

Bine, bine, dar știi ce te salvează dacă rişti să ai parte de un moment penibil? Ținuta! Cum așa? E foarte simplu.

Orice om e mai dezinvolt atunci când se simte bine în propria piele și, îmbrăcat drăguț fiind, nici nu îl prea deranjează să fie admirat. Ah, dulci mai sunt fiorii aceia!

Cert e că atunci vrem neapărat ca totul să iasă perfect și ca persoana din fața noastră să ne vadă în cea mai frumoasă lumină cu putință.

Prima impresie determină în mare măsură cum se vor desfășura lucrurile în continuare, motiv pentru care e deosebit de important cum ne facem apariția.

Ba mai mult decât atât, cele 5 secunde, în care nici nu apucăm măcar să salutăm, pot duce de la "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" împreună la... separat. Întrebarea e: ce anume vezi, mai exact, în acele câteva secunde?

Ținuta, desigur. E prezentabil/ă sau nu? Ideea e că uneori şi asta poate fi prea mult. E în regulă să te străduiești să arăți bine, e chiar indicat, însă există o imensă diferență între decență și opulență. Ești de acord cu mine?

Presimt că mintea ta lucrează fantastic acum, încercând să îți dai seama la ce anume mă refer. Nu te consuma prea tare, am exemple concrete.

Surprinzător, însă inclusiv eu, fata veșnic în jeanşi și teniși, fac excepții câteodată și mă dichisesc. Acesta este unul dintre cazurile speciale.

Mă îndrăgostesc foarte rar, dar și când o fac... e prăpăd. Mă agit, nu mai gândesc (limpede) și nu-mi pot controla bătăile inimii. Of, e o experiență imposibil de descris în cuvinte. Cu siguranță ai trăit-o și tu.

Revenind la oile noastre, eu m-aş aranja în stilul meu caracteristic. Nu intenționez să îi fac o impresie greșită amărâtului care se crede suficient de puternic (psihic), încât să iasă cu mine.

Sursa: answear.ro

Vreau să spun că nu voi fi la prima vedere wow, ca apoi să devin bau. Mă aranjez cu gust, dar casual. O rochiță drăguță, până la genunchi, asortată cu cizme lungi sau o cămașă, jeanși clasici și pantofi. Simplu. Nu mai menționez că îmi dau peste cap garderoba până ce găsesc cele mai potrivite articole din fiecare categorie…

Combinația fatală cu care un tip mă poate cuceri în timpul iernii are în componența sa o pereche de jeanşi, ghete  și o cămașă albă chic, completând tabloul cu un palton călduros. Dacă e vorba de un alt anotimp, dau cizmele pe pantofi și paltonul pe un sacou.

Eh, cum ți se pare? Tu la ce secrete vestimentare apelezi pentru a-ți face un “iubi”?

Îmi pari cam visător, te-a lovit și pe tine melancolia? Nu te mai rețin și te las să te amuzi cotrobăind prin amintiri. Pe cât e de hazliu, pe atât este de util uneori... Fiecare asemenea eveniment contribuie la formarea noastră ca oameni.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J