Sacrificii / Sacrifices

[below in English]

Cu toţii facem alegeri în viaţă, unele mai dificile şi altele mai simple. Bineînţeles, toate acele decizii pe care le luam la un moment dat vor avea consecinţe. Uneori trebuie să renunţăm la lucruri importante pentru noi şi să urmăm o cale care nu este simplă, dar care simţim că este cea corectă. Viaţa este plină de incertitudini, însă trebuie să ne amintim că frâiele propriului destin ne aparţin.

Am ales să scriu despre cea mai specială persoană din viaţa mea, cea fără de care nu aş fi reuşit să fac nimic. Mama e cea care mi-a fost întotdeauna alături. Nu mă refer acum la situaţii tipice, la faptul că părinţii m-au crescut cu greu şi m-au educat cu iubire, pentru care le voi fi mereu recunoscătoare, ci e vorba de mult mai mult. De când s-a aflat despre boala mea, în urma vaccinului de la vârsta de 6 luni, mama a fost îngerul meu păzitor. Ea şi-a dedicat viaţa pentru mine, m-a susţinut necondiţionat chiar şi atunci când eu nu mai credeam în mine.

Mama este eroina mea, este omul de la care am învăţat că atunci când iubeşti poţi sacrifica totul. Poate că toate mamele adevărate fac asta, n-am trecut prin această experienţă ca să ştiu cum e. Cert e că mama este un exemplu pentru mine de devotament şi sprijin fără limite.

Pănă am terminat liceul i-a fost mai uşor mamei, fiindcă în acele ore în care eu eram plecată la şcoală apuca să “respire”. Odată cu începerea facultăţii a venit greul. Cursurile sunt de la diverse ore, sala se schimbă după fiecare curs, iar eu nu mă descurc singură. Nu e deloc uşor pentru mama să stea cu mine la facultate şi să participe la cursuri din care nu înţelege nimic. Specializarea mea e în limba engleză, iar mama nu ştie engleză deloc. Pe lângă ore, eu sunt o persoană destul de activă şi mă implic în tot felul de activităţi care pot contribui la dezvoltarea mea. Cei care mă cunosc în realitate ştiu că mama mă însoţeşte pretutindeni, noi fiind “la pachet” – cum ne place să spunem. Eu îmi pot folosi mâinile într-o mică măsură, fapt pentru care am nevoie de ajutor oriunde aş merge.

Sunt momente în care mama oboseşte şi îmi spune că nu mai poate să facă faţă tuturor activităţilor mele. Cu toate acestea, niciodată nu renunţă. Întotdeauna e acolo şi mă ajută să trec peste toate obstacolele. A renunţat la viaţa ei de dragul meu.

Chiar dacă ne este aproape imposibil uneori, nu îmi permit să mă opresc. Vreau ca eforturile dragei mele mame să fie răsplătite, să o fac mândră de mine şi să devin acel “cineva” care îi va oferi o bătrâneţe liniştită şi lipsită de grija zilei de mâine.

Cine este persoana pentru care ai fi capabil să sacrifici totul?

Cui îi eşti recunoscător pentru sacrificiile făcute pentru tine? Te rog să nu faci economie de cuvinte şi să detaliezi situaţia.


-----------------------------------------------------------------------------

We all make choices in life, some of them more difficult and some simpler. Of course, all those decisions we take at one point will have consequences. Sometimes we have to give up to important things for us and pursue a path that is not simple, but we feel it is the right one. Life is full of uncertainty, but we must remember that the reins of our own destiny are in our hands.

I chose to write about the most special person in my life, the one without which I could not do anything. My mom is the one who has always been with me. I am not referring now to typical situations, to the fact that my parents grew me up hard and that they educated me with love, for which I will always be grateful to them, but it is much more. Since my family found out about my illness, after the vaccine of my 6 month old, my mother was my guardian angel. She dedicated her life to me, unconditionally supported me even when I no longer believed in myself.

My mother is my heroine; it's the person who taught me that you can sacrifice everything when you love someone. Perhaps all real mothers do that, I have not gone through this experience to know how it is. It is certain that my mother is an example to me of devotion and unlimited support.

Until I finished my high school, it was easier for my mother, because at the time that when I was at school she managed to "breathe". With the beginning of the faculty, the trouble came. The courses are from different hours, the room changes after each course, and I cannot go alone. It's difficult for my mother to stay with me at faculty and classes that she does not understand. My classes are in English and my mother does not understand English at all. Besides hours, I'm a pretty active person and I'm involved in all sorts of activities that can contribute to my development. Those who really know me know that my mother is accompanying me everywhere; we are "a pack" - as we like to say. I cannot use my hands too much, which is why I need help wherever I go.

There are moments when my mom gets tired and tells me that she cannot cope with all my activities. Nevertheless, she never gives up. She's always there, and she helps me get over all the obstacles. She let away her life for my sake.

Even if it's almost impossible at times, I cannot stop now. I want that the efforts of my dear mother to be rewarded, to make her proud of me and I want to become that "someone" who will give her a quiet and happy rest of life.

Who is the person for whom you would be ready to sacrifice everything?

Who are you grateful for the sacrifices that made for you? Please do not make economy of words and detail the situation.