Falsitatea / Fakeness

[below in English]

Sunt capricioasă, copilăroasă, răsfățată, enervantă, insistentă și lista poate continua. Am defecte cât populația orașului, dar nu suport unul anume: falsitatea. Mi se pare cea mai josnică trăsătură pe care o poate avea un om. Trist e că din ce în ce în ce mai multe persoane o au atașată mai ceva ca un titlu onorific. Hai să vă explic ce înțeleg eu prin sintagma "om fals".

Omul fals e acela care te consideră prieten doar atunci când are ceva de câștigat de pe urma ta, iar apoi mai că îți uită și numele. Vine cam așa: "Cine ziceai că ești? A, stai, parcă îmi amintesc de tine." Acesta e adeptul proverbului "prietenul la nevoie se cunoaște", însă doar dacă e vorba ca tu să fii prietenul în cauză. Cum îți permiți să îi ceri, la rândul tău, ajutorul? Poți să te oprești puțin din a te gândi doar la tine? Nu de alta, dar el are probleme adevărate și tu trebuie să fii acolo să-i dai o mână de ajutor.

Omul fals îi bârfește pe toți în absență, iar în prezență îi aprobă fără oprire. Nu are curajul să spună cuiva în față cu subiect și predicat ce părere are despre el, dar pe la spatele lui se plânge până și că respiră același aer cu acea persoană. Nu se știe când îi poate fi de folos ajutorul meu sau al tău, astfel că nu își permite să nu fie plăcut de noi. Pentru acel om scopul scuză mijloacele și nu e o problemă dacă trebuie să calce peste cadavrele "prietenilor" pentru a-și atinge obiectivele. Ghilimelele subliniază faptul că prieteniile sunt făcute pentru beneficii și nu există vreun atașament emoțional. Sentimentele sunt considerate o slăbiciune pentru acest gen de om. Te place fiindcă trebuie, nu înseamnă că vrea. Ești un rău necesar, cum s-ar zice.

Eu am exagerat aici caracteristicile, bineînțeles. Totuși, principiile sunt bazate pe realitate și sunt sigură că fiecare a regăsit cel puțin o dată un asememea comportament în vreun om pe care îl considera prieten. Din fericire, mai devreme sau mai târziu, omul fals își dă arama pe fața. La un moment dat, un eveniment sau o vorbă produce clicul și conștientizarea dezamăgirii lovește din plin. Suntem supărați pe noi înșine, pentru că nu am văzut toate semnele falsității ce ne par acum atât de evidente, și abia apoi pe celălalt. El nu a făcut nimic...a fost doar el și e de ajuns.


-----------------------------------------------------------------------------

I am stubborn, childish, spoiled, annoying, insistent, and the list can continue. I have flaws as much as is the population of the city, but I cannot stand a specific one: the fakeness. It seems to me the most inferior trait that a human being can have. It is sad that more and more people have attached it more like an honorary title. Let me explain what I mean by the phrase "fake person."

The fake person is the one who thinksof  you as a friend only when there is something to gain from you, and then that person even forgets your name. It's like: "Who did you say you were?" "Wait, I seem to remember you." This is the adept of the proverb, "the friend in need is a friend indeed," but only if you are the friend in question. How do you allow yourself to ask for his / herhelp? Can you stop a little from thinking only about yourself? He / she has real problems and you have to be there to help him / her.

The fake person gossips about everyone in the absence and in the presence approves them without stopping. That person does not have the courage to tell anyone their honest opinion about them, but complains at their backs even that they have to breathe the same air. It's not known when my or your help can be useful, so that person cannot afford not to be nice to us. For someone like that, the purpose excused the means, and it is not a problem if he / she has to walk over dead bodies of his / her "friends" in order to achieve his / her goals. The quotes point out that friendships are made for benefits and there is no emotional attachment. Feelings are considered a weakness for this kind of people. He / she likes you because he / she needs you and that does not mean he / she wants to. You are a necessary evil, as you could say.

I have exaggerated the characteristics here, of course. However, the principles are reality-based and I'm sure each one of you has at least once found a similar behavior in any person considered to be a friend. Luckily, sooner or later, the fake person reveals its true nature. At some point, an event or a word produces the click, and the awareness of disappointment hits hard. We are upset on ourselves, because we have not seen all the signs of fakeness that seem so obvious to us now, and only after that we get upset on the other one. He / she did not do anything... he / she was just him / herand it's enough.