Încrederea e "d-aia complicată" / Trust is complicated

[below in English]

E greu cu încrederea. Dacă ai prea multă, riști să fii luat de prost fraierit, iar dacă nu ai, poți pierde oportunități unice în viață. Normal ar fi să fim moderați și să analizăm oamenii / situațiile foarte bine înainte de a lua o decizie. Totuși, viața în sine nu e tocmai normală și ne lăsăm influențați de fel și fel de factori. Astfel, există în general două tipuri de oameni: cei care se încred orbește în alții și cei care cu o privire te fac să păstrezi distanța.

Da, eu recunosc cu mâna pe inimă că am probleme cu încrederea. Culmea e că te-ai aștepta ca după atâtea greutăți și piedici puse în cale să fiu reticentă. Din contră. Cred până la epuizare în binele omenirii. Chiar dacă am fost rănită, cred că nu toți oamenii sunt la fel și mai cred în schimbare. Ofer poate cu prea multă ușurință a doua șansă. Trebuie să existe și oameni naivi pe lume, nu?

Poate că mă voi maturiza pe parcurs și voi învăța să citesc intențiile oamenilor, dar dacă nu, nu regret. Nu aș putea fi sceptică atunci când cunosc pe cineva sau iau o decizie. Mă gândesc că e obositor să fii mereu cu ochii în patru și să te aștepți să fii trădat la orice pas. Viața e prea frumoasă ca să o irosești preocupându-te de asemenea lucruri. Trădarea încrederii e un risc pe care mi-l asum cu drag, pentru că merită. De cele mai multe ori întâlnesc oameni minunați, așa că excepțiile nici nu le mai pun la socoteală.

Tu cum stai cu încrederea?


-----------------------------------------------------------------------------

It's hard with trust. If you have too much, you risk to be seen as a fool, and if you do not, you can lose unique life opportunities. It would be normal to moderate and analyze people / situations very well before making a decision. However, life itself is not quite normal and we are influenced by different factors. Thus, there are generally two types of people: those who trust blindly in others, and those who keep you away with a glance.

Yes, I admit with all my sincerity that I have trust issues. The thing is that you would expect, after so many hard moments and obstacles, to be reluctant. On the contrary. I believe until exhaustion in the good of humanity. Even if I suffered, I believe that not all people are the same, and I still believe in change. I offer maybe too easy the second chance. There must be naive people in the world, right?

Maybe I will become more mature along the way and I will learn to read people's intentions, but if not, I do not regret it. I cannot be skeptical when I meet someone or when I make a decision. I think it's exhausting to always keep your eyes open and to wait for betrayal at every step. Life is too beautiful to waste it preoccupying for things like that. Betrayal is a risk that I take, because it is worth it. I often meet wonderful people, so exceptions I do not even take into account.

How is your trust?