Câteodată avem momente în care ne lovește melancolia și ne
putem tot felul de întrebări existențiale. "De ce e viața atât de nedreaptă?", "De ce oamenii trebuie
să sufere?" și alte asemenea curiozități ne macină gândirea.
Una dintre cele mai mari temeri ale omului este
aceea de moarte. Poate că
unii nu sunt tocmai îngroziți de această realitate a vieții, însă o frică pe
care nu avem cum să o ascundem este cea de necunoscut. Avem un mic fior atunci
când încercăm o nouă experiență, iar moartea este cu siguranță un mare
necunoscut.
Unind aceste două
elemente – întrebările existențiale și
meditația asupra morții – ajungem inevitabil la curiozitatea legată de
longevitatea propriei vieți. Oricând poate fi ultima noastră zi în această
existență. E un lucru dovedit faptul că sfârșitul vine de cele mai multe ori pe
neașteptate. Însă, probabil că, dacă am ști care e ultima zi, am petrece-o
într-un mod special, diferit de cum suntem obișnuiți.
Eu cred că am fi
mai sinceri, iertători, afectuoși.
Am fi sinceri fiindcă am realiza că
nu avem nimic de pierdut. Am fi iertători:
am ierta toate răutățile și nedreptățile care ni s-au făcut vreodată pentru că
în locul spre care am pleca acestea nu ar mai conta. Am fi afectuoși cu toate persoanele importante din viața noastră,
deoarece ar exista doar acele momente și visatul cu ochii deschiși la viitor nu
ar mai avea sens. Probabil am merge în locul în care ne simțim cel mai
în siguranță și am întipări adânc în suflet toate momentele frumoase.
Singurele comori
pe care le vom păstra pentru totdeauna sunt cele adunate în suflet. Lucrurile materiale sunt efemere.
Așadar, hai să creștem zi de zi averea spirituală și să trăim într-o oarecare
măsură fiecare zi ca pe ultima. Hai să apreciem toate frumusețile vieții și să
ne bucurăm din toată inima!
-----------------------------------------------------------------------------
Sometimes we have moments in which melancholy strikes us and
we ask ourselves all sort of existential questions. "Why is life so
unfair?", "Why do people suffer?" and other such curiosities
cross our minds.
One of people's
greatest fears is death. Maybe some of them aren't very afraid of this
life's reality, but the unknown is a fear we cannot hide. We have a little
thrill when we try a new experience, and death is certainly a great unknown.
By uniting these two elements – existential questions and meditation on death – we inevitably get
to the curiosity about the longevity of our own life. Whenever it may be our
last day in this existence. It's a proven fact that the end comes usually
unexpected. But perhaps, if we knew the last day, we would spend it in a
special way, different from how we are used to.
I think we would be more honest, forgiving, and affectionate. We would be honest because we would realize we have
nothing to lose. We would be forgiving:
we would forgive all the wrongs and injustices that have ever happened to us
because the place where we are leaving they will no longer matter. We would be affectionate with all the important
people in our lives, because there would be only those moments and dreaming
with open eyes to the future wouldn't make any sense. We would probably go to
the places in which we feel the safest and we'll seed in our souls all the
beautiful moments.
The only treasures
we will keep forever are those gathered in the soul. Material things are ephemeral. So, let's grow day by day our
spiritual wealth and live every day as it would be the last. Let's appreciate
all the beauties of life and enjoy everything with all our hearts!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu