O zi specială / A special day

[below in English]

Vineri a fost ziua României, dar o grămadă de oameni și-au manifestat un naționalism subit și nu am considerat necesar să mai scriu și eu. Azi însă e o zi specială pentru mine și pentru multe alte persoane, o zi care trece neobservată de marea majoritate a omenirii...o zi care m-a determinat să scriu după o lungă perioadă de timp. Azi e ziua persoanelor cu dizabilități.

Cu toții cunoaștem cel puțin o persoană cu nevoi speciale. Dacă nu cunoașteți pe altcineva, mă cunoașteți pe mine. Sunt Dana, fata aceea în scaun cu rotile, cea care merge peste tot însoțită de mama ei. Mă mai știi? Am mai spus-o, însă o recunosc din nou: multă vreme m-am ascuns de acest statut, nedorind să fiu privită ca defectă, dar, din fericire, acele zile s-au dus. Azi sunt mândră să fac parte din această comunitate...cea mai specială comunitate din câte există.

Tu, cel care citești aceste rânduri, poate nu știi foarte multe lucruri despre noi, cei "altfel". Nu-ți face griji, sunt aici pentru a-ți explica măcar o fărâmă din viața pe care noi o trăim. Știm că ești curios și ne-ar face o deosebită plăcere să stăm la povești mai des, însă tu ești mereu grăbit și treci în goană pe lângă noi.

Așadar, ne trezim în fiecare dimineață, asemenea tuturor celorlalți oameni. Uneori ne simțim pregătiți sufletește pentru o nouă zi, alteori nu. După îndelungate ritualuri, ajungem la activitatea noastră principală: grădiniță, școală, centru de zi sau loc de muncă. Petrecem acolo mai multe ore, timp în care uneori ne chinuim să ținem pasul și alteori considerăm totul a fi foarte ușor. Ne întoarcem acasă și petrecem restul timpului online sau cu familia – sprijinul nostru emoțional și fizic. Dacă e vreme frumoasă, ieșim afară. Mergem la cină, la film sau în parc. Cam așa arată o zi obișnuită.

Stai așa, am descris cumva o zi din viața ta? Se pare că nu suntem atât de diferiți până la urmă, nu-i așa? În linii mari facem cam aceleași lucruri cu toții. Diferențele constau în timpul alocat anumitor activități și în felul în care acestea se desfășoară. O zi are 24 de ore pentru toată lumea, dar pentru noi orele curg altfel.

Noi găsim timp să analizăm lumea în care trăim, să privim cerul și să visăm. Noi înțelegem că timpul trece și încercăm să ne bucurăm cât mai mult de el. Noi te privim când treci grăbit pe lângă noi și îți zâmbim. Ai observat vreodată acest amănunt? Probabil că nu. Dar oare cât de mult timp ai pierde răspunzându-ne la zâmbet? Mă îndoiesc că prea mult...și totuși ai face o bucurie unor semeni mai mici de-ai tăi, așa ca mine.

Acum, dacă tot e ziua mea, vreau să îmi pun o dorință. Îmi doresc ca persoanele cu dizabilități să fie apreciate pentru adevărata lor valoare. Fiecare avem o poveste, un anumit dar și o menire pe Pământ. Îmi doresc ca acestea să fie descoperite și să schimbe vieți. Cea mai importantă lecție ar fi recunoștința. Cu toții trebuie să fim recunoscători pentru situația noastră, fie ea foarte bună sau nu. Nu avem garanția zilei de mâine...

Vreau să închei acest mesaj de suflet printr-o mulțumire adusă românilor, cu puțină întârziere, de ziua lor. Îți mulțumesc ție și tuturor celorlalte milioane de români pentru schimbarea de mentalitate. Mă bucur să văd că am început să fim acceptați. Să nu îmi spui că am fost mereu, fiindcă nu e așa. Am fost tolerați, însă e cale lungă de la toleranță la acceptare. Oamenii nu se mai uită la noi ca la extratereștri și înțeleg acum că locul nostru e printre ei...relaționează cu noi. Sunt lucruri mici, dar care nouă ne inundă inimile cu fericire. Sper că știi asta.

-----------------------------------------------------------------------------

On Friday was the National day of Romania, but a lot of people showed a sudden nationalism, and I did not find it necessary to write about it. Today, however, is a special day for me and for many others, a day that goes unnoticed by the vast majority of humans...a day that made me write after a long period of time. Today is the day of people with disabilities.

We all know at least one person with special needs. If you do not know anyone else, you know me. I am Dana, the girl in the wheelchair, the one who goes everywhere with her mother. Do you remember me? I have said it before, but I say it again: I have been hiding from this status for a long time, I did not want to be seen as broken, but fortunately, those days are gone. Today I am proud to be part of this community...the most special community ever.

You, the one who is reading these lines now, may not know much about us, the "different" ones. Do not worry; I am here to explain at least a fraction of the life we ​​live in. We know you are curious, and we would love to chat with you more often, but you are always busy and on the run.

So, we wake up every morning, like any other person. Sometimes we feel spiritually prepared for a new day, sometimes we do not. After long rituals, we go to our main activity: kindergarten, school, daycare center or job. We spend several hours there, sometimes we struggle to keep up and sometimes we think everything is very easy. We return home and we spend the rest of our time online or with our family - our emotional and physical support. If the weather is beautiful, we go out. We go to dinner, to movie or in the park. That is how a typical day looks like.

Wait, did I describe a day of your life somehow? Looks like we are not that different after all, are we? We do pretty much the same things. Differences are in the time allocated to certain activities and in the way they are carried out. One day has 24 hours for everyone, but for us the hours flow differently.

We make time to analyze the world in which we live, to look at the sky and to dream. We understand that time passes and we try to enjoy it as much as possible. We look at you as you walk hurriedly and we give you a smile. Have you ever noticed this detail? Probably not. But how much time would you lose by responding to our smile? I doubt that too much...and you would bring joy to some of your fellow humans, like me.

Now, if it is kind of my birthday, I want to make a wish. I wish that all people with disabilities to be appreciated for their true value. Everyone has a story, a gift and a purpose on Earth. I want them to be discovered and to change lives. The most important lesson that must be learned is gratitude. We all have to be grateful for our situation, even if it is good or not. We do not have the guarantee of tomorrow...

I want to finish this special message by saying a thank you to the Romanians, with a little delay, on their National day. Thank you for changing your mentality. I am glad to see that you have started to accept us. Do not tell me that we have always been accepted, because it is not true. We have been tolerated, but it is a long way from tolerance to acceptance. People do not look at us like aliens anymore, and they understand that our place is among them...they communicate with us. These are small things, but they fill our hearts with happiness. I hope you know that.

Trebuie sau vreau / I have to or I want to

[below in English]

Mi-am dorit de mult timp să scriu despre diferența dintre a face ceea ce trebuie sau ceea ce ne place. Uneori limita dintre cele două e abia perceptibilă, însă rareori este inexistentă. De ce? Răspunsul e destul de simplu: vrem să ne ridicăm la nivelul asteptărilor pe care considerăm că ni le stabilesc cei din jurul nostru sau societatea și ne place să fim apreciați, fie că recunoaștem asta sau nu.

Probabil că e imposibil să faci numai ce îți dorești în viață. Nu poți să le ai chiar pe toate, indiferent cât te străduiești, dar despre asta vom discuta / voi scrie cu altă ocazie. Echilibrul e esențial. Trebuie să acceptăm că nu poate fi totul exact după bunul nostru plac și cheia constă în adaptare.

Trebuie să respectăm anumite reguli și să nu facem tot ce ne trece prin cap, dar să nu exagerăm și să trecem în extrema marionetelor. Suntem oameni și avem libertatea de a alege ceea ce contează.

Eu am făcut multe lucruri pentru că așa mi se părea normal. Aveam impresia că trebuie să urmez un drum logic și să îmi las deoparte sentimentele. Credeam că visurile nu sunt menite întotdeauna să devină realitate și că intuiția poate greși. M-am înșelat. Să fii și să faci ceea ce îți dorești e...totul.

Poți merge pe cărarea pregătită de altcineva. Poți deveni medic sau avocat pentru că e meseria unuia dintre părinții tăi și pentru că ei vor să le urmezi exemplul. Poți să ai o relație cu cineva cu care te asemeni și cu care nu te simți împlinit. Poți să trăiești doar de dragul aparențelor. Întrebarea e: vei fi fericit / ă? Tind să înclin balanța spre nu.

Trăiește pentru tine. Indiferent ce ai face, nu vei fi perfect / ă. Idealul e o iluzie și la final vei fi doar tu cu tine...

-----------------------------------------------------------------------------

I've wanted to write about the difference between doing what we have to do and what we would like to do for a long time. Sometimes the limit between these two is barely perceptible, but rarely nonexistent. Why? The answer is quite simple: we want to live up to the expectations we think are set by those around us or by society and we like to be appreciated, whether we admit it or not.

It's probably impossible to do everything you want in your life. You cannot have them all, no matter how hard you try, but we'll talk / I'll write about it another time. Balance is essential. We have to accept that not all things can be exactly as we would like them to be, and the key is adaptation.

We have to follow some rules and not to do everything that crosses our minds, but we shouldn't exaggerate and become puppets. We are human beings and we have the freedom to choose what matters.

I did many things because they seemed normal to me. I had the impression that I should follow a logical path and put aside my feelings. I thought dreams aren't always meant to become reality, and that intuition may be wrong. I was wrong. Being and doing what (who) you want is...everything.

You can go on a path prepared by someone else. You can become a doctor or a lawyer because it is the career of one of your parents and they want you to follow their example. You can have a relationship with someone you are alike and you don't feel fulfilled with. You can live for the sake of appearances. The question is: will you be happy? I tend to say that the answer is no.

Live for yourself. No matter what you do, you will never be perfect. Ideal is an illusion and in the end you will be just with yourself...

Meditație... / Meditation...

[below in English]

Câteodată avem momente în care ne lovește melancolia și ne putem tot felul de întrebări existențiale. "De ce e viața atât de nedreaptă?", "De ce oamenii trebuie să sufere?" și alte asemenea curiozități ne macină gândirea.

Una dintre cele mai mari temeri ale omului este aceea de moarte. Poate că unii nu sunt tocmai îngroziți de această realitate a vieții, însă o frică pe care nu avem cum să o ascundem este cea de necunoscut. Avem un mic fior atunci când încercăm o nouă experiență, iar moartea este cu siguranță un mare necunoscut.

Unind aceste două elemente – întrebările existențiale și meditația asupra morții – ajungem inevitabil la curiozitatea legată de longevitatea propriei vieți. Oricând poate fi ultima noastră zi în această existență. E un lucru dovedit faptul că sfârșitul vine de cele mai multe ori pe neașteptate. Însă, probabil că, dacă am ști care e ultima zi, am petrece-o într-un mod special, diferit de cum suntem obișnuiți.

Eu cred că am fi mai sinceri, iertători, afectuoși. Am fi sinceri fiindcă am realiza că nu avem nimic de pierdut. Am fi iertători: am ierta toate răutățile și nedreptățile care ni s-au făcut vreodată pentru că în locul spre care am pleca acestea nu ar mai conta. Am fi afectuoși cu toate persoanele importante din viața noastră, deoarece ar exista doar acele momente și visatul cu ochii deschiși la viitor nu ar mai avea sens. Probabil am merge în locul în care ne simțim cel mai în siguranță și am întipări adânc în suflet toate momentele frumoase.

Singurele comori pe care le vom păstra pentru totdeauna sunt cele adunate în suflet. Lucrurile materiale sunt efemere. Așadar, hai să creștem zi de zi averea spirituală și să trăim într-o oarecare măsură fiecare zi ca pe ultima. Hai să apreciem toate frumusețile vieții și să ne bucurăm din toată inima!

-----------------------------------------------------------------------------

Sometimes we have moments in which melancholy strikes us and we ask ourselves all sort of existential questions. "Why is life so unfair?", "Why do people suffer?" and other such curiosities cross our minds.

One of people's greatest fears is death. Maybe some of them aren't very afraid of this life's reality, but the unknown is a fear we cannot hide. We have a little thrill when we try a new experience, and death is certainly a great unknown.

By uniting these two elements – existential questions and meditation on death – we inevitably get to the curiosity about the longevity of our own life. Whenever it may be our last day in this existence. It's a proven fact that the end comes usually unexpected. But perhaps, if we knew the last day, we would spend it in a special way, different from how we are used to.

I think we would be more honest, forgiving, and affectionate. We would be honest because we would realize we have nothing to lose. We would be forgiving: we would forgive all the wrongs and injustices that have ever happened to us because the place where we are leaving they will no longer matter. We would be affectionate with all the important people in our lives, because there would be only those moments and dreaming with open eyes to the future wouldn't make any sense. We would probably go to the places in which we feel the safest and we'll seed in our souls all the beautiful moments.

The only treasures we will keep forever are those gathered in the soul. Material things are ephemeral. So, let's grow day by day our spiritual wealth and live every day as it would be the last. Let's appreciate all the beauties of life and enjoy everything with all our hearts!

Fii tu magia / Be the magic

[below in English]

Mulți oameni își doresc ca viața să li se schimbe, însă nu fac nici măcar un pas în acest sens. Ei așteaptă ca miracolele să își facă singure loc și să apară brusc în calea lor. Ei bine, îmi pare rău să îi dezamăgesc, dar lucrurile nu mai sunt atât de simple și minunile clasice sunt extrem de rare.

În ziua de azi trebuie să dai un imbold fericirii și celor mai importante lucruri din viață. Ajută chiar și comportamentul prin care demonstrăm că am primit deja miracolul mult dorit. În orice caz, cea mai eficientă metodă este aceea prin care noi devenim magia pentru alte persoane.

Putem face minuni cu un simplu zâmbet pe care îl acordăm unui necunoscut. Putem face minuni cu un sfat dat unui om deznădăjduit. Putem face minuni cu o felicitare sinceră sau arătându-ne compasiunea. Totul e inimaginabil de simplu și puterea e în mâinile noastre. Este nevoie doar de generozitate și altruism, restul se așează cu ușurință la locul potrivit. Am putea spune că sunt un fel de piese de puzzle care, după ce sunt unite corespunzător, formează un peisaj de basm... magie în stare pură.

Principiul conform căruia dacă faci un bine cuiva, ți se întoarce garantat, nu dă niciodată greș. Legea karmică întotdeauna se aplică și ea nu își lasă datoriile neachitate. Adevărul e că mai bine rămânem de partea bună a legii, prin care aceasta ne răsplătește, fiindcă sunt de-a dreptul usturătoare consecințele faptelor cu impact negativ.

Astfel, minunile pe care le facem pentru alții vor reveni la noi într-o formă sau alta. Fie că vom primi ceea ce ne dorim sau nu, cu siguranță va fi exact ceea ce îi e necesar sufletului nostru. Poate că, la rândul lor, oamenii pentru care am făcut un miracol, își vor folosi de asemenea magia în favoarea noastră. Misterul face parte din viață și oferă o sclipire ce dă culoare existenței.

Fii magic și împărtășește-ți puterea cu lumea înconjurătoare!

-----------------------------------------------------------------------------

Many people want to change their lives, but they don't even take a step towards that change. They expect to appear a miracle in their path. Well, I'm sorry to disappoint them, but things aren't that simple and classical miracles are extremely rare.

Today you have to give a boost to happiness and to the most important things in your life. One thing that can really help you is simply acting like you already received the most desired miracle. In any case, the most effective method is to become the magic for others.

We can do a miracle simply by smiling to a person on the street. We can do a miracle by giving an advice to a desperate soul. We can do a miracle by honestly congratulating someone or by showing compassion. Everything is unimaginably simple and power is in our hands. It takes only generosity and altruism; the rest would be easily put in the right place. We could say these are some kind of puzzle pieces which, when properly placed, form a landscape from a fairy tale... it's pure magic.

The principle - if you do something good to someone, it'll surely return to you - never fails. Karma always applies and it doesn't leave its debts unpaid. The truth is that we better stay on the good side of this law, which repays us, because the consequences of the misdoings are very terrible.

Thus, the miracles we do for others will come back to us in one form or another. Whether we get what we want or not, it'll surely be exactly what our soul needs. Perhaps, in return, people for whom we have made a miracle will also use magic in our favor. The mystery is a part of our life and it gives a glimpse of color to existence.

Be magical and share your power to the world around you!

Gândirea pozitivă / Positive thinking

[below in English]

Gândurile ne pot schimba viața, cel puțin eu sunt convinsă de asta. A nu se înțelege greșit, nu neg existența Creatorului nostru. În concepția mea, Dumnezeu sprijină liberul nostru arbitru și, implicit, ne dă o putere a gândului formidabilă. El are încredere în judecata noastră și ne lasă soarta în propriile mâini...și minte.
 

Putem muta până și munții din loc dacă ne dorim asta și avem convingerea că vom reuși. Totul e în funcție de felul în care percepem ceea ce ne înconjoară și de încrederea de sine. În Biblie se vorbește deschis despre puterea voinței și nu văd de ce oamenii separă atât de nemilos gândirea de credință. Dumnezeu contribuie la îndeplinirea rugăciunilor noastre, însă depinde strict de noi cum le adresăm.

O gândire sănătoasă atrage de la sine tot ceea ce e mai bun. Vorbesc din proprie experiență. După ce am încetat să port ranchiună, să doresc răul altor persoane și să fiu invidioasă mi s-a schimbat viața. Parcă s-a simplificat totul. Văd lumea în culori mult mai vii și mă simt mulțumită de mine însămi. Nu sunt perfectă, nici pe aproape măcar, însă am încetat să am așteptări de la mine care să mă mențină la un nivel imaginar și îmi permit să fiu eu.

Nu e ușor să gândești mereu pozitiv și să ignori toate răutățile, recunosc. E în firea noastră devierea de la gândul cel bun, e ceea ce ne face umani. Eu însă îmi amintesc că sunt "zen" și nimic rău nu mă poate afecta, iar apoi mă relaxez. De cele mai multe ori iau lucrurile în glumă și uneori poate îmi scapă o replică sarcastică, dar nu mă consum psihic și îmi face bine.

Gândul pozitiv ne ține departe de toate necazurile și ne luminează viața. Legea karmică își face efectul mai repede decât am crede. Dumnezeu, universul și tot ce e în jurul nostru complotează spre binele nostru...trebuie doar să facem un efort și să gândim pozitiv!

-----------------------------------------------------------------------------

Thoughts can change our lives; at least this is what I believe. Not to be misunderstood, I don’t say there is not a Creator. From my point of view, God supports our free will and gives us the formidable power of thinking. He trusts our judgment and leaves our destiny in our own hands...and minds.

We can even move mountains if that’s what we want, and if we truly believe that we will succeed it. Everything is based on our perception of things that surrounds us and on our self-confidence. The Bible speaks about the will power, and I can’t understand why people are dividing thinking and faith. God contributes to the fulfillment of our prayers, but we also have a word to say on this.

A healthy judgment attracts all the best things possible. I speak from my own experience. After I stopped being negative, my life changed. It seemed like everything is much simpler. My world is much more colorful and I’m thank with myself. I’m not perfect, I’m not even close, but I stopped having imaginary expectations from myself and I allow myself to be...me.

I admit it's not easy always to think positive and ignoring all negativity. It's in our nature to sometimes think negatively, that's what makes us human. But I also remember that I’m "zen" and nothing bad can touch me, and then I relax. The most of the time I joke about things and sometimes I can seem sarcastic, but I let things go by me and that’s good for me.

Positive thinking keeps all the bad things away from us and enlightens our lives. Karma works faster than we think. God, the universe and everything around us are working towards our wellness...we should only think positively!

Femeile ar trebui să se respecte / Women should respect themselves

[below in English]

Femeile independente, hotărâte și luptătoare au fost mereu apreciate de mine. Cred că în fiecare femeie există aceste calități, dar uneori sunt mult prea ascunse privirii. Nici măcar ele nu sunt conștiente că le dețin, ceea ce este o mare greșeală. E nevoie de curaj pentru autodescoperire.

Trăim în secolul XXI și, cu toate acestea, multe femei se consideră inferioare bărbaților. De multe ori nici măcar nu trebuie să li se spună asta, ci singure iau această concepție drept adevărată. Ele își proiectează un ideal în jurul bărbatului de alături și au impresia că datoria lor este să îl facă fericit.

Femeile s-au emancipat din punct de vedere financiar, lucrează și fac față provocărilor profesionale cel puțin la fel de bine precum bărbații. Ok, poate că am fost răutăcioasă adăugând acel "cel puțin", dar știm cu toții că e în gena femeilor să fie descurcărețe și, la urma urmei, e normal să îmi apăr suratele. Trecând peste acest aspect, ideea e că o mulțime de femei uită să evolueze din toate punctele de vedere. Pe lângă carieră, acestea jonglează cu îngrijirea copiilor, a soțului și a casei. Rareori le mai rămâne o fărâmă de timp pentru propria persoană. Apoi se plâng că nu sunt respectate. Nu e trist?

Dragi femei, amintiți-vă că nu sunteți roboți. Înțeleg că e în firea voastră să doriți ca totul să vă meargă perfect în viață și să excelați în toate privințele (știu sentimentul), însă aveți limite. Apăsați butonul STOP și nu încercați să faceți imposibilul pentru că de multe ori recunoștința e...nicăieri. Sacrificiul pe care îl faceți de multe ori este ignorat. Cei cu care vă împărțiți viața vă vor considera ca fiind o certitudine și la un moment dat veți pierde până și respectul lor. Nu uitați că pentru a fi respectate de alții e necesar să vă respectați mai întâi voi înșivă. Nu puteți pretinde cuiva ceva ce nu vă oferiți voi.

-----------------------------------------------------------------------------

Independent, determined and fighting women have always been appreciated by me. I think that these qualities are in all of us, but sometimes they are hidden. Sometimes women aren’t even aware about these qualities, and this is a huge mistake. It takes courage to discover yourself.

We live in the 21st century, and yet many women consider themselves inferior to men. Often is no need to tell them that, because they take this conception as true by themselves. They project an ideal around the man next to them and have the impression that their duty is to make him happy.

Women have emancipated financially, they work and face professional challenges at least as well as men. Okay, maybe I was mischievous by adding that "at least", but we all know it's in the women's genes to be skilled and after all, it's normal to defend my own gender. Going beyond this, what I'm trying to say is that lots of women forget to evolve from all points of view. Besides career, they juggle with caring the children, husband and house. Rarely are they left with a bit of time for their own person. Then they complain they aren't respected. Isn’t it sad?

Dear women, please remember you aren’t robots. I understand it's in your genes to want everything to be perfect in your lives, and to excel in every possible way (I know the feeling), but each one of us has her own limits. Press the STOP button and don't try to make the impossible possible because often gratitude is nowhere to be found. The sacrifice you make is usually ignored. Those with whom you share your life will take you for granted and at some point uou might even lose their respect Remember that in order to be respected by others it’s necessary to respect yourself first. You can't claim to others what you don’t give to yourself.