Nunta perfectă - mit sau realitate?

Toate fetele visează de mici la nunta perfectă. Rochia de mireasă, buchetul, domnișoarele de onoare îmbrăcate la fel și... prințul care ne așteaptă la altar. El e atracția serii, desigur. Nu doar atunci, ci mereu.

Sursa: Pinterest

Bineînțeles că n-am scăpat nici eu de această viziune. Eh, pot zice cu sinceritate că a mea e puțin diferită. Întotdeauna am fost atipică, nu mă voi opri acum. Am găsit cândva o poză cu o rochie de mireasă… luminoasă și am zis: EA E!

Asta pe lângă faptul că sunt uneori o romantică incurabilă și îmi doresc să fiu doar eu și tu el. Nu o dată m-am gândit că toată nebunia nunții cu alai e de prost gust. De ce să mă stresez să îi mulțumesc pe alții? E momentul nostru și contăm numai noi. Nimeni altcineva.

Astfel, noi doi și doi martori "racolați" de pe stradă am fi destui. Când mă apucă visatul cu ochii deschiși, ne și văd urcând din senin în avion... cu destinația Las Vegas! Prea puțin contează pentru mine că actul de căsătorie nu va fi valabil în mod oficial. Hârtia nu înseamnă nimic pentru mine.

Până la urmă, pe principiul "dragostea nu se votează", nici sentimentele nu se semnează.

Totuși, navigând pe net, am dat peste un salon de nunți în Brașov, care m-a convins că merită. Atunci când va fi să fie, eu și prințul regatului meu merităm o seară magică. O seară în care să ne simțim unici și să le arătăm tuturor cât de specială e iubirea noastră. E vorba de Royal Boutique Hotel.

Acest local m-a fermecat cu grandoarea lui. Plus că, ce poate fi mai frumos decât o nuntă la munte? Oradea e frumoasă, e adevărat. Însă vreau ceva mai mult pentru seara mea de vis. Se întâmplă o singură dată în viață și trebuie neapărat să fie memorabilă. Să îmi amintesc peste ani cu lacrimi în ochi (de fericire, nici nu încape îndoiala) de ea.

A fost o noapte ca-n povești, în care prințesa a schimbat statutul și... din prințesa castelului tatălui extrem de protector, a devenit regina bravului cavaler ce a luptat cu lumea întreagă de dragul ei.

Așadar, pentru ca acest basm să devină realitate, voi avea nevoie de servicii de cea mai înaltă calitate.  Am fost la câteva nunți de-a lungul timpului și pot spune cu sinceritate că nu mi-a plăcut. Pe fețele proaspeților soți se citea stresul, nicidecum fericirea.

"A ieșit bine dansul? Sunt toți invitații așezați cum trebuie la mese? Își face personalul treaba cum se cuvine?" Vedeam în ochii lor toate aceste întrebări și multe altele. Numai răspunsurile nu erau de găsit pe nicăieri. Eu vreau să stau cât mai departe de asemenea situații neplăcute.

Mirii ocupă rolurile principale. E absurd să fie altceva sau altcineva în centrul atenției.

Sursa: hotel-royal.ro

Pentru a putea fi "tânără și neliniștită", liberă să mă bucur de fiecare clipă, am nevoie ca ospătarii și tot staff-ul să fie competent. Prin cuvântul acesta oarecum dur, înțeleg profesionalism, capacitate rapidă de luare a deciziilor, seriozitate și promptitudine. La drept vorbind, în unele cazuri e deosebit de importantă și adaptabilitatea.

De exemplu, am fost în urmă cu ceva timp la o nuntă unde nu era nici urmă de vreo sticlă de băutură pe masă. Mă rog, clasica pălincă ardelenească era imposibil să lipsească, dar nu găseai nimic altceva.

Dacă voiai chiar și să bei apă, trebuia să chemi ospătarii și să aștepți până ce îți aduceau lichidul vieții și ți-l turnau în pahar. A fost efectiv amuzant când mama a băut întregul pahar dintr-o înghițitură, iar ospătarul abia ce se îndepărtase de ea. "Aş mai vrea un pahar... Ce fac? Acum a plecat și îl chem înapoi?"

Îl rugase să lase flaconul pe masă, însă omul, speriat parcă de bombe, i-a spus vehement că i s-a interzis să facă așa ceva. E opusul a ceea ce îmi doresc eu.

Dacă persoana vrea să bea suc, apă sau ce o mai fi, dă-i voie să o facă. Datoria ospătarilor, în opinia mea, e să facă ronduri și să se asigure că totul e în regulă, nu să care pe tot parcursul nopții un flacon de apă la un singur nuntaş... și înapoi la bucătărie. Asta chiar mi-ar strica cheful de distracție.

De asemenea, dorința mea e să nu fie cineva în continuu în spatele meu, întrebându-mă ce urmează sau cum să procedeze într-o anumită situație. Oameni buni, vă considerați experți în domeniul nunților, demonstrați-mi că sunteți. Voi fi foarte clară încă de la început referitor la așteptările mele.

Voi pune condițiile esențiale și de acolo înainte vreau să profit de moment. Nu se va mai întoarce vreodată și nu intenționez să îl irosesc. Voi fi stea pe scenă o singură dată, fără repetiții sau alte artificii. Totul va ține de autenticitate și de improvizație. E viața în cel mai nefiltrat mod posibil. Varianta brută, ca să zic așa.

Că tot ziceam adineauri de condiții, să nu mă pui acum să ți le enumăr. Eu mă schimb mai des ca vremea. Sunt o copilă cu un geamantan de visuri și nenumărate planuri. Planuri mărețe ce se transformă în funcție de diverși factori. Bine... recunosc că principalul motiv îl constituie dispozițiile mele.

Știu, totuși, și eu ceva cu certitudine. Sala de "bal" va respecta o anumită tematică, poate vreo poveste Disney. O culoare va fi predominantă (deocamdată vreau violet), iar locul pentru dans va fi cât se poate de spațios. Nu va exista persoană care să stea prea mult la masă. Acesta este un avertisment, nu o afirmație haioasă.

Și... poate cel mai important aspect, e obligatoriu ca sala să aibă rampă la intrare. La nunta mea nu vor fi probleme legate de accesibilitate. Toată lumea, începând cu mine, se va simți acceptat și înțeles. Barierele trebuie să fie doar în capetele noastre. De fapt, eu sper din suflet ca nici măcar acolo.

Ce zici, vii la nunta mea? Nu garantez că o voi face în viitorul secol, însă îți promit că, atunci când se va întâmpla, va fi de neuitat. O poveste cu final fericit.

Fii fără grijă, mă ocup eu de tot, inclusiv de cazare în Poiana Brașov. Tu adu-ți doar cu tine buna dispoziție și cel mai frumos zâmbet!

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J