Toate fetele visează de mici la nunta
perfectă. Rochia de mireasă, buchetul, domnișoarele de onoare îmbrăcate la fel
și... prințul care ne așteaptă la altar.
El e atracția serii, desigur. Nu doar atunci, ci mereu.
 |
| Sursa: Pinterest |
Bineînțeles că n-am scăpat nici eu de
această viziune. Eh, pot zice cu sinceritate că a mea e puțin diferită.
Întotdeauna am fost atipică, nu mă voi opri acum. Am găsit cândva o poză cu o
rochie de mireasă… luminoasă și am zis: EA
E!
Asta pe lângă
faptul că sunt uneori o romantică incurabilă și îmi doresc să fiu doar eu și tu
el. Nu o dată m-am gândit că toată
nebunia nunții cu alai e de prost gust. De ce să mă stresez să îi mulțumesc
pe alții? E momentul nostru și contăm numai
noi. Nimeni altcineva.
Astfel, noi
doi și doi martori "racolați" de pe stradă am fi destui. Când mă apucă visatul cu ochii deschiși, ne și văd urcând din
senin în avion... cu destinația Las
Vegas! Prea puțin contează pentru mine că actul de căsătorie nu va fi
valabil în mod oficial. Hârtia nu înseamnă nimic pentru mine.
Până la urmă,
pe principiul "dragostea nu se votează", nici sentimentele nu se semnează.
Totuși, navigând pe net, am dat peste un salon de nunți în Brașov, care m-a
convins că merită. Atunci când va fi să fie, eu și prințul regatului meu
merităm o seară magică. O seară în care să ne simțim unici și să le arătăm
tuturor cât de specială e iubirea noastră. E vorba de Royal
Boutique Hotel.
Acest local
m-a fermecat cu grandoarea lui. Plus
că, ce poate fi mai frumos decât o nuntă
la munte? Oradea e frumoasă, e adevărat. Însă vreau ceva mai mult pentru
seara mea de vis. Se întâmplă o singură dată în viață și trebuie neapărat să
fie memorabilă. Să îmi
amintesc peste ani cu lacrimi în ochi (de fericire, nici nu încape îndoiala) de
ea.
A
fost o noapte ca-n povești, în care prințesa a schimbat statutul și... din
prințesa castelului tatălui extrem de protector, a devenit regina bravului
cavaler ce a luptat cu lumea întreagă de dragul ei.
Așadar, pentru
ca acest basm să devină realitate, voi avea nevoie de servicii de cea mai
înaltă calitate. Am fost la câteva nunți de-a lungul
timpului și pot spune cu sinceritate că nu mi-a plăcut. Pe fețele proaspeților soți se citea stresul, nicidecum fericirea.
"A ieșit bine dansul? Sunt toți invitații
așezați cum trebuie la mese? Își face personalul treaba cum se cuvine?"
Vedeam în ochii lor toate aceste întrebări și multe altele. Numai răspunsurile nu erau de găsit pe
nicăieri. Eu vreau să stau cât mai departe de asemenea situații neplăcute.
Mirii ocupă rolurile principale. E absurd să fie altceva sau altcineva în
centrul atenției.
 |
| Sursa: hotel-royal.ro |
Pentru a putea
fi "tânără și neliniștită", liberă să mă bucur de fiecare clipă, am
nevoie ca ospătarii și tot staff-ul să
fie competent. Prin cuvântul acesta oarecum dur, înțeleg profesionalism,
capacitate rapidă de luare a deciziilor, seriozitate și promptitudine. La drept
vorbind, în unele cazuri e deosebit de importantă și adaptabilitatea.
De exemplu, am
fost în urmă cu ceva timp la o nuntă unde nu era nici urmă de vreo sticlă de
băutură pe masă. Mă rog, clasica pălincă ardelenească era imposibil să lipsească,
dar nu găseai nimic altceva.
Dacă voiai chiar și să bei apă, trebuia să chemi
ospătarii și să aștepți până ce îți aduceau lichidul vieții și ți-l turnau în
pahar. A fost efectiv amuzant când mama a băut întregul pahar dintr-o
înghițitură, iar ospătarul abia ce se îndepărtase de ea. "Aş mai vrea un
pahar... Ce fac? Acum a plecat și îl chem înapoi?"
Îl rugase să lase flaconul pe masă, însă
omul, speriat parcă de bombe, i-a spus vehement că i s-a interzis să facă așa
ceva. E opusul a ceea ce îmi doresc eu.
Dacă persoana vrea să bea suc, apă sau ce o
mai fi, dă-i voie să o facă. Datoria ospătarilor, în opinia mea, e să facă
ronduri și să se asigure că totul e în regulă, nu să care pe tot parcursul
nopții un flacon de apă la un singur nuntaş... și înapoi la bucătărie. Asta chiar mi-ar strica cheful de
distracție.
De asemenea, dorința mea e să nu fie cineva
în continuu în spatele meu, întrebându-mă ce urmează sau cum să procedeze
într-o anumită situație. Oameni buni, vă considerați experți în
domeniul nunților, demonstrați-mi că sunteți. Voi fi foarte clară încă de la început
referitor la așteptările mele.
Voi pune
condițiile esențiale și de acolo înainte vreau să profit de moment. Nu se va mai întoarce vreodată și nu intenționez să îl irosesc. Voi fi stea pe scenă o singură dată, fără
repetiții sau alte artificii. Totul va ține de autenticitate și de improvizație.
E viața în cel mai nefiltrat mod posibil. Varianta brută, ca să zic așa.
Că tot ziceam
adineauri de condiții, să nu mă pui acum să ți le enumăr. Eu mă schimb mai des ca vremea. Sunt o copilă cu un geamantan de visuri și nenumărate planuri.
Planuri mărețe ce se transformă în funcție de diverși factori. Bine... recunosc
că principalul motiv îl constituie dispozițiile mele.
Știu, totuși,
și eu ceva cu certitudine. Sala
de "bal" va respecta o anumită tematică, poate vreo poveste Disney. O culoare va fi predominantă (deocamdată
vreau violet), iar locul pentru dans va fi cât se poate de spațios. Nu va
exista persoană care să stea prea mult la masă. Acesta este un avertisment, nu o afirmație haioasă.
Și... poate cel mai important aspect, e
obligatoriu ca sala să aibă rampă la intrare. La nunta mea nu vor fi probleme legate de accesibilitate. Toată
lumea, începând cu mine, se va simți acceptat și înțeles. Barierele trebuie să
fie doar în capetele noastre. De fapt, eu sper din suflet ca nici măcar acolo.
Ce zici, vii
la nunta mea? Nu garantez că o voi face în
viitorul secol, însă îți promit că, atunci când se va întâmpla, va fi de
neuitat. O poveste cu final fericit.
Fii fără
grijă, mă ocup eu de tot, inclusiv de cazare în Poiana Brașov. Tu adu-ți doar cu tine buna
dispoziție și cel mai frumos zâmbet!
Articol scris în cadrul concursului
SuperBlog 2018 J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu