Sursa: arhiva personală |
Ei bine, a trecut doar 1 an și 10 luni de când
aventura "Be special, be you" a prins culoare. Tocmai am recitit
prezentarea mea şi a proiectului – chiar de la începuturile timpului, așternută
frumos la "Despre mine", și m-a lovit din plin nostalgia.
Mulți oameni
îmi spun că sunt curajoasă pentru că vorbesc deschis despre dizabilitatea mea. Nu pot să merg. Îmi vine extrem de
natural să o spun acum, însă nu a fost mereu așa...
Mi-a fost greu
să găsesc în mine această forță. Am fost
timorată, de-a dreptul îngrozită, atunci când am hotărât să îmi depășesc
limitele. La 1 ianuarie 2017, spuneam cam așa...
"Multă vreme am luptat cu mine însămi pentru a mă
accepta şi acesta e unul dintre motivele pentru care mi-am facut curajul să îmi
fac un blog. Cred că orice om trece prin momente de cumpănă, clipe în care are
nevoie să vadă că şi alţii au trecut prin situaţii mai mult sau mai puţin
similare şi că toate suişurile şi coborâşurile fac parte din viaţă. Vreau să
cred că vor fi persoane cu care voi «rezona», cărora le voi putea
împărtăşi din experienţele / părerile mele şi din poveştile lor voi învăţa la
rândul meu. Tot ce voi publica va fi scris din suflet şi sper să ajungă la
sufletele celor ce vor citi."
De atunci scriu. Scriu despre mine. Scriu despre cum văd eu lumea.
Scriu despre real și despre imaginar. Mi-am
creat un univers propriu, unde sunt liberă să fiu eu.
Aici e vorba
doar despre mine și chiar nu mă interesează dacă cineva nu e de acord cu ceea
ce gândesc. Poate sunt egoistă, dar nu-mi pasă. Blogul meu, regulile mele. Nu (mai) oblig oamenii să îmi rămână
alături.
Mi s-au
îndeplinit toate obiectivele legate de blog. Multe persoane chiar sunt pe aceeași lungime de undă cu mine. Mi se
pare doar trist că unii încă nu au curajul să o spună pe față. E ok, lucrăm la
asta.
Și când mă
gândesc că nu mi-am cumpărat un domeniu ro tocmai de teamă că voi renunța la
scris! Am avut și pauze, pauze multe și dese, de care nu sunt deloc mândră. M-am lăsat furată de peisaj sau pierdută
prin lume. Cert e că întotdeauna m-am întors.
Blogul e prima
și ultima mea iubire. "Be special,
be you" înseamnă pentru mine acasă. Nu, acasă nu e un loc, ci un
sentiment de plenitudine. Eu îl simt de fiecare dată când postez. Intru in colțul meu de Rai și mă deconectez
de la tot. Iar dacă "mă" citești, eşti și tu în Raiul meu pentru
o vreme. Îți place ceea ce vezi?
Mintea mea are toate culorile curcubeului (și nu numai),
iar ele încearcă să se transpună în cuvinte. Mă provoc zi după zi să vin cu ceva nou. Nu garantez că
îmi iese, însă sper să contribui puțin
acolo la încrederea ta de sine.
Vreau să te surprind cu zăpăceala mea și să îți arăt că,
dacă eu pot câștiga războiul cu mine însămi și cu cei care vor să îmi impună
limite, și tu o poți face. Viața este o tablă de joc imensă, cu mii de posibilități.
Trebuie descoperită.
După aproape 2
ani, cred că ar fi cazul să îmi fac un domeniu... nu-i așa? De scăpat, nu mai
scapi oricum de mine. Am opinii pe care
nu mai știu cum să le țin sub preș. Vorba aceea: "asta sunt şi n-ai
ce-mi face, alta mama nu mai face".
Lăsând gluma
la o parte, eu am evoluat și datorită ție, a cititorului meu. Îți mulțumesc! Sper că am și eu o
influență, cât de mică, asupra ta... Nu te învăț prostii, îți promit. Îți arat
doar ceea ce, din păcate, nu prea observi în oglindă. Ești unic și lucrurile mărețe sunt la un singur pas distanță. Nu
uita: be special, be you. Acesta
este secretul. Nu e mare filozofie.
Articol scris
în cadrul concursului SuperBlog 2018 J