Acum câteva luni, la terminarea ediției de
iarnă a concursului SuperBlog 2018, am promis că voi continua să scriu și nu va
mai trece timpul atât de "liber" pe lângă mine. După cum bine se
poate observa, n-am făcut-o. Îmi pare rău, însă am învățat că regretele nu își au locul și e mai important ce faci ca
să schimbi situația decât să vorbești despre trecut.
Oricum, nu cred că a fost tocmai vina
timpului meu limitat (sunt implicată într-o mulțime de proiecte), ci mai
degrabă a lipsei inspirației. Am simțit că după toate subiectele inedite pe
care m-a provocat acest concurs fantastic să le abordez, ar fi dificil să
găsesc ceva ce să le egaleze.
Dacă m-am înșelat sau nu, vom descoperi în
lunile ce urmează, pentru că nava SuperBlog continuă călătoria și eu am hotărât
să urc din nou la bord. Știți cum e, odată
devenit SuperBlogger, e greu să te întorci la statutul care nu e super.
Totul e la superlativ de acum și nu am de gând să renunț.
Vreau
să evoluez cât mai mult pe toate planurile, iar scrisul reprezintă o parte
importantă din mine. Nu las vreo provocare în acest
sens să îmi scape și în general lupt neîncetat să mă autodepăşesc.
Această competiție e cu mine însămi, iar
oamenii cunoscuți acolo sunt minunați. Aștept cu nerăbdare să îi cunosc pe
nou-veniți, cei care au emoții și vor sta cu sufletul la gură atunci când va
apărea prima notă. Pare că am trecut prin asta într-o altă viață, dar cu
siguranță mă voi simți şi eu din nou în acel fel. Cam ca în clasa a V-a, când
vine prima notă în teza la matematică.
Chiar dacă a părut că v-am uitat, cititorii
mei dragi, n-a fost deloc așa. Am făcut
lucruri despre care vă voi povesti cât de curând! Plus că am gânduri și idei
(ne)bune, pe care trebuie neapărat să vi le împărtășesc.
Între timp, stați pe aproape și țineți-mi
pumnii la concurs! Vă veți sătura de mine la cât voi posta.