Bine ai venit în colțul meu de Rai!

Sursa: arhiva personală

Pare nemaipomenit de simplu atunci când ți se spune să scrii despre ceea ce reprezintă blogul tău... dar e atât de complicat! Am senzația că scriu aici dintotdeauna și e dificil să îmi amintesc un moment în care n-am făcut-o.

Ei bine, a trecut doar 1 an și 10 luni de când aventura "Be special, be you" a prins culoare. Tocmai am recitit prezentarea mea şi a proiectului – chiar de la începuturile timpului, așternută frumos la "Despre mine", și m-a lovit din plin nostalgia.

Mulți oameni îmi spun că sunt curajoasă pentru că vorbesc deschis despre dizabilitatea mea. Nu pot să merg. Îmi vine extrem de natural să o spun acum, însă nu a fost mereu așa...

Mi-a fost greu să găsesc în mine această forță. Am fost timorată, de-a dreptul îngrozită, atunci când am hotărât să îmi depășesc limitele. La 1 ianuarie 2017, spuneam cam așa...

"Multă vreme am luptat cu mine însămi pentru a mă accepta şi acesta e unul dintre motivele pentru care mi-am facut curajul să îmi fac un blog. Cred că orice om trece prin momente de cumpănă, clipe în care are nevoie să vadă că şi alţii au trecut prin situaţii mai mult sau mai puţin similare şi că toate suişurile şi coborâşurile fac parte din viaţă. Vreau să cred că vor fi persoane cu care voi «rezona», cărora le voi putea împărtăşi din experienţele / părerile mele şi din poveştile lor voi învăţa la rândul meu. Tot ce voi publica va fi scris din suflet şi sper să ajungă la sufletele celor ce vor citi."

De atunci scriu. Scriu despre mine. Scriu despre cum văd eu lumea. Scriu despre real și despre imaginar. Mi-am creat un univers propriu, unde sunt liberă să fiu eu.

Aici e vorba doar despre mine și chiar nu mă interesează dacă cineva nu e de acord cu ceea ce gândesc. Poate sunt egoistă, dar nu-mi pasă. Blogul meu, regulile mele. Nu (mai) oblig oamenii să îmi rămână alături.

Mi s-au îndeplinit toate obiectivele legate de blog. Multe persoane chiar sunt pe aceeași lungime de undă cu mine. Mi se pare doar trist că unii încă nu au curajul să o spună pe față. E ok, lucrăm la asta.

Și când mă gândesc că nu mi-am cumpărat un domeniu ro tocmai de teamă că voi renunța la scris! Am avut și pauze, pauze multe și dese, de care nu sunt deloc mândră. M-am lăsat furată de peisaj sau pierdută prin lume. Cert e că întotdeauna m-am întors.

Blogul e prima și ultima mea iubire. "Be special, be you" înseamnă pentru mine acasă. Nu, acasă nu e un loc, ci un sentiment de plenitudine. Eu îl simt de fiecare dată când postez. Intru in colțul meu de Rai și mă deconectez de la tot. Iar dacă "mă" citești, eşti și tu în Raiul meu pentru o vreme. Îți place ceea ce vezi?

Mintea mea are toate culorile curcubeului (și nu numai), iar ele încearcă să se transpună în cuvinte. Mă provoc zi după zi să vin cu ceva nou. Nu garantez că îmi iese, însă sper să contribui puțin acolo la încrederea ta de sine.

Vreau să te surprind cu zăpăceala mea și să îți arăt că, dacă eu pot câștiga războiul cu mine însămi și cu cei care vor să îmi impună limite, și tu o poți face. Viața este o tablă de joc imensă, cu mii de posibilități. Trebuie descoperită.

Sursa: domaz.ro

După aproape 2 ani, cred că ar fi cazul să îmi fac un domeniu... nu-i așa? De scăpat, nu mai scapi oricum de mine. Am opinii pe care nu mai știu cum să le țin sub preș. Vorba aceea: "asta sunt şi n-ai ce-mi face, alta mama nu mai face".

Lăsând gluma la o parte, eu am evoluat și datorită ție, a cititorului meu. Îți mulțumesc! Sper că am și eu o influență, cât de mică, asupra ta... Nu te învăț prostii, îți promit. Îți arat doar ceea ce, din păcate, nu prea observi în oglindă. Ești unic și lucrurile mărețe sunt la un singur pas distanță. Nu uita: be special, be you. Acesta este secretul. Nu e mare filozofie.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Etiopia, aventura mea bună şi... nebună

Știi expresia aceea "n-am fost niciodată acolo, dar aș mai merge"? Exact asta simt eu acum, când mi-am permis să visez nestingherită la aventura vieții mele.

Cu toții ne dorim una, desigur, însă nu mulți oameni sunt la fel de nebuni ca și mine. Nu mulți sunt gata să plece în Etiopia sau în orice altă expediție Africa. Îmi pot închipui fața ta în acest moment, așa că... hei, închide gura, nu cumva să îți cadă dinții din ea.

Ignoră-mi sarcasmul și hai să revenim la acele triburi primitive, pe care eu mor de nerăbdare să le cunosc în Etiopia. Nu sunt foarte pretențioasă, ştiu. Şi chiar nu glumesc.

De ceva vreme sunt cu ochii în patru după ofertele de voluntariat în Africa. Da, vei zice că am un suflet bun şi vreau să ajut. Sinceră să fiu, e mai mult vorba despre mine decât despre micuții cărora le-aş preda limba engleză. Sunt curioasă cum se trăiește acolo.

Oamenii aceia nu au electricitate, apă la o învârtire de robinet distanță sau ultima colecție de haine a unui designer francez celebru. De fapt, nu prea au haine în general...

Surprinzător, însă cele tocmai enumerate semnifică faptul că nici internetul nu funcționează. Am putea noi trăi fără Facebook sau fără Instagram? Ce s-ar face "fanii" noștri dacă n-ar ști că am luat prânzul astăzi? Tra-ge-di-e!

Eu sunt o inconștientă ce vrea să își testeze limitele și să trăiască periculos. Cine ar fi crezut?

Cum ar fi să mâncăm doar de sărbători carne și să tratăm orice boală cu plante medicinale? Noi dăm fuga la farmacie inclusiv dacă ni se pare că am răcit.

Nu neg, trăim cu mult mai mult decât prietenii mei africani. Întrebarea este: suntem la fel de fericiți ca și ei?

Ei nu luptă pentru afaceri sau bani. Nicidecum. Ei se chinuie pentru supraviețuire și familia e tot ce contează... tot ce au mai de preț. Trăiesc frumos și simplu... atât de simplu. Au ei un secret al nemuririi sufletului pe care sper să îl fur.

Vreau să călătoresc acolo unde trecutul se împletește cu prezentul. Nu mă refer în mod figurat la cultură, deși e cu adevărat impresionantă, ci la modul cel mai propriu cu putință. Calendarul etiopian e cu 8 ani în urmă.

Ziua lor se ghidează după soare și numai ei știu cum îmbină toate astea cu orarul internațional. Cert e că îmi doresc nespus să aflu și eu!

Îmi doresc să fiu etiopian pentru o zi. Să trăiesc, gândesc și visez asemenea lor. Dacă îți doreşti suficient de tare, visurile devin realitate. Eu o fac.

Voluntariatul văd că nu prea dă roade, n-am găsit acel ceva, astfel că mă reprofilez. Cu ajutorul Extreme Travel, voi reuși să ajung odată şi-odată în Etiopia... pentru 14 zile sau chiar mai mult. La drept vorbind, e mai aproape decât voluntariatul de doleanțele mele.

Bineînțeles că m-am interesat deja de toate detaliile. Următoarea plecare e pe data de 6 noiembrie, zic și eu.

Voi descoperi țara minunată a Regelui Solomon și a Reginei din Saba. Voi vizita "floarea nouă" a lor (traducerea numelui capitalei – Addis Abeba), voi urca pe vârful Ras Dashen (măcar de dragul discuției) şi voi hoinări prin sfântul oraș Lalibela. Chivotul Legilor mă așteaptă.

Sunt gata să mă îndrăgostesc de parcurile naturale, de istoria și de tradițiile țării, de bucătăria locală și... de oameni. Mai ales de oameni. Dacă și sufletele le sunt la fel de colorate precum trupurile, mă declar fericită.

Sunt pregătită pentru toate acestea și multe altele. Sunt pregătită să fiu surprinsă. Teoria și practica nu sunt la fel, iar eu am rămas fără cuvinte. E momentul să testez pe propria piele.

Tu ce expediții trăsnite ai în minte? Nu îți face griji dacă ești chiar mai creativ decât mine, deoarece Extreme Travel oferă la fel de bine și excursii personalizate.

Stând cu fundul pe canapea și telecomanda în mână, nu vei găsi sensul vieții. Pune-ți curajul și un strop de nebunie în rucsac, iar apoi pornește fără regrete la drum!

Nu mai am argumente pro turism de aventură, am obosit făcând atâtea planuri. Te las cu motto-ul companiei, care mie mi-a dat fiori mai ceva ca prima iubire, și îmi fac bagajul: "Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea."

P.S.: ce zici, vii cu mine? Timpul tace și trece pe lângă noi... Tic-tac.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Viitorul e aici

Sursa: expressoft.eu

Întotdeauna am preferat să îmi petrec timpul în locuri liniștite, unde nu simți că ești sufocat din toate părțile de oameni și de... timp. Restaurantele nu fac excepție de la regulă.

E mult mai bine, în opinia mea, să iei cina într-o atmosferă pașnică, relaxată, chiar idilică, decât într-o locație aglomerată, în care ai impresia non-stop că ești privit.

Eh, poate e doar părerea mea. Nici nu contează. Odată intrat pe terenul meu, te adaptezi ideilor și nebuniilor mele... de fapt, le citești.

Așadar, azi călătorim împreună în lumea restaurantelor mici și intime. Ce pot să zic, sunt o romantică incurabilă, total neîndrăgostită.

Bun, hai să trecem la aspecte mai practice și să vedem cum am (aș, mai exact - sunt egoistă de data aceasta și nu accept decât gândurile mele) moderniza serviciile oferite de către restaurant.

Sigur, e frumos un aranjament rustic, nu am ce comenta, însă trăim totuși în secolul 21. Adaptarea e esențială și ar fi mare păcat să nu beneficiem de avantajele tehnologiei. Da, inclusiv servirea într-un restaurant clasic, drăguț și discret poate fi îmbunătățită.

Sursa: expressoft.eu

Mulțumită Expressoft Technology, am câteva sugestii. Fii cu băgare de seamă, ți le prezint în continuare.

De ce să apelezi la metode software marcaj restaurant?

Recomand fără doar şi poate aplicația Expressoft Cloud. E de-a dreptul fantastică ea ca atare, dar sunt și mai și funcționalitățile sale. Aceasta este soluția de marcaj și gestiune potrivită afacerii tale. Nu mă crede pe cuvânt, ci convinge-te.

1. Îți permite să vezi numărul zilnic al clienților, fără a sta să îi numeri, dar și să jonglezi ușor printre rezervări.

2. Afli rapid cui ai dat masa numărul 5, la ce oră ajung oaspeții și toate informațiile necesare. În mod obișnuit, ospătarii aleargă de colo - colo și nu mai au idee bieții de ei cum să o scoată la capăt. Plus că unii clienți mai și comentează că a fost așa și nu invers rezervarea...

3. Cu sistemul acesta inovator, ai practic un POS restaurant. Pe lângă cele menționate mai sus, clientul are opțiunea de a combina plata, de la numerar și card bancar, până la plata în cont. Poate da un tichet electronic și restul sumei o transferă din cont... simplu ca bună ziua.

4. Factura vine în câteva secunde și se adaugă fără probleme CUI-ul pentru o posibilă decontare.

Sursa: expressoft.eu

Totul este posibil. 

5. Stai așa, încă nu ți-am spus cea mai tare chestie. Comanda ta e preluată electronic de către ospătar, iar în următoarea secundă e transmisă la bucătărie. Adio așteptării create de notatul pe foi, organizarea lor și deplasarea în "spatele scenei", unde se întâmplă cu adevărat spectacolul.

6. De asemenea, aplicația prezintă frumos și cu stil opțiunea de vouchere, reduceri și așa mai departe. Important e ca proprietarul să dorească să își fidelizeze clienții, pentru că are posibilități din plin.

7. Monitorizarea angajaților nu a fost nici când mai ușoară. Se vede în program ora la care a intrat serios în muncă, dacă a tras chiulul și ce productivitate a avut. E o bună formă de motivare a personalului. Dacă vor premii, se adaptează. Cert e că nu pot păcăli calculatorul.

8. Ține evidența tuturor consumabilelor. Desigur, fiind vorba de un restaurant, ne referim în special la produse alimentare. Totuși, mai există, spre exemplu, hârtie pentru imprimantă și... la baie. Nu sunt chiar atât de pierdută în timp și spațiu, precum par.

9. Indiferent în ce parte a lumii s-ar afla, proprietarul vede în orice moment situația afacerii. Rapoartele online îi sunt la dispoziție, numai internet să aibă la îndemână. Acolo sunt prezentate îngrijit, inclusiv sub formă de grafice, toate cheltuielile și încasările survenite. Absolut nimic nu scapă ochiului vigilent al... monitorului.

10. A apărut vreo problemă cu software-ul? Nu răspunde la comenzi, s-a blocat sau are erori? Echipa de asistență Expressoft Technology e mereu pregătită să rezolve orice defecțiune şi oferă suport tehnic 24/7. Nu mai suntem pe vremuri, când duceam produsul la reparat și așteptam Dumnezeu știe cât... Nu, lucrurile se întâmplă aici și acum.

Deja m-am pierdut printre atâtea avantaje. Nu mai insist, oferta e foarte detaliată și complexă. Trebuie atent studiată, cu timp și răbdare.

Nu mai pare imposibil să conduci un restaurant, nu-i așa? Normal, dar doar dacă ai soluția Cloud a celor de la Expressoft…

Cert e că viitorul a venit. În urmă cu cinci ani, nici nu ne permiteam să visăm la o asemenea tehnologie... Oare ce va aduce ziua de mâine?

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Fericirea are zâmbet de copil

Sursa: Pixabay

Teoretic sunt o afaceristă de profesie (cel puțin așa spune diploma mea), însă eu recunosc, cu toată sinceritatea de care pot da dovadă, că îmi schimb aspirațiile aproape în fiecare zi. Exagerez, desigur, dar ideea oricum e alta.

Toată copilăria mi-am dorit să devin magistrat, să fac dreptate în lumea asta atât de crudă uneori și să o fac mai bună. Apoi am dat la economie, dorindu-mi să lucrez într-o corporație, pentru că mă simt bine atunci când sunt doar eu și cifrele mele. Datele statistice, rapoartele și ce o mai fi nu pot răni, mă gândeam.

Acum sunt anul 1 la Drept și anul 1 de master la Ştiințe Economice... înțelegi ce vreau să spun, nu?

Hotărârea în legătură cu jobul meu ideal încă nu a apărut. Nici nu garantez că va apărea vreodată, fapt pentru care nu e tocmai recomandabil să îmi deschid acum o firmă și să anunț vehement pentru această provocare că ofer servicii de gravare a diverselor obiecte. Sunt de cea mai înaltă calitate, să ne înțelegem. E vorba de lucruri unicat, personalizate. Asta așa... ca să știți. Am aberat destul.

O certitudine am, totuşi. Nu sunt chiar picată din lună. De când mă știu am avut un vis. Încă îl mai am.

Vreau să salvez cât mai mulți copii orfani de la un trai îngrozitor pe străzi sau în centrele de plasament. Vreau ca ei să aibă alături oameni devotați, care îi iubesc și îi protejează. Bineînțeles, vor beneficia, de asemenea, de lucruri materiale, mâncare caldă, şi chiar cameră personală. Oricum, iubirea le lipsește lor cel mai mult...

Vreau să fiu eu acel pilon ce demarează totul. Chit că nu sunt un profesor bun și nu stau demențial la capitolul răbdare, voi contribui eu cumva zi de zi la zâmbetele de pe fețele unor suflete inocente. Important e ca acești copii să fie fericiți și să devină oameni de bază ai societății.

Sursa: http://bodorlaser.ro/

Hai să lăsăm dramatismul sensibilitatea puțin la o parte și să îți povestesc cum gravatorul laser BCL-0503MU de la Bodor va colora viețile micuților mei. În cazul în care nu vezi logica, află că eu nu înființez o casă de copii. Nici pomeneală de așa ceva.

E vorba mai exact despre un grup select în care unii dintre cei mai speciali îngerași veniți pe Pământ vor intra. Vor fi reguli distractive, învățăminte, dar și nenumărate jocuri. Așa, cam ca într-o școală particulară despre care auzim noi în filme.

Nu te îngrijora, poate ai noroc și vom da și lecții pentru părinți. Toți copiii merită un asemenea tratament.

Aici intră în schemă gravatorul laser. Unicitatea este cheia. Un club secret are logo, haine chic, jucării inedite și multe altele. BCL-0503MU e tot ce mi-aș putea dori în acest sens.

Îți dai seama că aș putea grava inclusiv cutii de mici dimensiuni? Dar ștampile pe cauciuc? Asta ca să nu mai spun că le pot aduce "la viață" fel și fel de jucării închipuite de ei. Avem nevoie doar de cineva priceput la desen. Nu, nu sunt eu aceea.

Imaginația mea lucrează acum la cote maxime, astfel încât am un exemplu mai concret.

 

Sursa: Pixabay

E vară, iar noi suntem în tabără, undeva la o cabană de munte. Avem o emblemă a taberei, ceva ce ne reprezintă, care e prezentă pe toate materialele folosite. Aici pot participa chiar și copii din familii obișnuite, ce nu au posibilități materiale. Ne extindem aria de acoperire.

Vom avea deci tricouri, șepci, rucsacuri și orice își vor mai dori ei personalizate. Micuții vor trage cu arcul, vor învăța să înoate, vor cânta și vor... copilări. Nu vor lipsi nici jocurile de cunoaștere și strategie. Cine nu e binedispus după o partidă de rummy sau una de monopoly?

Ei vor colora și vor diferenția lumea. Schimbarea se face cu mărunțișuri. Adulții nu prea înțeleg asta. Rezolv eu rapid problema, cumpărând gravatorul laser de la Bodor și materialele consumabile necesare lui de la Colop România. Eh, nu merge chiar cu aer, deși e foarte ieftin dacă luăm în calcul avantajele.

Am ajuns şi la sfârşit. Nu am intenționat să mă laud în vreun fel prin rândurile de mai sus. Nicidecum. Nu fac pe bunul samaritean. Nu mi se potrivește rolul.

Pur și simplu am călătorit într-un viitor actual incert și ți-am arătat o altă latură a mea. M-am lăsat purtată de val. A fost frumos, pentru că îmi place să visez cu ochii deschiși.

Dacă îmi doresc ceva cu ardoare, în general reușesc să obțin. Afirm asta fără falsă modestie. Ce pot să spun, nu mă caracterizează. Am o stea norocoasă pe cer și persoane deosebite alături. Nu reușesc chiar de una singură.

Poate că nu va deveni realitate azi sau mâine acest vis, dar cu siguranță va fi într-o bună zi. Nu îmi fac griji, Dumnezeu a știut întotdeauna cum (şi când) să așeze totul perfect, pentru a crea un tablou de poveste în viețile noastre.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

BMW da, reparații ba...

Sursa: exclusivoem.ro

Cu toate că nu sunt șoferiță sau vreo împătimită a mașinilor (cunosc doar câteva mărci, care ies din anonimat), asta nu înseamnă că nu întorc capul pe stradă la apariția în imediata apropiere a unui autoturism wow.

Sunt om până la urmă – cum zic bărbații cuplați ce le merge fața la ceafă când au în raza vizuală o tânără cu forme 90-60-90. Bine, spre deosebire de ei, eu nu salivez la o asemenea priveliște.

Totuși, uneori stau și mă gândesc la un "cum ar fi fost dacă...?", iar imaginația mea o ia razna. Eh, nu e ca și cum nu aș fi obișnuită cu asta. Așadar, acum mă las puțin purtată de val la o "eu" dintr-o altă lume, trăind însă aceleași vremuri.

Hai să am vreo 30 de ani (să se consemneze că e pentru prima dată în care acea vârstă nu mă sperie și nu mă face să mă văd antică!), sunt angajată la o multinațională și o duc bine. N-am timp de copii și de soț, am carieră și sunt o femeie independentă.

Ok, să zicem că cel puțin mă văd cu un tip mișto (genul sigur pe el, tânăr, cu carieră... nu cu bani de la tata), iar el îmi recomandă să îmi iau o mașină nouă. Se pare că nu e la modă să tot iei mașina părinților atunci când mergi la job...

Sursa: Wikipedia

Mergem în showroom și mă îndrăgostesc la prima vedere. Am fluturi în stomac, văd stele în fața ochilor și totul din jurul meu dispare. El Ea e! Nu, nu e vorba de tipul angajat acolo, ci de o mașină. Mi-a picat cu tronc instantaneu. E vorba despre un BMW seria 5, modelul E60.

Am mai văzut mașini frumoase, dar asta mă atrage ca un magnet. Pur și simplu nu-mi pot dezlipi ochii de pe ea și abia șoptesc: "am găsit-o". Mă apropii tiptil, o ating și sunt poftită la un test drive.

După ce trece adrenalina momentului, ajungem acasă, contractul e semnat și mașina e frumos așezată în parcare, mă lovește realitatea din plin.

Ce înseamnă cu adevărat întreținerea unei astfel de mașini?

Lucrurile noi se strică la un moment dat, iar eu vreau pentru bijuteria mea doar ce e mai bun. Cu siguranță voi cumpăra numai piese originale BMW.

Întrebarea e: de unde? Bineînțeles, făt frumos al meu îmi sare în ajutor. El cumpără piese de BMW de la eXclusiv OEM, doar de acolo. Îl iau în serios, pentru că mașina lui arată mai bine chiar și decât una nou - nouță.

Apoi urmează instructajul... Ce pot să zic, sunt buni și bărbații cu ceva la casa omului. Iau cuminte pixul în mână și încep să notez cu grijă:

1. Schimb uleiul la fiecare 3 luni. Desigur, folosesc ulei original BMW, nu orice e ieftin pe piață. Calitatea primează întotdeauna. Din câte am înțeles, dacă uit de mașină, o va lua personal și va considera că la fel voi face și cu el.

Nu, iubitule, n-ai dreptate. Îți spun pe această cale că pe tine se prea poate să te ignor din când în când, însă pe minunea mea pe 4 roți în niciun caz.

Sursa: exclusivoem.ro

2. "Dacă e vara și ești cu limba scoasă pe afară, ca un cățel, înseamnă că s-a înfundat filtrul." Vorbea despre filtrul de climatizare.

Totuși, am înțeles că recomandabil este să îl verific ocazional și să nu ajung la acel nivel. Doamne, nici nu mă gândeam să risc așa ceva. Transpirația și căldura trec, dar mașina "suferă".

3. Controlul periodic e obligatoriu. Vopseaua nici nu va îndrăzni să sară, iar rugina ar face mai bine să stea departe de mine mașina mea.

Știi cum se spune, pisica blândă zgârie rău. Mai mult ca sigur la mine s-a gândit cel care i-a dat zicalei avânt în lume. Nu te speria, dacă mașina e bine, toată lumea e fericită... mai ales eu.

4. Trebuie să verific presiunea roților și geometria, să nu cumva să meargă o roată în gol. Dacă nu sunt la fel roțile, cu aceeași presiune și geometrie, se duce mașina într-o parte când conduc. Plus că nu e bine să fie roțile dezumflate, că se strică anvelopele.

Eh, nu prea îmi fac probleme, sunt nenumărate accesorii originale BMW și tot felul de piese la OEM BMW.

5. Viteza e importantă. Se întreține maşinuța și încercând condusul cu viteze cât mai constante. Nu e deloc indicat să mergi lent și apoi repede, cu treceri bruște între...

Cu cât e viteza mai constantă, cu atât se uzează mai puțin și consumă și mai puțin combustibil. Viteza optimă pentru consum zice prințul păcii că e 100 km/h. E domeniul lui, nu-mi permit să îl contrazic.

Mi-a ajuns. Când a început să îmi spună să nu las mașina la soare sau aproape de un parc de copii, am izbucnit.

Tata mai că a făcut infarct, într-o zi, când a văzut cât de frumos trecea o minge de fotbal peste mașina lui. Deci știu și eu care sunt riscurile. Poate că îmi place să fac pe neștiutoarea câteodată, să te privesc cum îmi explici pasionat, însă nici chiar așa.

Mai știu și că anvelopele se schimbă de două ori pe an, în general în octombrie și în martie. N-ai fi crezut, nu-i așa?

De asemenea, mașina mea va sclipi mereu de curățenie. Hei, și angajații spălătoriilor trebuie să trăiască. Pot zice același lucru despre manichiura mea...

Pentru orice alte piese BMW seria 5 sau, mai exact, piese BMW E60, apelez cu toată încrederea la eXclusiv OEM. Am aruncat o privire pe site-ul lor și, da, are toate cele necesare.

Hmmm, mi-a venit o idee mai bună. Dacă tot ești așa un expert în autoturisme, de ce nu te ocupi tu de reparații și de ce mai e nevoie? Te ajut și eu... nu doar moral. Promit că pun comenzile pentru produse. Aștept chiar și curierul la sosirea coletelor. Ai putea aprecia efortul.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

A economisi sau a cheltui? Aceasta este întrebarea...

Sursa: Școala de Bani

De când am împlinit 18, am auzit vorbindu-se la nesfârșit despre termenul de independență financiară. Întotdeauna mi-au fost părinții alături și nici măcar nu au insinuat cuvântul job (am 22 de ani și sunt încă studentă), însă am simțit presiunea societății. Gata, ești major și trebuie să îți câștigi singur existența.

Unii sunt dramatici și încep cu "mama și tata nu vor fi acolo mereu, ce vei face atunci?", iar pe mine una mă sperie. Părinții mei sunt tineri și chiar nu vreau să îmi fac scenarii negre. Îi vreau alături cât mai mult timp cu putință... pentru totdeauna, dacă se poate.

Sursa: Școala de Bani

Oricum, am urmat cursul așa zis firesc al vieții și, în anul 3 de facultate (acum un an), m-am angajat. Atunci am realizat că banii pleacă la fel de repede precum vin.

E nevoie de educație financiară pentru a putea înțelege cum să îți gestionezi banii, să faci economii și să obții ceea ce îți dorești în viață. Traiul de pe o zi pe alta nu e o soluție și, să fim serioși, cu toții avem așteptări mai mari de la existența asta considerată efemeră.

Îți dorești să ajungi la 80 de ani și să spui "am avut ce mânca în fiecare zi și mi-am plătit facturile, sunt împlinit"? Vreau să cred că nu. Eu cu siguranță nu o voi face.

Am o diplomă în economie, fapt pentru care îți pot spune din proprie experiență că teoria și practica rareori se întrepătrund. Plus că una e să vorbești despre cum crește și se dezvoltă o companie multinațională, iar cu totul altceva e să înveți cum să faci bani tu ca persoană.

Îți zic un secret: banii nu cad din cer, oricât de mult am spera și am face incantații. Eventual, dacă avem noroc, aducem ploaia.

De aceea ne vine în ajutor Școala de Bani. Este vorba despre un proiect la nivel național, în care oamenii – de la cei mici și până la cei mari – fac cunoștință cu situații reale din lumea banilor, învățând metode eficiente de a face economii... și nu numai.

Suntem pe ultimul loc din Uniunea Europeană la capitolul educație financiară, astfel că îți dai seama cât de utilă este o asemenea inițiativă. Ne ținem, din păcate, prea mult de zicala "țara arde și baba se piaptănă". Avem nevoie de o schimbare adevărată, iar oportunitatea este aici.

Mai întâi de toate, gândește-te bine care este "avuția" ta: diferența dintre câștigul tău lunar și cheltuielile curente. Ai nevoie de o imagine clară, ca mai să poți trece la întrebările "existențiale".

Sursa: Școala de Bani

  Ø  Chiar trebuie să mănânci zi de zi în oraș sau să îți cumperi acei pantofi de firmă?

  Ø  Ce îți dorești în acest moment cu înflăcărare, cumva o vacanță exotică sau o mașină nouă? Vei fi mult mai motivat să pui bani deoparte dacă ai un scop precis.

Nu te panica, e de ajuns ca în primele luni să pui la "saltea" o sumă mică de bani, care va crește cu timpul. Experții susțin că e în regulă să începi cu un 4% din venit.

Sunt o mulțime de alte trucuri pe această temă, însă mai bine las profesioniștii de la Şcoala de Bani să îți explice cum se cuvine.

În ziua de azi, copiii încep să economisească de la vârsta fragedă de 4 ani. Îți vine să crezi? Dacă ei pot, mai mult ca sigur și tu o poți face. Lumea evoluează cu viteza luminii și nu putem decât să ținem pasul cu ea.

Grăbește-te să te înscrii pe site la cursul de independență financiară din orașul tău. 1000 de angajați BCR din toată țara sunt implicați în formarea noastră de economiști, doar că timpul lor e limitat. Au mai rămas doar două săptămâni cu joi ale banilor, iar prima e... astăzi!

Avantajul e că și site-ul are o mulțime de resurse inedite, pe care și eu încă le descopăr.

Nu e timp de pierdut, mergem la Școala de Bani! Este important pentru fiecare dintre noi să avem un buget personal. 

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Când magia și realitatea se împletesc

Sursa: aia-proiect.ro

Doamne, cât sunt de recunoscătoare pentru subiectul de astăzi! Deși știu că ar fi trebuit, nu mi-ar fi venit vreodată ideea să vorbesc despre arhitectură și ceea ce reprezintă ea pentru mine.

Am șansa ca, cel puțin ipotetic momentan, să schimb lumea... să o fac așa încât să îmi fie accesibilă și mie. Pot în sfârșit să îmi imaginez că totul este perfect, că trăiesc într-o lume de basm.

Nu, n-am să vorbesc despre Primărie, biserici, școli sau alte asemenea instituții publice care nu au nici măcar o amărâtă de rampă.

Cel mai amuzant și totodată penibil răspuns pe care l-am primit a fost "acesta a fost proiectul construcției, nu-l putem modifica". Vorbim despre o clădire apărută după anul 2000, nu una din perioada comunistă...

De ce unii oameni se gândesc numai și numai la propriul folos material?...

Nu, nu vreau să mă încarc negativ. Acum sunt un copil adus în fața raionului cu jucării și lăsat să își aleagă tot ce vrea sufletul lui.

Prefer, asemenea tuturor oamenilor normali la cap (nu insinuez că eu aș face parte din categorie), să fiu fericită și să vorbesc pe cât posibil doar de aspectele frumoase ale vieții. Sunt destule "chestii" urâte, dar hai să nu detaliem acum.

Așadar, eu nu fug cu gândul la proiecte de case, ci am alte preocupări. Sunt aeriană și trăiesc printre stele. Nu e prea greu de ghicit ce îmi doresc eu. Cine mă cunoaște măcar 50%, știe ce anume mă pasionează. Discreția nu e tocmai unul dintre punctele mele forte...

Desigur, eu aleg fără să clipesc o carte. Vreau o carte în care eroul e ispitit și greșește de multe ori, însă va ajunge în cele din urmă pe calea cea bună și își va recunoaște neajunsurile. Va iubi, va suferi, iar la final va fi fericit. Asta e tot ce contează. Întotdeauna a fost așa în cazul meu, iar lucrurile nu se vor schimba de aici înainte.

Astfel, dacă nu era deja evident (pe cine încerc eu să păcălesc?) îmi doresc să construiesc o bibliotecă, un loc în care magia desăvârșită să poată circula liberă și nestingherită.

Vreau o bibliotecă mare. Vreau o bibliotecă cum nu e alta în toată România și poate chiar în lume. Îmi doresc să aibă cel puțin 10 metri înălțime fiecare raft. Cărțile să fie așezate pe culori, genuri și așa mai departe.

Pentru a ne deplasa de-a lungul bibliotecii, vom folosi rampe luuungi. Va fi o vacanță de iarnă continuă, cu derdeluș. Acolo fiecare om își va permite să fie copil. Iar și iar.

Cu toate acestea, va avea și elemente de modernism. Un perete va fi în întregime din sticlă, iar acela va fi "colțul" meu (și al vostru, bineînțeles) de rai. Vor fi fel de fel de fotolii, saltele și alte nebunii. Totul pentru comfort și o cât mai ușoară călătorie spre un nou necunoscut în fiecare zi.

La fereastra din sticlă e un al doilea univers, acela în care artiștii și cititorii își dau întâlnire cu personajele lor. Acolo Dama cu camelii poate avea altă soartă preț de câteva minute, ore, zile... până când va fi nevoită să se întoarcă pe raftul A, compartimentul 32, înălțimea 8 metri.

Va exista un al doilea labirint, care nu e altceva decât o intersecție de coridoare suspendate, din lemn, cu balustrade pe margini, proiectate în așa fel încât să te simți mereu la balcon când privești spre primul și complexul peisaj încărcat de lectură.

Aici nu ai rafturi, ci mase și fotolii confortabile, scaune pretențioase cum mai vezi pe la Peleș sau prin alt castel, sute de plante ornamentale, unele arborescente, și, din când în când, câte o pisică care își caută un culcuș.

Îmi voi clădi un amalgam de personaje. Îmi voi pava un drum cu pin alb printre rafturi, iar mirosul de brad nu va lipsi din cazarma ce așteaptă să instruiască tinerii ce vin după mine.

Bineînțeles, vor mai intra oameni în acest labirint, dar oare vor mai dori să iasă? Oare din Raiul meu va fi izgonit cineva? Sau vor continua să intre în castel, eu fiind un fel de Rapunzel?

Voi sta mereu de vorbă cu vreun cavaler sau domniță. Pot avea pe oricine la masă când îmi beau ceaiul, doar vorbim de cea mai mare bibliotecă din țară. Și în dreptul ferestrei imense, cum spuneam, voi vorbi, îmi voi bea ceaiul, voi admira Regatul Veșniciei Frumoase sau voi visa cu ochii deschiși. Zâne, feți frumoși cu stea în frunte și balauri fioroși mă vor încărca spiritual.

Mda, știu că avem de toate și în lumea reală, însă avem nevoie de o evadare. Dacă vreți să fiu sinceră (cum v-am și obișnuit), mi-ar plăcea va evadarea să fie de fapt în lumea reală. Mai exact, să aterizez cu picioarele pe pământ doar atunci când mă plictisesc de aiurit prin tărâmuri nebănuite. Așa e... ar fi puțin probabil să se întâmple asta.

Sursa: aia-proiect.ro

Întotdeauna mă voi simți "acasă" printre cărțile mele. Ele îmi descoperă noi universuri în fiecare zi a vieții mele altfel anoste.

Nu există o asemenea bibliotecă, deci nu am cum să vă dau exemplu. Îmi pare rău. Cert e că veți zice ”STOP!”, ca în imaginea alăturată, și veți privi uimiți.

Nu-i nimic, voi găsi un birou de arhitectură perfect, care îmi va îndeplini toate visurile bune și... nebune. Această lume minunată va exista într-o zi. Sper că destul de devreme și nu foarte târziu.

Desigur, asta se va întâmpla undeva în viitor, dar deja cred că Aia Proiect și inovația ei reprezintă ceea ce am nevoie. Cu ajutorul acestei companii e imposibil să nu iasă totul perfect.

Poate că tot ce am scris mai sus e o aberație. Poate că un voi dori să împart ceea ce am eu cu nimeni. Aș fi eu împotriva tuturor, închisă în turn.

Totuși, există o persoană în lumea asta mare pe care aș fi mai mult decât fericită s-o am alături acolo, în ”turnul de cleștar”. E un el. E unic. E special și nebun, cam ca mine. Te recunoști, nu-i așa? Cât despre ceilalți... rămâne de văzut.

Până atunci, mai am un singur vis. Îi puteți spune chiar ideal. Mihail Mataranga a descris atât de bine ceea ce eu îmi doresc... "În mijlocul satului se află cârciuma. Vis-a-vis de cârciumă se află biblioteca, ce conţine un fond valoros de carte rară. Cârciuma e mai tot timpul goală şi în curând va da faliment. Biblioteca e supraaglomerată de oameni dornici de cunoaştere."

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J