Bine ai venit în colțul meu de Rai!

Sursa: arhiva personală

Pare nemaipomenit de simplu atunci când ți se spune să scrii despre ceea ce reprezintă blogul tău... dar e atât de complicat! Am senzația că scriu aici dintotdeauna și e dificil să îmi amintesc un moment în care n-am făcut-o.

Ei bine, a trecut doar 1 an și 10 luni de când aventura "Be special, be you" a prins culoare. Tocmai am recitit prezentarea mea şi a proiectului – chiar de la începuturile timpului, așternută frumos la "Despre mine", și m-a lovit din plin nostalgia.

Mulți oameni îmi spun că sunt curajoasă pentru că vorbesc deschis despre dizabilitatea mea. Nu pot să merg. Îmi vine extrem de natural să o spun acum, însă nu a fost mereu așa...

Mi-a fost greu să găsesc în mine această forță. Am fost timorată, de-a dreptul îngrozită, atunci când am hotărât să îmi depășesc limitele. La 1 ianuarie 2017, spuneam cam așa...

"Multă vreme am luptat cu mine însămi pentru a mă accepta şi acesta e unul dintre motivele pentru care mi-am facut curajul să îmi fac un blog. Cred că orice om trece prin momente de cumpănă, clipe în care are nevoie să vadă că şi alţii au trecut prin situaţii mai mult sau mai puţin similare şi că toate suişurile şi coborâşurile fac parte din viaţă. Vreau să cred că vor fi persoane cu care voi «rezona», cărora le voi putea împărtăşi din experienţele / părerile mele şi din poveştile lor voi învăţa la rândul meu. Tot ce voi publica va fi scris din suflet şi sper să ajungă la sufletele celor ce vor citi."

De atunci scriu. Scriu despre mine. Scriu despre cum văd eu lumea. Scriu despre real și despre imaginar. Mi-am creat un univers propriu, unde sunt liberă să fiu eu.

Aici e vorba doar despre mine și chiar nu mă interesează dacă cineva nu e de acord cu ceea ce gândesc. Poate sunt egoistă, dar nu-mi pasă. Blogul meu, regulile mele. Nu (mai) oblig oamenii să îmi rămână alături.

Mi s-au îndeplinit toate obiectivele legate de blog. Multe persoane chiar sunt pe aceeași lungime de undă cu mine. Mi se pare doar trist că unii încă nu au curajul să o spună pe față. E ok, lucrăm la asta.

Și când mă gândesc că nu mi-am cumpărat un domeniu ro tocmai de teamă că voi renunța la scris! Am avut și pauze, pauze multe și dese, de care nu sunt deloc mândră. M-am lăsat furată de peisaj sau pierdută prin lume. Cert e că întotdeauna m-am întors.

Blogul e prima și ultima mea iubire. "Be special, be you" înseamnă pentru mine acasă. Nu, acasă nu e un loc, ci un sentiment de plenitudine. Eu îl simt de fiecare dată când postez. Intru in colțul meu de Rai și mă deconectez de la tot. Iar dacă "mă" citești, eşti și tu în Raiul meu pentru o vreme. Îți place ceea ce vezi?

Mintea mea are toate culorile curcubeului (și nu numai), iar ele încearcă să se transpună în cuvinte. Mă provoc zi după zi să vin cu ceva nou. Nu garantez că îmi iese, însă sper să contribui puțin acolo la încrederea ta de sine.

Vreau să te surprind cu zăpăceala mea și să îți arăt că, dacă eu pot câștiga războiul cu mine însămi și cu cei care vor să îmi impună limite, și tu o poți face. Viața este o tablă de joc imensă, cu mii de posibilități. Trebuie descoperită.

Sursa: domaz.ro

După aproape 2 ani, cred că ar fi cazul să îmi fac un domeniu... nu-i așa? De scăpat, nu mai scapi oricum de mine. Am opinii pe care nu mai știu cum să le țin sub preș. Vorba aceea: "asta sunt şi n-ai ce-mi face, alta mama nu mai face".

Lăsând gluma la o parte, eu am evoluat și datorită ție, a cititorului meu. Îți mulțumesc! Sper că am și eu o influență, cât de mică, asupra ta... Nu te învăț prostii, îți promit. Îți arat doar ceea ce, din păcate, nu prea observi în oglindă. Ești unic și lucrurile mărețe sunt la un singur pas distanță. Nu uita: be special, be you. Acesta este secretul. Nu e mare filozofie.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J