Etiopia, aventura mea bună şi... nebună

Știi expresia aceea "n-am fost niciodată acolo, dar aș mai merge"? Exact asta simt eu acum, când mi-am permis să visez nestingherită la aventura vieții mele.

Cu toții ne dorim una, desigur, însă nu mulți oameni sunt la fel de nebuni ca și mine. Nu mulți sunt gata să plece în Etiopia sau în orice altă expediție Africa. Îmi pot închipui fața ta în acest moment, așa că... hei, închide gura, nu cumva să îți cadă dinții din ea.

Ignoră-mi sarcasmul și hai să revenim la acele triburi primitive, pe care eu mor de nerăbdare să le cunosc în Etiopia. Nu sunt foarte pretențioasă, ştiu. Şi chiar nu glumesc.

De ceva vreme sunt cu ochii în patru după ofertele de voluntariat în Africa. Da, vei zice că am un suflet bun şi vreau să ajut. Sinceră să fiu, e mai mult vorba despre mine decât despre micuții cărora le-aş preda limba engleză. Sunt curioasă cum se trăiește acolo.

Oamenii aceia nu au electricitate, apă la o învârtire de robinet distanță sau ultima colecție de haine a unui designer francez celebru. De fapt, nu prea au haine în general...

Surprinzător, însă cele tocmai enumerate semnifică faptul că nici internetul nu funcționează. Am putea noi trăi fără Facebook sau fără Instagram? Ce s-ar face "fanii" noștri dacă n-ar ști că am luat prânzul astăzi? Tra-ge-di-e!

Eu sunt o inconștientă ce vrea să își testeze limitele și să trăiască periculos. Cine ar fi crezut?

Cum ar fi să mâncăm doar de sărbători carne și să tratăm orice boală cu plante medicinale? Noi dăm fuga la farmacie inclusiv dacă ni se pare că am răcit.

Nu neg, trăim cu mult mai mult decât prietenii mei africani. Întrebarea este: suntem la fel de fericiți ca și ei?

Ei nu luptă pentru afaceri sau bani. Nicidecum. Ei se chinuie pentru supraviețuire și familia e tot ce contează... tot ce au mai de preț. Trăiesc frumos și simplu... atât de simplu. Au ei un secret al nemuririi sufletului pe care sper să îl fur.

Vreau să călătoresc acolo unde trecutul se împletește cu prezentul. Nu mă refer în mod figurat la cultură, deși e cu adevărat impresionantă, ci la modul cel mai propriu cu putință. Calendarul etiopian e cu 8 ani în urmă.

Ziua lor se ghidează după soare și numai ei știu cum îmbină toate astea cu orarul internațional. Cert e că îmi doresc nespus să aflu și eu!

Îmi doresc să fiu etiopian pentru o zi. Să trăiesc, gândesc și visez asemenea lor. Dacă îți doreşti suficient de tare, visurile devin realitate. Eu o fac.

Voluntariatul văd că nu prea dă roade, n-am găsit acel ceva, astfel că mă reprofilez. Cu ajutorul Extreme Travel, voi reuși să ajung odată şi-odată în Etiopia... pentru 14 zile sau chiar mai mult. La drept vorbind, e mai aproape decât voluntariatul de doleanțele mele.

Bineînțeles că m-am interesat deja de toate detaliile. Următoarea plecare e pe data de 6 noiembrie, zic și eu.

Voi descoperi țara minunată a Regelui Solomon și a Reginei din Saba. Voi vizita "floarea nouă" a lor (traducerea numelui capitalei – Addis Abeba), voi urca pe vârful Ras Dashen (măcar de dragul discuției) şi voi hoinări prin sfântul oraș Lalibela. Chivotul Legilor mă așteaptă.

Sunt gata să mă îndrăgostesc de parcurile naturale, de istoria și de tradițiile țării, de bucătăria locală și... de oameni. Mai ales de oameni. Dacă și sufletele le sunt la fel de colorate precum trupurile, mă declar fericită.

Sunt pregătită pentru toate acestea și multe altele. Sunt pregătită să fiu surprinsă. Teoria și practica nu sunt la fel, iar eu am rămas fără cuvinte. E momentul să testez pe propria piele.

Tu ce expediții trăsnite ai în minte? Nu îți face griji dacă ești chiar mai creativ decât mine, deoarece Extreme Travel oferă la fel de bine și excursii personalizate.

Stând cu fundul pe canapea și telecomanda în mână, nu vei găsi sensul vieții. Pune-ți curajul și un strop de nebunie în rucsac, iar apoi pornește fără regrete la drum!

Nu mai am argumente pro turism de aventură, am obosit făcând atâtea planuri. Te las cu motto-ul companiei, care mie mi-a dat fiori mai ceva ca prima iubire, și îmi fac bagajul: "Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea."

P.S.: ce zici, vii cu mine? Timpul tace și trece pe lângă noi... Tic-tac.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J