Slăbitul fără efort se face cu o dietă sănătoasă

Oamenii și-au dorit dintotdeauna să slăbească fără a depune niciun pic de efort. Problema este că lucrurile nu merg chiar atât de ușor și, dacă urăști sportul sau efectiv nu ai timp de el, este indicat să optezi cel puțin pentru o dietă sănătoasă.

Nu, nu mă refer acum la curele acelea de slăbire infernale, care nu îți slăbesc doar corpul, ci și energia. Ignoră variantele respective pentru că, mai devreme sau târziu, vei da oricum iama în bucătărie și vei recupera tot ce ai pierdut prin înfometare.

S-a inventat dieta echilibrată și eficientă, care te ajută să pierzi kilograme rapid, în timp ce... mănânci. Secretul constă în a mânca regulat, o singură porție la o masă și, cel mai important, în a avea mare grijă la alimente.

În cazul în care încă ai dubii cu privire la existența acestei modalități minune de slăbit, ți-am pregătit în continuare o scurtă listă a avantajelor ei.

5 motive pentru care să slăbești ușor cu o dietă sănătoasă

1. Caloriile sunt atent numărate

Orice dietă care se respectă are totul pus la punct în materie de grăsime, calorii și alte nebunii. Cea sănătoasă e chiar mai grijulie decât cele obișnuite.

Fiecare masă este, astfel, cântărită și proporționată pentru a ține de foame până ce îi vine rândul celei care urmează. Putem zice că merg mână în mână.

În același timp, nu te vei simți vinovat dacă mănânci, fiindcă o faci în mod corect. Scapi de orice stres.

Sursa: Smart Diet Experience

2. Cuprinde 3 mese gătite pe zi și o gustare

După cum spuneam mai sus, înfometarea nu e soluția. Până și săritul peste micul dejun îți face rău, deoarece vei avea tendința să mănânci mai mult la prânz sau atunci când binevoieşti în sfârșit să îți alimentezi corpul cu "combustibil".

Cel mai indicat e să te bucuri de cele 3 mese principale ale zilei, pregătite în casă, dar să te și răsfeți la un moment dat cu o gustare. Fiecare are rolul ei.

Știu că ți se pare surprinzător, însă slăbitul prin mâncare adevărată aduce rezultate de durată. În celelalte cazuri e posibil să pui înapoi nu numai ce ai dat jos, ba chiar dublu!

3. Rețetele sunt pregătite de nutriționişti

Bineînțeles că nu gătești de capul tău. Trebuie să știi exact ce, cât și cum faci. Nu se lasă absolut nimic la voia întâmplării.

La drept vorbind, cel mai bine ar fi să nu ai tu treabă cu bucătăria, ci doar să scoți din frigider mâncarea gata făcută. Spun asta pentru că tentația e destul de mare și, ca să dea roadele dorite, dieta se ține cu sfințenie.

Fii creative și caută alternative bune sau nebune. Mai e o vorbă care spune: “dai un ban, dar stai în față”.

 

Sursa: Smart Diet Experience

4. Diversificare

Majoritatea dietelor de care ai auzit te pun să te împrietenești cu un singur fel de mâncare sau maxim 2-3. Apoi te ții de ele, frate, până nu mai reziști. Cum ai prefera să mori de foame decât să mai repeți meniul, e de la sine înțeles că ai slăbi.

Ei bine, dieta sănătoasă nu intenționează să te aducă în stadiul în care să îți provoace greață până și numele unui aliment. Nu. Ea are un meniu diferit pentru toate zilele săptămânii.

Te asigur că vei aștepta cu nerăbdare ora mesei. Mereu va fi ceva nou şi inedit în farfurie, gata să satisfacă pofta oricărui mare gurmand.

5. Mâncare delicioasă

Dacă până în prezent nu te-am convins să îi dai o șansă dietei sănătoase, acesta este argumentul suprem. Mâncarea are gust și e cât se poate de delicioasă.

Sunt convinsă că, datorită aspectului fad al mâncării și al gustului de obicei inexistent, fugi de diete. Acum vei face cale întoarsă. În loc să fugi de dietă, vei lua viteză spre ea.

Ia-ți adio de la chin! Într-un meniu sănătos ai parte de alimente reale, hrănitoare și viu colorate. Vei fi atât de încântat, încât îți va fi dificil să renunți la el atunci când atingi greutatea ideală.

Sursa: Smart Diet Experience

Cum ți se pare această prezentare a pierderii kilogramelor în plus cu ajutorul unei diete? Nu-i așa că slăbitul nu a fost niciodată mai simplu și mai gustos?

Hmmm, dacă stau bine să mă gândesc, practic am descris programul Smart Diet Experience. Aruncă un ochi pe site și alege un meniu săptămânal care ți se potrivește. Inclusiv vegetarienii găsesc aici paradisul mâncărurilor de slăbit.

Nu mai aștepta zilele cu soare, ci adu-l chiar acum în viața ta! Fă din slăbit o experiență memorabilă, una în care ești tratat regește!

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

E iubirea ca în povești?

Sursa: www.sidonia.ro

Cititul a fost aproape dintotdeauna una dintre pasiunile mele. Nu mi-aş vedea existența fără lectură, cu atât mai puțin fără frumoasele romane de dragoste, care încă îmi dau speranța că aceasta există și că poate la un moment dat va apărea și în viața mea.

Așadar, atunci când am primit o carte cadou, reeditată, a autoarei Sidonia Drăguşanu, nu m-am putut abține să nu o devorez!

"Într-o gară mică" prezintă într-un fel aparte relația de cuplu, cum era ea văzută în urmă cu un secol. Cunoașterea omului iubit era văzută ca un adevărat ritual, cu nuanțe ale personalității, cu timiditate și deschidere largă a inimii.

Astăzi lucrurile stau complet diferit. Vorbim adesea despre feminism, însă pare că acesta a dispărut cu desăvârșire de pe fața pământului.

Sursa: Pixabay

M-am recunoscut enorm în personajul principal. Dudu îmi seamănă... sau poate eu ei. Avem aceeași sete de a vedea bunul în oameni, de a le proiecta trăsăturile ideale și a-i pune pe un piedestal.

Ei bine, e greșită abordarea și, fiindcă vârsta mea e puțin mai înaintată decât a acestei fetişcane ce tocmai a terminat liceul, n-aş (mai) proceda la fel. Încrederea trebuie câștigată, nu se pune pe tavă.

În trecut am acționat și eu din impuls, asemenea ei, și am suferit. Acum cred că dragostea se trăiește puțin și cu mintea. Trebuie gândite lucrurile înainte de a te arunca la mila iubirii.

Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos sunt numai în basme. Oamenii au calități și defecte, iar uneori nu suntem compatibili unii cu alții și pace. Prin urmare, e indicat să analizăm cu grijă situația. Nu strică o combinație între inimă și creier... Crede-mă că știu prea bine despre ce vorbesc.

În momentul de față par o insensibilă. Însă, cu toate că dragostea merită orice sacrificiu, e important ca ceea ce simțim să facă parte din acea categorie. În romanele de dragoste lucrurile se termină frumos, dar realitatea nu e mereu așa. Dacă stăm și ne gândim, suferința are și ea farmecul ei.

Piedici sunt și vor fi întotdeauna. În povești ele trec ca prin minune, dar în realitate ne mai și poticnim. Calmul ar trebui să dicteze relația.

Un mit vreau să demontez neapărat. Relațiile cu scântei (de scandal) funcționează în cărți, dar foarte rar și în realitate. Multă vreme am tânjit după certuri cu patos, dar s-au dovedit a nu fi tocmai atât de palpitante. În schimb, sunt consumatoare de timp și energie. Împăcarea cea dulce nu merită efortul.

Astfel, ideea e că aş prefera să am răbdare și să cunosc omul de alături. O căsătorie în pripă duce în marea majoritate a timpului la un divorț în același ritm.

Iar când prietenia se pune în calea iubirii, e grav. Tind să spun cu hotărâre că aș fi egoistă. Dacă prietena mea cea mai bună ar avea sentimente pentru același tip ca și mine, ar fi demn să se retragă cea care realizează că nu el e șansa ei la fericire.

Sursa: Pixabay

Deși izvorâtă într-un mod neobișnuit ("Într-o gară mică"... sau chiar tren), prietenia dintre Dudu și Luiza este una deosebită, iar caracterele lor diferite le apropie și mai mult. Însă cine ar fi crezut că se vor îndrăgosti fix de același bărbat?

Nu e ieșit din comun faptul că fetele au mustrări de conștiință în ceea ce privește sentimentele lor față de Petru, doar că una trebuie să iasă din "joc". Din nefericire, asta schimbă cu desăvârșire cursul prieteniei...

În teorie sună ușor și logic. După cum bine știm, viața bate filmul – în cazul nostru cartea. Cu toate că eram o copilă și nu pot afirma că a fost ceva extraordinar, am trecut prin experiența de mai sus.

Chiar fata respectivă îmi spusese că băiatul pe mine mă considera drăguță (nu mă judeca, la 13-14 ani însemna mult) cu câteva zile înainte de a-mi da vestea că îl place și ea. Pot zice că a fost moartea pasiunii. Cert e că niciuna dintre noi n-a simțit până la urmă fiorii primei iubiri reale alături de el.

Privind retrospectiv, îmi dau seama că nu a fost să fie. Deşi numai numele băiatului mi-a făcut inima să bată mai tare ani de-a rândul, am ales prietenia și nu am regretat niciodată.

În copilărie / adolescență treci repede peste fazele stânjenitoare, dar la maturitate riști să rămână o pată asupra oricăreia dintre relații. Indiferent ce ai alege, va fi o schimbare. Sunt decizii greu de luat atât în realitate, cât și în literatură.

Și, oricât de strălucitoare ar fi iubirea în cărți, să nu uităm că ele au fost scrise în general de femei. Romantismul e ridicat acolo la nivel de artă, ceea ce rareori întâlnim în viața cotidiană.

Nu ne rămâne decât să ne adaptăm și să apreciem micile bucurii ale unei relații. Nimic nu se compară cu emoția transmisă de fluturașii din stomac la vederea omului iubit!

Eu încă stau și aștept să mă lovească Cupidon, cu o săgeată de a lui. Între timp, citesc cu jind despre cum era văzută ca o zeiță femeia în literatura interbelică și mă gândesc că acolo se găsește secretul îmbinării perfecte a relației de cuplu cu o carieră înfloritoare. Poate că dragostea mea ca în povești e imediat după colț...

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

Primăvara începe (iar mutatul se termină) cu mese și scaune noi

Sursa: SomProduct

Cred că ți-am mai spus: m-am mutat de curând. Îmi place enorm de mult noua locuință, deoarece am un spațiu doar al meu, unde mă bucur pur și simplu de compania mea.

Totuși, e greu ca, după peste 20 de ani, dintr-o dată să numești un alt loc acasă. Asta în condițiile în care ai locuit în apartamentul anterior de când te știi.

Am crescut acolo, mi-am făcut prieteni, am visat cu ochii deschiși și încet, încet m-am maturizat.

Nu mă înțelege greșit, mi-am dorit din tot sufletul schimbarea, însă e destul de greu să te adaptezi din prima. E nevoie să îți pui serios amprenta asupra noului imobil pentru a-l transforma cum se cuvine în cămin.

Împreună cu părinții mei, am preferat să investesc în mobilier nou, care să nu fie umbrit de vechea locuință. Știi care e problema? Am cam ajuns aproape de fundul sacului, dar nu am terminat complet cu amenajarea. Ne mai trebuie un set de masă cu scaune și încă alte câteva mici elemente.

Mama a spus hotărâtă că ei îi este suficient și măcar pe acestea le-ar aduce de dincolo. Eu, în schimb, am stat și am vizualizat cum ar arăta un set de dining cu bun gust în sufragerie. M-am îndrăgostit de peisaj.

E primăvară. Totul este vesel în natură și ne motivează inclusiv pe noi să ne alăturăm ei. Vreau ca atunci când ajung seara, istovită după prezentarea vreunui proiect interminabil la facultate, să mă întâmpine pacea și liniștea la masă.

                                                                                  

Nu are farmec dacă masa și scaunele sunt din filme diferite, așa cum erau ale noastre. Pe lângă că nu arată estetic, nici nu te așteaptă cu un aer revigorant.

 

Sursa: SomProduct

Îmi doresc un set de masă precum cel din imagine, dacă nu chiar pe acela. E dificil să alegi când ai atâtea variante ce îți iau efectiv ochii!

Nu te mira că am ales albul ca reprezentant de bază. El este proaspăt, energizant și clasic, exact ceea ce dă o lumină aparte întregii camere. Se poartă inocența, fiindcă inspiră un rafinament regal.

Stai, că ar mai fi ceva de cumpărat: scaune de bucătărie. Avem o bucătărie destul de mică, astfel încât am optat pentru o masă încorporată, care nouă, în calitate de familie "numeroasă" – 3 persoane, ne este perfectă pentru a mânca rapid.

Sursa: SomProduct

Sursa: SomProduct

Ei bine, de această dată nu mă mulțumesc cu alb. Nu. Vreau să zâmbesc și să îmi amintesc cu drag de copilărie ori de câte ori intru în bucătărie.

După îndelungi căutări (stau și mă uit după cele care îmi fac inima să bată mai tare), m-am decis. Eu şi scaunele acestea roșii și albastre suntem sortite ca, cel puțin pentru câțiva ani, să ne bem smoothie-ul de dimineață împreună. Ce părere ai despre ele – sunt splendide sau fantastice? Eu zic că amândouă.

Așadar, îți dai seama că mama nu a mai avut nimic de comentat în fața unei asemenea pledoarii. A dat doar din cap, resemnată... E conștientă ce fată zăpăcită și încăpățânată a crescut.

Rămâne doar ca luna viitoare să punem comanda pe SomProduct. I-am promis mamei că fac eu economii pentru achiziție, dar bineînțeles că nu mă crede. Shopping-ul e pasiunea noastră.

Acum e rândul tău să faci modificări, nu mă lăsa de una sungură. Dă viață casei tale cu mese și scaune moderne, care garantat vor înlătura astenia de primăvară!

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

O vacanță cu rulota necesită pregătiri tehnice!

Sursa: AutoGedal

Nu obișnuiesc să călătoresc cu maşina pe distanțe extraordinar de mari în România, însă în Spania am făcut-o. Ce-i drept, nu se compară calitatea drumurilor.

Am studiat în perioada mea de glorie Erasmus undeva între Valencia și Alicante, într-un mic orășel numit Alcoy. De acolo am mers în Barcelona, Madrid şi Sevilia... în mașini conduse de oameni total necunoscuți.

Multe persoane îmi spun acum că am fost inconștientă sau naivă, dacă am avut un asemenea curaj de a merge sute de kilometri alături de indivizi pe care nu i-am văzut în viața mea (a fost prima și ultima oară pe marea majoritate).

Sincer, privind acum, de aici, chiar pare justificată temerea. Totuși, acolo era ceva normal să circuli cu un fel de navetă, printr-o anumită aplicație online. Nu m-am gândit de două ori înainte de a-mi face un cont acolo și a căuta traseul dorit.

Sursa: AutoGedal

Bine, am avut ceva emoții când a trebuit să mă întâlnesc efectiv cu şoferul, dar a fost super ok și n-am avut evenimente neplăcute. Spre apărarea mea, era simpatic băiatul. Știi deja că nu mă caracterizează timiditatea, deci acesta era singurul motiv.

Singura mică peripeție pe care pot zice că am avut-o a fost în drum spre Sevilia. A plouat în acea zi și s-a întâmplat ceva destul de straniu. Nu ploua peste tot, diferența fiind la distanță de nici 100 de metri.

La un moment dat, a plouat atât de tare, încât am fost nevoiți să ne oprim pe autostradă. A tras șoferul frumos pe dreapta și am așteptat să treacă potopul.

Mă amuz acum când îmi amintesc cum am râs și am făcut atunci pe viteaza, însă de fapt eram cât se poate de speriată. Nu vedeam absolut nimic în față, eram în mijlocul pustietății și natura își făcea de cap. Mda, nu m-am simțit tocmai în largul meu.

La sosire am venit cu un tip cu alură de gangster, dar asta e o poveste pentru o altă ocazie. Hei, sunt vie și nevătămată, așa că îți dai seama că a decurs tot drumul perfect. Plus că nu a fost ultima mea excursie în acest mod.

Cu toate acestea, mi s-ar părea super palpitantă o vacanță de câteva luni cu rulota pe plaiuri mioritice. Am fost la mare, dar m-aş mai duce. Aș poposi câte puțin în fiecare mare oraș al țării și, în apropierea iernii, m-aş opri pentru o vreme la munte. Evident că nu ar lipsi nici sătucurile uitate de lume, în peisajul cărora basmele devin realitate.

Mi-ar plăcea să descopăr astfel nu numai fiecare loc vizitat, ci și pe mine însămi. Să uit pentru o vreme de responsabilități și doar să mă bucur de clipă. Să trăiesc la propriu.

Nu mi-am luat un an sabatic la terminarea liceului, așa că n-ar strica deloc unul imediat după facultate... înainte de a lua viața cu adevărat în piept.

Bineînțeles, pentru ca toate să decurgă fără incidente neplăcute, Loganul tatei ar trebui pus la punct. În primul rând, nu putem pleca cu rulota dacă nu avem atașat un cârlig de remorcare pentru Dacie. 

Sursa: AutoGedal

Apoi, e deosebit de important ca mașina să fie în regulă pe toate planurile. E necesară o revizie amănunțită, ca nu cumva să ne trezim că rămânem blocați la ani lumină de civilizație.

Sunt simpatice peripețiile cu mașina, dar crede-mă că te distrezi mai bine când nu e vorba de ale tale. De aceea eu m-aş asigura din timp că nu vor fi probleme.

Dacă tot am ajuns la acest subiect, cu siguranță nu aș uita nici de un scut pentru motor metalic. Frigul nu iartă pe nimeni, iar de data asta nu aș fi dispusă să ratez nimic!

Abia în această secundă realizez serios de ce eram atât de relaxată în plimbările cu străinii. Oamenii s-au comportat chiar profesionist și eu nu am avut nici cea mai mică treabă cu funcționarea mașinii. Pur și simplu m-am bucurat de călătorie și, mai ales, de destinație.

Lucrurile se schimbă atunci când pleci în lume pe cont propriu și trebuie să îți asumi toate posibilele neajunsuri. Știi cum e, fără risc nu există câștig.

Referitor la pregătirea personală, numai proviziile ar fi importante. Desigur, asta implică haine și alte produse de igienă. Ca psihic, aș fi gata să plec pe loc. Niciodată nu duc lipsă de curaj, nebunie și chef de aventură.

Așadar, ce zici, ai tupeu să dai totul la o parte pentru o perioadă de timp nedeterminată și să vii cu mine? Îți garantez că nu vei regreta experiența! Ce pot să spun, sunt recunoscută pentru că scot la lumină abilități ale oamenilor de care nu se credeau în stare.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

O casă trainică se construiește cu materiale premium

Sursa: Vindem-ieftin.ro

Nimic nu e mai plăcut decât ca, la finalul unei zile lungi şi istovitoare de muncă, să poți spune cu un oftat prelung "casă, dulce casă!".

Acum vorbesc despre o casă la modul cel mai propriu, fiindcă nu e același lucru atunci când te referi la un apartament. Vine un moment în viață când te saturi să auzi gălăgia vecinilor de la etaj sau să o audă cei de la etajul inferior pe a ta. Vrei pur și simplu să te auzi tu pe tine. Ei bine, am ajuns și eu în acel punct.

Știi ce e trist? Sunt cam tânără și deocamdată bugetul meu e... să zicem, limitat. Așa că pentru o vreme îmi permit doar să visez la casa perfectă. Da, mă pricep foarte bine la asta, însă acum e una din acele dăți în care nu o fac degeaba și îți împărtășesc la ce m-am gândit.

Am idei destul de bine conturate, mai ales în ceea ce privește folosirea de materiale premium la construirea casei. O fată determinată se ocupă de toate detaliile.

Dacă ți se pare cel puțin ispititoare imaginea mentală cu tine locuind la casă, sunt sigură că ți-ar putea fi de folos informațiile culese cu grijă de mine. Prin urmare, hai să trecem la treabă!

Mai întâi, vreau să te informez că nu mi-aș dori o casă în mijlocul orașului, unde poluarea e în elementul ei și nebunia din trafic face mai mult ca 20 de vecini problemă. Preferabilă ar fi o zonă aproape de oraș, dar totuși în afara lui. Sper că înțelegi la ce anume mă refer.

Aș vrea un loc unde e liniște și pace, dar care să nu oblige să mă trezesc la 5 dimineața pentru a face naveta. Ce, tu nu obișnuiești să te duci târziu la culcare și apoi să tânjești după câteva ore în plus de somn? Nu minți!

Mergând mai departe, trebuie să recunosc că nu prea am văzut case premium (construite cu materiale de calitate superioară), motiv pentru care nu am un model specific în minte.

Nu are rost să te întrebi de ce, deoarece cunoști și singur răspunsul: oamenii se zgârcesc la bani și asociază, total eronat, conceput de "premium" numai cu un preț ridicat. Citește numai întregul articol și vei înțelege cum se cuvine situația reală.

Ei bine, nu-i nimic că nu știu o asemenea casă pe gustul meu, fiindcă astfel am mai multă libertate pentru a-mi lăsa creativitatea în voia ei. Ești gata?

Ce materiale premium îți recomand – aş folosi și eu pentru o casă ca în povești

Nu vreau să se aplice zicala "afară-i vopsit gardul și în casă-i leopardul", deci mă văd nevoită să menționez totul în ordinea priorităților.

Ne ocupăm întâi frumos de fundație, pentru că acesta stabilește trăinicia imobilului, iar apoi construim pereții. Eu cred că ajung 4 sau 5 camere, atât pentru familie, cât și pentru eventualii musafiri. E greu de întreținut o casă mare... Aș fi tentată să optez pentru o casă cu etaj, dar, în cazul meu, e greu cu accesul. Oricum, tu poți face această alegere, dacă ți se pare cool și eficientă.

Sursa: Vindem-ieftin.ro

Bineînțeles că o casă nu e completă fără un acoperiș din țiglă metalică Mat Ice Viking Pruszynski. Arată demențial! Nici nu încape discuția că aleg culoarea roșie. Imediat urmează îngrijirea pe dinăuntru, adică vopsirea pereților cu var de interior Caparol, amenajarea peste tot cu pardoseală WPC și montarea ușilor de interior Porta Doors.

Sursa: Vindem-ieftin.ro

Eu aș vrea neapărat să am în propria cameră un perete cu tapet PS International, exact ca cel din fotografia alăturată. Ar fi un adevărat adaos de rafinament și eleganță.

Pe deasupra, pentru că economia e importantă, n-ar strica nici panourile solare pe casă, asta ca să nu mai spun cât de util este un sistem pluvial Inguri Impro. Soarele e o resursă inepuizabilă, care chiar ne poate fi de folos, iar ploaia este indispensabilă plantelor.

Gata cu casa propriu zisă, e timpul să trecem mai departe și să facem o grădină magică, cu flori, pomi fructiferi și decorațiuni minunate. Nimic din toate acestea nu au farmec fără pavajul Terra Toscana Semmerlock.

Ar mai fi multe de adăugat, dar îți dau liber să colorezi tabloul creat de mine așa cum îți dorești. Ai schița și e simplu de acum să clădești pe ea. Eu mai am ceva important de explicat...

De ce să îți faci casa cu materiale premium?

În primul rând, îmi închipui că nu plănuiești să construiești câte o casă la fiecare 5 sau 10 ani. Dacă investești un ban, vrei să te țină locuința.

Ceea ce pare scump – materialele premium, de această dată – este de fapt ieftin, deoarece costul se amortizează în timp. Îți garantez că nu se compară calitatea.

Şi... pentru a profita de prețul cel mai bun al acestor materiale de construcții, ai la îndemână un site excepțional, care îți livrează marfa direct de la producător: Vindem-ieftin.ro. Scapi în acest mod de costul de depozitare, transport dintr-un loc în altul și nu riști să primești produse rămase 100 de ani pe stoc. Pentru mai multe detalii legate de avantaje, intră cu încredere pe site.

Nu mai sta pe gânduri, ci apucă-te de achiziționarea materialelor premium. Casa ideală pentru tine nu cade de sus și nici nu se găsește de cumpărat. Stă exclusiv în puterea ta să aduci planul ei la realitate!

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

Viața fără pizza e "pustiu"

Sursa: Dodo pizza

E marți seara, am avut o zi lungă și sunt extrem de obosită. Mi-e foame. Nimic din ce este în frigider nu îmi face cu ochiul. Ce face un om deștept? Comandă pizza!

Evident că nu stau nici eu pe gânduri și fac pasul cel mare. Măcar în seara asta să dau dovadă de o sclipire de inteligență. Cât aștept eu să mi se facă livrarea, mintea nu stă locului și am simțit nevoia să îți scriu.

Mi-am amintit ce înseamnă de fapt să mănânci pizza. Delicatesa aceasta culinară nu e un simplu fel de mâncare. Nici pe aproape. Mersul la pizza e un adevărat ritual, o desfătare și un prilej de a crea amintiri.

Sursa: Dodo pizza

Nu știu cum stă situația în cazul tău, dar eu nu obișnuiesc să mai zic că merg la restaurant, ci direct la pizza. În marea majoritate a timpului oricum asta comand. Și nu regret nimic.

Am petrecut la pizza tot felul de momente, de la ziua mea de naștere și până la cununia civilă a unchiului meu. Chiar și atunci când asociația de studenți din care fac parte a organizat o seară de film într-o cafenea, eu mi-am comandat o pizza. Nu glumesc când spun că filmul a fost cu mult mai captivant datorită răsfățului papilelor gustative.

Lumea e mai colorată cu o pizza alături și, sincer vorbind, eu simt că evocă un sentiment de tinerețe pură. Nu contează că ai parte de o seară în oraş cu prietenii sau de una de leneveală, urmărind un serial, ci ideea în sine. Zilele (şi nopțile) în cauză nu se mai întorc.

Am fost ultima dată la pizza în urmă cu două săptămâni, împreună cu colegii de la firma cu care am o colaborare. A fost cu atât mai simpatic momentul, cu cât, lucrând de acasă, cu doi din trei m-am văzut pentru prima oară. Am sărbătorit 8 martie și faptul că ne-am întâlnit. Am povestit vrute și nevrute, am râs și am făcut planuri de viitor.

A fost o seară frumoasă, care mi-a demonstrat din nou cât de mult îmi arată Dumnezeu că mă iubește prin oamenii minunați din jurul meu. Lucrurile mărunte dau farmec tabloului vieții, iar o pizza înseamnă uneori foarte mult.

Sursa: Dodo pizza

Am multe alte amintiri la o "felie" de pizza, momente care mă vor însoți pentru totdeauna. Din fericire, toate sunt fericite. Ok, sună tare ciudat, deci hai să reformulez: am avut numai experiențe cu impact pozitiv.

Din multitudinea de evenimente ce îmi trec acum prin cap, se remarcă detașat ziua de naștere de anul trecut a unei prietene nemaipomenit de dragi mie, cea pe care o consider sora mea mai mică. Nu, aceasta nu a implicat nebunie, multă lume și muzică dată la refuz. Din contră.

A fost o seară de neuitat pentru că patru fete s-au uitat la TV, au făcut haz pe seama unor reality show-uri şi şi-au destăinuit secrete. (Da, rețeta funcționează inclusiv după majorat, poate mai cu succes decât înainte.)

Bineînțeles că au urmat sfaturi, povestiri incredibile și râs cu lacrimi. O simplă livrare pizza face minuni cu starea de spirit. Șampania și pizza nu sunt tocmai din același film, dar atunci au fost, pentru că așa am vrut noi. Totul a fost perfect. 

Recunoaște, sunt destul de rare clipele în care chiar suntem cu toții autentici. Eu am trăit asta în câteva ocazii, una fiind descrisă mai sus.

Aș putea continua la nesfârșit cu întâmplările trăite la pizza. Acolo mi-am revăzut la un moment dat, după doi ani, colegii din generală. Oare cum ar fi să repetăm acum, la opt ani de la terminarea acelei perioade a copilăriei, experiența?

Sursa: Dodo pizza

Sunt sigură că voi mai trece prin situații memorabile, pe care numai o pizza le poate pune mai bine în valoare și înțelege. La fel va fi și în cazul tău.

Îmi pare rău numai că în Oradea nu mă pot bucura de o #pizzaneobişnuită. Dodo pizza nu a ajuns încă la noi. Totuși, profită și comandă pizza București sau în Brașov. Ai posibilitatea să vezi live bucătăria în timp ce pizza ta e preparată. Unde ai mai pomenit așa ceva?

Hmmm, am gratuit pe tren. N-ar strica să fac o nouă vizită în capitală... Când termenele limită te omoară, o pizza bună te relaxează!

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

Casa mea de vis e... activă!

Sursa AIA Proiect

Este ciudat cum trec anii și ne maturizăm. Mai ieri eram un copil zglobiu, cu visuri mărețe și ochii larg deschiși spre viitor, iar acum am 23 de ani, sunt femeie și încerc să îmi ating obiectivele impuse atunci cu atâta hotărâre.

Ca adult ai responsabilități. Deși îi am alături pe părinți, încet – încet apar și ale mele. Încep ca printre nebuniile să mă gândesc și că am nevoie de un loc al meu, unde să mă stabilesc și pe care să îl numesc acasă, fiind obținut prin meritele proprii.

Toată viața am locuit la bloc și pot spune cu sinceritate că mi-a plăcut. Nu am făcut parte din acea categorie de oameni care își dorea cu ardoare să se mute la casă. Ei bine, acum realizez că asta se datora inocenței specifice vârstei.

Acum privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă și îmi dau seama cât de toxic e aerul în mijlocul orașului. Observ gălăgia și îmbulzeala ce uneori am impresia că mă sufoc.

Mă simt o mică piesă, absolut nesemnificativă, în acest puzzle uriaș și vreau, chiar am nevoie, să evadez. Cât mai repede și mai departe de aici.

Așa că da, acum înțeleg. Acum are sens acea aspirație obișnuită în rândul adulților, aceea de a-şi construi o casă undeva la periferia orașului, într-o zonă liniștită, în care gândurile să aibă sonor.

Mă gândesc din ce în ce mai serios ca, atunci când voi avea suficienți bani (se va întâmpla cât de curând, doar sunt economist de profesie), să merg la o firmă specializată, care să îmi facă un proiect de casă așa cum îmi imaginez eu că ar arăta căminul ideal. AIA Proiect e un birou de proiectare de top, care sunt sigură că ar reuși să îndeplinească cerințele mele multe și mărunte.

Eu nu îmi doresc neapărat o viață de familie tipică. Cu ani în urmă eram de-a dreptul decisă ca, indiferent dacă mă voi căsători vreodată sau nu, să înfiez minim un copil, căruia să îi ofer toată dragostea și căldura din lume. Acum însă îmi dau seama că o minune mică necesită multă atenție și o educație desăvârșită, iar programul meu e haotic și probabil nu aș putea să mă împart în 1000 de direcții. Pot avea impact în viața unor copii și fără a-i crește personal.

Oricum, nu pot garanta ce se va întâmpla la acest capitol. Timpul va aranja evenimentele așa cum știe el mai bine. Ce știu cu certitudine e că voi avea cel puțin un câine. Vreau un câine jucăuș și drăgăstos, care să mă aștepte cu nerăbdare seara acasă, pregătit de joacă.

Evident că un apartament la bloc nu e deloc mediul propice pentru ca un animal să se dezvolte armonios. El are nevoie de un loc spațios, unde să zburde nestingherit. Mai ales că voi avea un cățel Golden Retriever, care va fi dresat pentru a mă ajuta prin casă. Eu sunt specială, iar animăluțul meu de companie va fi, fără urmă de îndoială, la fel. 

Și, dacă tot aș face acest pas colosal, de a-mi construi casa visurilor, l-aş face până la capăt, optând pentru casa viitorului: casa activă. Este un concept necesar atât pentru proprietari, cât și pentru natură.

Sursa: Pixabay

Ce face mai exact casa activă?

Ea protejează aerul, solul și apa, toate la un cost minim. Practic te bucuri de utilități într-un mod sănătos, care nu îți afectează nici buzunarul.

Casa activă este o casă eficientă energetic. Investești puțin în crearea ei, dar recuperezi cu vârf și îndesat banii dați. Nu simți durerea de cap (și de inimă) atunci când vine factura de electricitate. Mediul înconjurător îți va mulțumi și el, deoarece nu îl bombardezi cu deșeurile tale. Sunt numai beneficii în joc, din orice perspectivă ai privi.

Poluarea ne chinuie pe toți și este foarte important să îi punem un mare STOP, nu doar de dragul generațiilor ce vor veni, ci și pentru propria bunăstare. O planetă bolnavă ne afectează inevitabil pe toți.

Casa nZEB (cu consum aproape negativ) mi-ar schimba total viața

Te întrebi de ce? Pentru că aș respira un aer proaspăt. Plămânii mei ar fi fericiți și ar funcționa mult mai bine, ar fi liberi. Desigur, asta ar însemna şi că ar scădea riscul îmbolnăvirilor, la care sunt extrem de sensibilă. Poate aș ajunge să fiu nemuritoare trăiesc mai mult.

Chiar dacă nu s-ar adeveri ultima afirmație, viața (lungă, sper eu) ar avea o calitate net superioară. Nu vreau să trăiesc o eternitate, ci să fac o eternitate din cât va dura ea. Să recunoaștem, e imposibil să nu fie așa dacă ai o casă formidabilă, deschisă spre un viitor sustenabil și o dezvoltare a tehnologiei. A venit timpul ca și România să evolueze, să adapteze tehnica la realitate.

Sursa: Pixabay

Acum iese din nou la iveală economista din mine. Te rog să nu arunci cu pietre, pentru că în adâncul minții tale știi că am dreptate cu replica ce urmează. Banii vorbesc.

O casă modernă din toate punctele de vedere, care nu m-ar stoarce de bani în materie de electricitate, chit că o folosește din plin, m-ar sprijini în atingerea țelurilor. Aș putea să investesc într-o afacere, astfel încât nu numai să economisesc, ci să mă şi îmbogățesc.

Fiind altruistă de fel (și modestă), nu aș ține câștigul doar pentru mine. Nicidecum. Aș contribui și la binele societății. Aș ajuta tânăra generație să facă o schimbare. Aceasta își dorește să își marcheze existența, dar nu o poate face fără resurse. Trebuie să îi dăm un imbold financiar și moral.

Cred foarte tare în sintagma "fă Rai din ce ai", iar casa activă e șansa noastră pentru a reuși acum să aducem Raiul pe Pământ. Condiții de vis pentru toată lumea... la propriu și la figurat.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

De ce mi-am dorit să devin trainer?

În urmă cu câteva săptămâni am anunțat, încântată, că am devenit trainer. Au curs felicitările și, sinceră să fiu, nu mă așteptam. Știu că am oameni alături, cărora le pasă de mine și care mă susțin, însă nu credeam că într-un număr atât de mare. Pe această cale, vreau să vă mulțumesc!

Totuși, articolul de azi e despre mai mult. Mulți dintre voi m-ați (sau v-ați) întrebat ce reprezintă mai exact statutul de trainer în cazul meu și m-am gândit că ar trebui să dezvolt subiectul. Ei bine, de acum pot ține training-uri pe diverse teme, de la managementul proiectelor și până la încrederea în sine (n-am dat aleatoriu aceste exemple, dar voi explica puțin mai jos), pentru elevi și studenți.

Am dobândit în acest sens un certificat de la USR – Uniunea Studenților din România, în echipa căreia am devenit oficial trainer. La un moment dat va urma și un examen național, pentru a trece la "categoria grea", însă consider că mai întâi trebuie să fac ceva experiență. Promit să mă pregătesc temeinic înainte de fiecare training și să nu folosesc pe nimeni pe post de cobai!

Acum că am stabilit aceste amănunte, putem pot vorbi despre titlul pe care l-am ales cu mare grijă: de ce mi-am dorit să devin trainer? Pare amuzant, dar e nevoie să mă străduiesc ceva ca să găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt când mă gândesc la acest posibil făgaș al vieții mele.

                                                                                                                           

Vreau să ajut oamenii să își depășească limitele autoimpuse. E poate cel mai important și simplu motiv. Mereu am vrut să fac o schimbare în jurul meu și cred cu tărie că exemplul e cel mai bun mod de învățare. În ciuda aparentei mele sorți potrivnice, am reușit să fac o școală, urmează o carieră de succes (sper eu, deși încă nu sunt tocmai sigură de domeniu), și m-am implicat în diverse proiecte.

Nu am folosit principiul acesta decât recent, fiindcă nu am vrut să pară că mă subestimez sau chiar laud, dar: dacă eu pot face atâtea activități dintr-un scaun cu rotile, având-o întotdeauna pe mama în spatele meu, pe voi ce vă oprește? Luați atitudine și luptați pentru viitor, nu lăsați lucrurile în voia destinului! Voi sunteți cei care vă decideți viața și acțiunile, nu altcineva.

Acesta este mesajul pe care vreau să îl transmit. Bineînțeles că asta se va întâmpla pe lângă informațiile prețioase pe care le-am învățat și eu, la rândul meu, informații pe care sunt pregătită să le dau mai departe. De aceea risc să afirm că sunt puțin mai specială decât ceilalți traineri. Eu le arat oamenilor că ambiția și perseverența îi duc pe culmi nebănuite.

Credeți că eu m-am văzut vreodată ajungând aici? Nicidecum. Totuși, am sperat și am luptat, iar uneori am luptat și am sperat. Însă, oricât de imposibil și dificil a părut, nu am renunțat. Căderi au fost și vor mai fi, mai ales morale. Când clachez eu e acolo mama și mă încurajează, iar, când se lovește ea de răutăți, inversăm rolurile.

Luați și partea de mai sus ca sfat, dacă vreți. E absolut normal ca din când în când să simțim nevoia să ne plângem cuiva, să ne spunem supărarea. Luăm o pauză, ne regrupăm forțele și o luăm de la capăt. O luptă pierdută nu încheie războiul.

Eu sunt o optimistă incurabilă și par extrem de sigură pe mine. "Par" este cuvântul cheie. Nesiguranța mă înghionteşte adesea și acesta este motivul egoist pentru care mi-am dorit cu ardoare să devin trainer. Vreau să îmi dovedesc că fac bine ceea ce fac și că pot aduce un plus societății. Sunt momente în care mă îndoiesc serios de asta.

Până de curând m-am văzut ca fiind un pedagog groaznic. Am crezut că a preda altora necesita un dar pe care eu nu-l aveam. Am realizat că nu e chiar așa și că propria concepție despre sine conturează într-o mare măsură abilitățile și incapacitățile. Mi s-a adeverit practic atunci când mi-am susținut examenul la cursul din București.

Am ales atunci să vorbesc despre încrederea în sine și în noaptea de dinainte am citit numeroase cercetări pe internet. Cu toții știm și nu știm despre tema în cauză. E mult mai complexă decât se observă la o primă vedere. Așa că da, acum mă cred o profă de milioane, ceea ce chiar voi ajunge la un moment dat.

Mi s-a demonstrat că mă descurc chiar a doua zi, când am avut primul meu training... pe bune, în fața unor copii de liceu total necunoscuți. Le-am vorbit împreună cu colegul meu despre managementul proiectelor, un topic în totalitate nou pentru ei. La final nu numai că au spus cu convingere că au înțeles, ci au și știut să ne dea exemple pentru analize SWOT, SMART şi GANTT.

A fost o senzație fantastică să văd feedback-ul pozitiv în ochii lor. Mi-a plăcut enorm acel sentiment de mulțumire sufletească și atunci am realizat cu adevărat că e ceva ce vreau să repet. Îmi doresc să simt satisfacția aceea din nou. Îmi doresc să am un impact pozitiv asupra tinerilor și să pot zice cu mândrie peste ani "de la mine știe asta!".

Sunt conștientă că am un drum lung și anevoios de parcurs, dar am făcut primul pas, iar restul vor veni mai ușor. Le sunt recunoscătoare pentru că am ajuns aici celor care au avut răbdare să mă învețe și mi-au dat o șansă. De acum să înceapă "distracția"! Cine știe, poate mă decid să nu fac degeaba nici modulul psihopedagogic, ajungând să învăț mințile de liceu economie...