Ne întoarcem la origini – vindem și cumpărăm fără anunțuri publicitare

Tehnologia se modifică de la o zi la alta. Ceea ce ieri nu era posibil, azi este și viceversa. Totuși, imediat după Revoluție a apărut ceva pe teritoriul românesc ce continuă să aibă un succes răsunător până și în ziua de astăzi: anunțul.

Sincer, oricât de mult stau să mă gândesc, nu găsesc o tehnică de marketing mai bună decât plasarea textelor publicitare. Evident, mai nou lucrurile se întâmplă online, însă o bună perioadă de timp afișele stradale sau ziarele au făcut o treabă extraordinară. Încă o mai fac.

Ți-ai putea imagina o viață în care să nu existe anunțuri de mică publicitate? Gata cu hainele la ofertă, bijuterii unicat sau parfumuri originale de peste hotare care să îți sară în ochi și efectiv să strige "cumpără-ne!". Cum ai cumpăra atunci sau, mai rău, cum ți-ai vinde marfa?

Eu m-am născut abia la sfârșitul anilor 90, deci pot spune cu certitudine că pentru mine aceasta ar fi o situație științifico-fantastică. Nu am trăit într-o lume fără reclame la produse / servicii, motiv pentru care îmi pot doar închipui imaginea dezolantă. Hai să îți prezint cum ar arăta, în viziunea mea, lumea de acum în lipsa anunțurilor de vânzare – cumpărare. Tu îmi poți spune la final dacă descrierea este sau nu fidelă realității din urmă cu trei decenii.

Cum vinzi și cumperi fără anunțurile la mica publicitate?

Titlul de efect m-a dus cu mintea la Ion Creangă și ale lui Amintiri din copilărie. Da, la pupăza vândută în târg mă refer. Este exemplul clasic de reclamă făcută pe loc și promovare eficientă. Descurcăreț băiat, dacă n-a avut nevoie să posteze pe site-urile de profil...

Mergând pe stilul lui, pot zice că piața ar fi o modalitate bună de a face tranzacții. Dacă ai o varietate de cosmetice pe care vrei să le vinzi, de exemplu, e ușor să înșiri pe masă produsele și să îți strigi oferta atunci când publicul țintă (femeile) trece prin zonă.

Pentru a crește șansele vânzării, taraba poate fi mutată direct în stradă. Varianta aceasta nu e întotdeauna legală, dar există posibilitatea obținerii unei autorizații în anumite locații.

Problema e că trebuie să împarți profitul cu statul și, păstrând firul cu îngrijirea tenului, femeile nu prea mai au încredere să cumpere asemenea produse de la colțul străzii. Au fost scandaluri în acest sens.

Oricum, dacă opțiunea aceasta nu merge demențial, e o țară liberă și poți bate din poartă în poartă, până ce se îndură cineva și îți devine client. Nu te fac pe tine 2, 3, 10 sau 100 de refuzuri, nu-i așa?

Când ai stofă de comerciant, nu te oprește nimic să obții succesul financiar... nici măcar poliția. Încetezi câteva zile, până ce se liniștesc puțin apele, iar apoi o iei de la capăt.

Dacă te plictisești de plimbat, iei frumos o pauză în centrul orașului sau în vreo altă parte aglomerată și abordezi lumea din jurul tău. Totul la o oră de vârf, normal. Cam așa cum fac cei care împart pliante cu diverse reclame. Varianta lor nu e de luat în seamă, fiindcă majoritatea oamenilor nici nu se uită în direcția foii, aruncând-o în primul coş de gunoi întâlnit în cale. Recunoaște că ai făcut și tu asta cel puțin o dată.

Aşa că nu le dai ceva din prima trecătoarelor, ci lansezi bomba: "fata, te vrei o cremă de față ce te va menține tânără și frumoasă?". Practic îți faci o scurtă frază de vânzare. Aș fi zis poezie, dar nu vreau să se răsucească Mihai Eminescu în mormânt. "Operele" mele cu siguranță i-ar eclipsa Luceafărul.

 

Important e să îți pui toate atuurile în valoare. Nu e tocmai indicat să te îmbraci sport, să fii cu pielea ridată, nemachiată și să vinzi cosmetice. Pe bune. Ești imaginea produselor, creezi un brand. Demonstrează că ceea ce oferi e de calitate și îngrijește-te corespunzător.

Nu îmi spune acum că degeaba îți joci rolul la perfecție, fiindcă nimeni nu te va crede pe cuvânt, că ai marfă originală. Magazinele nu garantează calitatea, motiv pentru care e totuna dacă ne luăm parfumuri și cosmetice de la tine.

Oricum, n-ai de ce să îți faci griji cu privire la cumpărători în această situație ipotetică. Ei au nevoie de produsul tău la fel de mult cum tu le vrei banii. Singurul impediment l-ar putea constitui ceilalți vânzători, cu care există riscul unei bătăi la modul cel mai propriu cu putință...

                           

Ce zici, sunt cât de cât creativă? M-am apropiat de comerțul din epoca comunistă?

Simt cumva nevoia să specific: nu încerca metodele de mai sus acasă! Rămâi fidel/ă anunțurilor la mica publicitate și astfel ai cu adevărat șanse să îți vinzi marfa sau să achiziționezi ceva calitativ.

Și totuși, cum şi-ar găsi jumătatea cei care postează anunțuri la matrimoniale? Singurele variante pe care mi le pot imagina includ o bancă undeva în parc a persoanelor singure, unde mergi și alegi ce îți place – exact ca la piață, și abordarea fără menajamente în cafenele. Vreau să cred că oamenii ar prefera să aibă în acel caz mai multă încredere în cunoștințe, în cuplarea prin intermediul lor. Ar fi mult prea ciudat altfel.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019