Mama mea și Spania: amintiri gravate în suflet pentru eternitate

Sursa: arhiva personală - 2018

A fost 8 martie de curând, dar nu am apucat atunci să scriu un articol despre ea, despre cea mai importantă femeie din viața mea: mama.

Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie toate sacrificiile pe care această femeie minunată le-a făcut de-a lungul timpului pentru mine. Nu a existat un moment în care ea să nu fie alături de mine trup și suflet.

Nu mai departe de noaptea trecută, când am avut un somn extrem de agitat, mama a fost acolo și a dormit încă o dată pe canapeaua din camera mea... pentru a-mi fi alături.

Sursa: arhiva personală - 2011

În cazul în care ești nou pe blogul meu, citește articolul “Sacrificii” și vei înțelege de ce eu și mama sunt nevoite să avem o relație mult mai specială decât au celelalte fete de vârsta mea cu mamele lor. Noi suntem unice.

Pot spune cu certitudine că mă bucur că ea e mama mea și că împărțim toate clipele speciale ale vieții. Ea mă ceartă atunci când greșesc, mă încurajează și mă protejează. Mă ajută necondiționat.

Îmi amintesc cu mare plăcere o experiență de acum un an, ce mi-a marcat existența în cel mai frumos mod posibil: 5 luni de Erasmus în Spania. Am umplut Facebook-ul de poze în acea perioadă, însă am tot amânat să trec la scris. Iată că a sosit momentul să împărtășesc cu tine o fărâmă din trăirile extraordinare de atunci.

A fost prima mea ieșire din țară. Bineînțeles că am avut-o pe mama alături. Am zburat împreună cu avionul și pot zice că m-am îndrăgostit de acea senzație. Știi ce e înduioșător? Mama s-a temut în aer, nici nu se putea uita de la înălțime pe geam, însă a lăsat panica ei pentru a se concentra asupra mea.

Nu mi-a spus, dar o cunosc îndeajuns de bine ca să îmi dau seama că i-a fost inima cât un purice la gândul că eu voi avea probleme cu respirația la decolare, datorită bolii mele cronice în care plămânii sunt deformați și port un corset ce nu permite oxigenului să intre întotdeauna cum trebuie în corp.

Am trecut cu bine peste acest hop, ea analizându-mi cu mare atenție fiecare mișcare, și am ajuns în Spania. M-a luat panica instant, deoarece am realizat că nu ni s-a activat roaming-ul. "Cum dau de proprietar, să-l anunț că autobuzul care ne va duce în orășelul unde vom locui e mult mai târziu decât văzusem online?" mă întrebam frenetic.

Lucrurile s-au așezat pe făgașul normal și am scos-o la capăt. O fată deosebit de drăguță, vânzătoare la un magazin din autogară, mi-a împrumutat telefonul ei. Totuși, cu siguranță aș fi avut o cădere nervoasă dacă nu îmi era mama alături. Mă laud eu că nu am îngrijorat-o pe mama și am ținut pentru mine acele momente critice, dar nu mă îndoiesc că a simțit.

Sursa: arhiva personală - 2018

Ea era incredibil de calmă, dându-mi impresia că dețin situația sub control. Încrederea ei în mine m-a ajutat să duc totul la bun sfârșit. La vremea respectivă mama nu înțelegea spaniola, iar engleza îi era cu atât mai străină. Pentru prima oară în viață a depins în totalitate de mine și nu mi-a judecat greșelile sau piedicile pe care poate că nu le-am gestionat mereu în cel mai reușit fel. Pur și simplu m-a sprijinit.

Nu totul a fost perfect nici în timpul șederii, însă am avut oameni minunați în preajmă, care ne-au ajutat enorm. Andreea, mai ales despre tine vorbesc. Recunoștința e prea mare pentru a putea fi explicată.

La început mi-a fost destul de greu să îmi fac prieteni. Lumea e reticentă atunci când mă cunoaște. Unii chiar preferând să nu încerce să o facă. Ca de fiecare dată, mama mi-a spus că n-am motive de îngrijorare, că va fi bine. Și chiar a fost nemaipomenit.

Am călătorit în grupuri, dar și singure. Nici nu mai țin numărul peripețiilor prin care am trecut. I-am sărbătorit inclusiv și ziua de naștere împreună cu prietenii făcuți acolo. O fată a improvizat efectiv un tort. A fost deosebit, însă știu cât de mult și-ar fi dorit să fie acasă, unde ne așteptau tata și sora mea.

                                                                                                                              

Anul acesta voi compensa că am ținut-o departe. Voi face un cadou pentru mama care să simbolizeze toată iubirea și mulțumirea pe care i le port. Sunt cea mai norocoasă din lume că o am pe ea!

Cadourile pentru zile de naștere sunt în general fade, impersonale. Cu toate acestea, sunt convinsă că voi găsi o bijuterie ce îi va lumina chipul. Îmi doresc să zâmbească neîncetat!

Sursa: Borealy

Mai am timp până în iunie să găsesc darul perfect. Mă gândesc ca într-una din lunile acestea ce rămân să îi comand o tiara. Nu aș fi ajuns o adevărată prințesă fără o regină ca model. Mama reprezintă definiția dăruirii totale, a dragostei necondiționate. Ea e eroina mea nu numai pentru că m-a urmat în cele 5 luni fantastic de (ne)bune, ci pentru că este mâna mea dreaptă, stângă și picioarele.

Fără mama nu aș fi ajuns în punctul în care sunt... la modul cel mai propriu cu putință. Asta i-aş transmite chiar și pe felicitarea de ziua ei. Deși eu sper că știe toate astea și mult mai multe lucruri despre însemnătatea ei în viața mea, că le simte.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019