SuperBlog da, timp liber pa-pa!

Toamna a venit deja de vreo lună în calendare, însă în suflet parcă mi-a mai rămas mult iubita vară. Totuși, lucrurile se schimbă pentru că... începe ediția de toamnă SuperBlog!

Încă de la 1 septembrie oscilez dacă să mă înscriu sau nu. SuperBlog e un adevărat carusel de trăiri și idei, pe care de multe ori nici nu-ți trece prin cap cum să le transpui în scris.

Iar timpul... stau cât se poate de prost cu el. Copii n-am, în rest mai de toate. E octombrie și încep ultimul an de master. M-am angajat și fac voluntariat. Citesc și mai ies cu prietenele, iar evenimentele sociale mi se par din ce în ce mai tentante. Merg pe principiul "am 23 de ani, dacă nu profit acum de oportunități, atunci când?".

Și, cu toate acestea, parcă munca la disertație nu îmi oferă aceeași fiori, adrenalina pe care o pune la bătaie ora 23:59 din zilele cu deadline de la SuperBlog. Am și acolo termene limită, dar cu siguranță nu sunt la fel de palpitante.

Deci... deși eram în dilemă, iar responsabilitățile îmi strigau neîncetat la ureche: "nu ai timp de SuperBlog toamna asta!", iată-mă scriind articolul de înscriere.

Am învățat mult prea multe despre mine și scris în edițiile trecute, ca acum să stau pe tușă. Îmi plac provocările și nimic nu mă poate opri din fața uneia. Nici măcar timpul, pentru că mă îndoiesc că mă voi super organiza de această dată. Până la urmă, somnul e oricum supraestimat...

Gata, am postat, oficial nu mai pot da înapoi. Întrebarea e: va reuși învingătoarea din mine să ducă competiția la bun sfârșit?

Să înceapă distracția... de două luni!