Discriminarea doare, dar poate fi tratată

În urmă cu câteva săptămâni m-am confruntat cu o situație destul de neplăcută – discriminarea. Culmea, de data aceasta nu am fost eu cea vizată în mod direct de vechea mea "prietenă", ci am considerat necesar să lupt pentru altcineva.

Am amânat să scriu despre subiect inițial din lipsă de timp și apoi... pur și simplu. M-am gândit să îngrop lucrurile neplăcute, așa cum știm noi, oamenii, să facem. Ei bine, un colț al minții nu mi-a dat pace și mi-a amintit fără oprire că nu aceasta este soluția.

Dacă ascundem problemele sub preş, asta nu înseamnă că ele dispar. Probabil că vor reveni la un moment dat, chiar mai în forță decât înainte. Într-un final, există riscul ca ele să ne îngroape pe noi, iar atunci cu siguranță nu mai putem face nimic în această privință.

Deci, iată-mă expunând o latură mai puțin deloc fericită a umanității – discriminarea. Nu voi povesti acum cu subiect și predicat despre ce a fost vorba la momentul respectiv, deoarece nu este relevant. Ideea în sine este cea care contează cu adevărat.

Unele persoane sunt discriminate pe baza religiei, etniei, orientării sexuale etc. Eu sunt discriminată pentru că am o dizabilitate fizică. Poate că există vreo diferență între toate cele enumerate de mine aici, însă eu nu o percep. Te asigur că, indiferent despre ce categorie ar fi discuția, discriminarea doare la fel de tare.

Atunci când eu am susținut vehement o persoană discriminată (recent, după cum spuneam), mi s-a spus că situația mea nu se poate compara cu aceea. Greșit.

Spre deosebire de ceilalți oameni, eu știu cum e să fii privit ciudat (diferit), eu știu cum e să dai 110% din propria persoană pentru a ajunge la un nivel care e normal pentru alții, și mai știu cum e să depinzi de ajutorul altcuiva.

Nu are rost să mă repet, am spus de nenumărate ori că eu nu aş fi reușit nimic fără eroina mea – mama, însă cred că e nevoie să accentuez că ar fi putut sta altfel lucrurile. S-ar fi chinuit cineva să mă cunoască sau să îmi dea vreo șansă de a-mi arăta valoarea, în cazul în care nu aş fi ieșit atât de mult în lume?

Dacă n-o aveam pe mama, cea care mă cară (numai ea știe cum) peste tot, ar fi știut cineva că mă "duce capul" și că pot schimba mentalități legate de condiția mea fizică? Nu. Nouă ne e mai ușor să punem etichete decât să încercăm să cunoaștem un om.

Trăim într-o lume defectă, într-o lume în care, atunci când merg să îmi depun CV-ul pentru un job, trebuie să menționez faptul că am terminat facultatea ca șefă de promoție pentru a fi băgată în seamă.

Prin acest exemplu am vrut doar să scot în evidență ceea ce mi se întâmplă mie personal. Sunt multe alte tipuri de discriminare, iar uneori avem parte de ea în locuri total neașteptate.

Revenind, poate cel mai important lucru pe care eu îl știu este să mă pun în situația altora și să încerc să îi înțeleg. Nu îmi iese chiar întotdeauna, dar mă străduiesc și asta face diferența.

Nu mă costă nimic să acord o șansă cuiva, însă asta poate face toți banii din lume... la propriu și la figurat. Citește cu atenție aceste cuvinte și vei vedea că au sens.

Aveam speranța că generația mea va face schimbarea, că ea va privi dincolo de aparențe și va transforma societatea. Din păcate, am descoperit nu de mult că nu suntem mai răsăriți față de predecesorii noștri.

Sunt pacifistă de fel, rareori mă cert pentru ceva, însă am realizat că nedreptatea merită toată energia mea. Cât timp reușesc să o îndrept, nu contează dacă trebuie să lupt până în pânzele albe.

În cazul care m-a convins să îmi aștern gândurile (poate ilogice pe alocuri) pe hârtia virtuală, s-a rezolvat aspectul discriminatoriu. Am simțit atunci că este cea mai mare realizare a mea de până acum. Și asta nu pentru că a ieșit totul după cum mi-am dorit eu, ci fiindcă dreptatea a triumfat.

E cale lungă până ce vom atinge normalitatea, însă nu e imposibil de parcurs. Pas cu pas vom reuși. Dana cea “feroce” abia ce a început să iasă la lumină. Vei mai auzi de ea. Totuși, te rog să-i ușurezi munca. Dacă tu gândești "outside the box" și îi înveți să facă același lucru pe apropiații tăi, deja parcă vedem în depărtare destinația..