Un vis cât un continent

New York

Copiii au visuri încă de mici.

Trecând la o parte peste visurile legate de locuitul într-un castel, conducerea unei mașini decapotabile roșii și cântatul ca meserie, eu mereu mi-am dorit să ajung în America.

Dacă m-ai cunoscut până în urmă cu vreo 5 ani și m-ai întrebat ce vreau să fac cu viața mea, cu siguranță ți-am răspuns (cu ochii sclipind asemenea girofarurilor mașinilor) "voi pleca în America".

Am avut visul american și nici nu prea știu de unde. Probabil are legătură cu filmele acelea care prezintă viața în liceele americane. Uneori simt că e mai mult o chemare decât un vis.

Am fost mereu o fire destul de practică și am știut că dorința e justificabilă. Acolo e (mai mult sau mai puțin) totul accesibil pentru scaunul cu rotile și... m-aş simți normală.

Până să ajung la facultate, a fost mai mult sau mai puțin ok. Era o idee oarecum imposibilă. E greu să obții viză și nu e ca și cum mi-aș lua rucsacul în spate și aș pleca la drum. Având în vedere situația mea, că mama trebuie să mă însoțească și nu mă descurc să merg nici până la baie singură, oricât de nebună aș fi, am nevoie de câteva asigurări înainte de a da fuga la aeroport.

Totuși, facultatea a venit și, odată cu ea, am aflat despre programul Work and Travel. Studenții au posibilitatea să meargă în America, unde să muncească pe perioada verii.

Asta nu e tot, iar utilul se îmbină cu plăcutul: la finalul acestui maraton (muncești serios, nu te joci), majoritatea vizitează toate atracțiile Americii. Nici nu mai ai nevoie de oferte de vacanțe, când ai așa ceva!

Doamne, de câte ori n-am privit cu jind fotografiile prietenilor și cunoscuților ce au profitat de această experiență! De fiecare dată mă întrebam când voi ajunge și eu.

Sinceră să fiu, nici nu mi-am permis să sper că eu aș putea avea parte de toate avantajele Work and Travel. "Sunt oferite munci fizice, deci nicio șansă", îmi spuneam deznădăjduită.

Acum un an, însă, mi-am făcut curaj să întreb la sediul Work and Travel Vacanțe Speciale din cadrul facultății mele. Aş putea participa, cumva, prin absurd, la acest proiect?

Nu mi-am făcut iluzii referitoare la răspuns. Am întrebat doar pentru a nu regreta mai târziu. Inima mi-a explodat de entuziasm atunci când am aflat că da, SE POATE.

Mi s-a spus că, dacă îmi doresc cu adevărat să trăiesc visul american, se va găsi o soluție. Chiar și viza pentru mama, în calitate de însoțitor al meu, se rezolvă.

Mi s-a dovedit încă o dată că limitele ni le impunem singuri. Ele nu există decât în capul nostru.

Eram gata să plec exact în acel moment. Apoi mi-am amintit că în ianuarie mă aștepta Spania, o experiență Erasmus. A picat acest an, dar speranța a înflorit mai tare ca niciodată în sufletul meu. Nici nu mi-a trecut prin minte să renunț la idee. Nici măcar pentru o clipă.

Acum mă pregătesc să încep demersurile necesare. Voi avea de făcut o grămadă de documente, de cumpărat bilete de avion și așa mai departe, dar abia aștept să trec prin toate aceste etape. Îmi bate inima cu 100 de kilometri pe secundă numai când mă gândesc la rezultat.

Voi vedea zgârie-norii din New York. Mă voi amesteca printre turiștii din San Francisco.

Voi trece pe la Hollywood și voi observa unde prind contur poveștile fantastice pe care le vedem noi pe ecrane. Nu degeaba, când simt că nu mai suport aparatul dentar, îmi spun mantra "Dana, încă puțin și vei avea un zâmbet marca Hollywood!" Apare șansa de a-l exersa și compara cu al marilor actori.

Las Vegas

Voi descoperi Las Vegas-ul și luminile lui. Cândva, voi juca poker acolo și nu îmi va păsa de banii pierduți sau câștigați. Voi învăţa mai multe despre mine însămi.

Iar mai târziu, după ce mai mult ca sigur mă voi îndrăgosti de țara tuturor posibilităților, mă voi stabili în frumoasa și însorita Florida. Priveliștea pe care o voi avea zi de zi de la geam va fi cea a valurilor înspumate ale oceanului...

Am intrat din nou în starea aceea a mea în care prezentul e prea anost pentru a-i acorda atenție și trăiesc deja în viitorul ce îmi provoacă furnicături în tot corpul. Te rog nu mă trage la suprafață și lasă-mă să exist aici până la vară... când visul va deveni realitate!

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Un copil cu ochi mari, căprui, și un halat alb

Sursa: arhiva personală (2003)

Am avut o copilărie frumoasă. Am râs, m-am jucat cu vecinii de la bloc și am rămas cu amintiri neprețuite.

Totuși, viața are plusuri și minusuri, iar acum, privind retrospectiv, îmi aduc aminte cu o oarecare tristețe că o mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în spital. Obișnuiam să fac cel puțin câte două pneumonii pe an... iar spitalul mi-a devenit o a doua casă.

Mama biata nu se mișca de lângă mine, tata era la serviciu, iar sora mea stătea mai toată ziua singură acasă... Tipica familie tradițională, ca să zic așa.

Au fost clipe în care, deși toată lumea mă încuraja "Dana, tu ești puternică, vei trece cu bine și peste asta", vedeam în ochii lor altceva. Poate părea ireal, însă un copil citește teama din ochii celor care îl înconjoară. Cred că e un al șaselea simț.

Spuneam mai sus "cu o oarecare tristețe", deoarece nu a fost chiar totul întunecat. Hai s-o dau puțin în glumă, în stilul meu caracteristic. Dacă nu altceva, cel puțin halatele personalului medical erau albe.

Albul acela imaculat. Albul acela steril. Impersonal. Albul acela care te face să te simți unul din mulțime și să te temi că te va înghiți, fără cale de scăpare.

Cu toate acestea, oamenii din spatele halatului au făcut diferența. Mi-au zâmbit, s-au purtat frumos cu mine și m-au făcut să mă simt specială.

Întotdeauna am fost o vorbăreață desăvârșită, motiv pentru care o doamnă asistentă mai în vârstă m-a numit "cofărița" ei. (Fie vorba între noi, n-am fost niciodată un fan al regionalismelor.)

Am avut inclusiv tratament special. Din când în când, cei de la bucătărie aveau vreo 2 cartofi în plus, iar eu mă bucuram nespus de un festin cu cartofi prăjiți. A fost minunat.

Din (ne)fericire, pentru un copil de 5 – 6 ani nu e suficient să te porți drăguț pentru a-l cuceri.

Am avut ani de-a rândul coșmaruri colorate în alb. Da, au mai fost în peisajul dezolant ace cât cuprinde, nopți interminabile în care mama dormea și plângea pe scaunul nedezlipit de patul meu și eu... tuşind, mai să-mi dau sufletul din mine.

Apoi au apărut halatele colorate. Parcă și zâmbetele oamenilor ce le purtau erau mai vesele. A fost o schimbare mai mult decât binevenită, într-un cadru altfel neschimbat.

Acum am descoperit că există chiar un magazin online de costume medicale și echipamente de lucru care oferă o largă varietate de bluze medicale cu imprimeuri. E un progres fantastic!

Găsești bluze cu flori, animăluțe și tot felul de alte modele ce înseninează puțin zilele celor aflați în suferință. Nici nu mai e vorba doar de copii.

Cu toții simțim nevoia ca, atunci când dăm de o problemă de sănătate, să vedem lumina de la capătul tunelului. O pată de culoare și un zâmbet cald dau o cu totul altă perspectivă lumii.

Și, ca să fiu sinceră în totalitate, acesta e cu adevărat unul dintre acele momente în care haina îl face pe om.

În final, să ştii că nu fac pe vreo eroină dintr-un roman pe care îl devorez. Nu afirm că a fost ușor. A fost foarte greu, dar n-aş da timpul înapoi. Nu aș schimba absolut nimic.

Anii au trecut, eu am supraviețuit – miraculos, ar spune unii – și imunitatea mea a crescut. Sunt bine acum.

Vreau să cred că Dumnezeu are planuri serioase pentru mine și de aceea mă mai ține prin preajmă. Cândva, undeva, voi aduce și eu speranță în inimile unor oameni, așa cum niște halate medicale colorate au adus în viața mea.

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Așa m-aş duce... că până în Japonia nu m-aş opri

Sursa: extclub.ro

Astăzi am prezentat împreună cu doi colegi un proiect la facultate despre măsurile protecționiste în Statele Unite ale Americii, Europa și... Japonia.

Stând și ascultându-l fascinată pe colegul meu italian (Erasmus) vorbind despre istoria tumultoasă a Țării Soarelui Răsare, mi-a zburat gândul departe. Am atâtea pe cap, încât aș pleca unde văd cu ochii.

Cum el ne povestea atât de pasionat prin câte a trecut această țară fantastică, mi-am dat seama că nu știu mai nimic despre ea. Necunoscutul mă atrage ca un magnet. Iar dacă mi-a intrat în cap dorința să vizitez sau să experimentez ceva anume, nu-mi mai iese cu ușurință.

In plus, eu sunt genul acela de om care preferă să descopere locuri noi mai degrabă decât să citească despre ele pe diverse bloguri de călătorii. Nu mă ajută să știu că alții au fost acolo înaintea mea.

Vreau să merg eu. Să văd cu ochii mei despre ce e vorba și să mă îndrăgostesc de peisaj și de oameni din proprie inițiativă. Nu-mi place să mă las influențată.

Nu o spun cu răutate, ci pentru că în marea majoritate a cazurilor în care m-am lăsat "pe mâna" unei persoane, am sfârșit prin a fi dezamăgită.

Hei, nu mă refer că m-a dezamăgit omul. Nicidecum. E vorba despre recomandare... nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.

Ce pot să zic, sunt pretențioasă, așa că mai bine mă lași să fac ceea ce vreau. Mama biata știe prea bine că aceasta e cea mai bună soluție.

Așadar, am venit repede acasă și am început să caut frenetic fotografii cu privire la ce aș putea vedea într-o excursie în Japonia. M-au tulburat. E atât de frumoasă acea țară îndepărtată! Doamne, nici nu am cuvinte s-o descriu.

Sursa: extclub.ro

Știu ce am scris adineauri referitor la părerile altora, însă mă gândeam la păreri transmise de o persoană... nu de o imagine. Nu degeaba se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. E perfect adevărat!

Tokyo, Miyajima, Hiroshima și Tochigi sunt nemaipomenite... Simt cum mă strigă fiecare oraș: "Vizitează-mă, Dana, fă-o cât mai repede! Nu știi ce pierzi!"

Mă pun în locul unui ghid turistic acum. Citește și te minunează!

Dacă vrei să vizitezi un oraș cu o cultură foarte vastă și diversificată, nu există o alegere mai bună decât Tokyo, vestitul oraș din Țara Soarelui Răsare, cunoscut pe mapamond pentru faptul că este cea mai populată metropolă din prezent, fiind o aglomerație urbană cu peste 37 de milioane de locuitori.

Sursa: Pixabay

Inclus în diferite topuri oficiale realizate de diferite instituții pe locuri cuprinse între 1 și 11, Tokyo este recunoscut pentru calitatea vieții și a educației (universitare) oferite, fiind un centru financiar extrem de important pe Glob și, de asemenea, unul dintre cele mai moderne orașe ale lumii.

Indiferent de gusturile pe care le ai ca turist, Tokyo îți va oferi exact ceea ce cauți. Astfel, impozanta metropolă japoneză te va purta de la minunatele peisaje ale grădinilor Koishikawa Korakuen, Hama Rikyu, Rikugien, Yoyogi Park și Shinjuku Gyoen la marile centre comerciale moderne precum Roppongi Hills sau Shibuya (frecventat mai ales de tineri).

Apoi, de la Tokyo Tower (333 metri înălțime) și Tokyo Skytree (634 metri) vei fi purtat prin curtea Palatului Imperial și a frumoaselor muzee (Tokyo National Museum, Edo-Tokyo Museum) și temple (Sensoji, Sengakuji) către atmosfera veche a orașului, care mai poate fi resimțită în secolul XXI și în districtul Asakusa.

Iar dacă încă îți trăiești copilăria și vrei să te mai bucuri puțin de ea înainte de a te împrieteni cu o domnișoară în kimono, japonezii te așteapă la Tokyo DisneySea sau Tokyo Disneyland.

Te-am convins că e un "must see" sau trebuie să mai insist? Eu tind să cred că e suficient... deocamdată.

În goana mea haotică după oferte și vacanțe în minunata Țară a Soarelui Răsare, am găsit turul ideal. Nu, nu-ți spun încă numele companiei. Sunt șmecheră și îți prezint detaliile încadrate de beneficii. Hohoho, nici n-ai idee câte am găsit!

5 motive să vizitezi Japonia cu Exact Travel Club

1. Mi-am dat seama că nu e o idee bună să merg de nebună în Japonia. Poate că mi-a funcționat chestia asta în Spania, dar nu se va întâmplă același lucru în Japonia. Nu cunosc limba, cultura și risc să mă pierd grav. Am nevoie de un circuit în Japonia cu ghid vorbitor de japoneză. El mă va salva din orice situație.

2. Pentru că nu mai pot aștepta nicio secundă (chit că geniala idee mi-a venit abia azi), planul e să merg în Japonia în 2019. Eu sunt întotdeauna pe repede înainte, așa că nu ar trebui să te mire noul meu pitic de pe creier. Am văzut că această agenție de turism are vacanța nu mai târziu de luna aprilie. Visurile devin realitate cât ai bate din palme!

 

Sursa: extclub.ro

3. Să știi că m-am interesat pe net în diverse locuri. Nicăieri altundeva nu mi s-a promis că voi vedea schimbarea unei dinastii! Practic pot (putem chiar) asista la scrierea istoriei japoneze. La propriu. Peste ani, voi avea ce povesti nepoților. Nu se compară "am ajuns directorul executiv al unei companii de renume la doar 30 de ani" cu "ați învățat la istorie că, după 200 de ani, în 2019 a abdicat Împăratul Japoniei? Ei bine, eu eram acolo."

4. Prețul este mai mult decât decent. Cum aș găsi eu condiții similare de trai în celălalt capăt al lumii pentru atâția bani? Despre ce vorbesc, în ultima vreme sunt pierdută în timp și spațiu chiar în propriul oraş. O evadare din cotidian, într-un loc în care se ocupă o altă persoană de toate mărunțișurile, e mai mult decât binevenită. Nu voi fi absurdă să afirm că sejurul e ieftin. Nu e. Însă probabil știi și tu zicala: "dai un ban, dar stai în față".

5. Eu am o idee vagă despre ceea ce vreau să vizitez. Bineînțeles, în general cunosc obiectivele turistice obișnuite. Totuși, experții îmi vor descoperi privirii nenumărate locuri pe care nici în vis nu mi le-am închipuit. Acolo cred că prind basmele cu adevărat contur... Fiecare țară are secretele ei, iar eu sunt mai mult decât pregătită să le aflu pe cele ale Japoniei!

Sursa: extclub.ro

Deja mă și văd purtând un kimono, ținând în mână o katană. Cred că e semn să mă opresc. Cine știe pe cine îmi trece prin minte să "sacrific" în numele Imperiului... Mai bine îmi îndrept gândurile spre azalee.

Dacă nu vrei să riști să îmi devii victimă, fă-ți bagajul și hai să plecăm împreună spre aeroport. Imediat vine luna aprilie și, odată cu ea, o experiență de neuitat!

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Sănătatea se învață... de mic

Sursa: Pixabay

Fac modulul psiho-pedagogic, iar azi tocmai am avut prima zi de practică. După 3 ani lungi cât o viață, m-am întors la liceu. Am stat frumos în bancă și l-am ascultat pe domnul profesor, asemenea tuturor elevilor săi.

Și, asistând astfel, am avut timp să îi observ pe acești copii ce în curând vor prelua frâiele propriilor vieți. Mi-am amintit că nu cu foarte mult timp în urmă am fost şi eu în locul lor.

Am visat cu ochii deschiși la un viitor incert și nu m-am gândit că el e influențat, în primul și în primul rând, de acțiunile mele din prezent. Am greșit.

M-am hotărât să mai păstrez puțin alura de "doamna profesoară", schimb doar economia cu educația pentru sănătate, și să pun cărțile pe masă.

Cariera luminoasă de mai târziu e condiționată de echilibrul dintre corp și minte. Nu, nu sunt radicală, ci realistă. Avem atâtea opțiuni de mâncare sănătoasă la dispoziție, dar noi ne cramponăm asupra chimicalelor întâlnite în supermarket...

Ne mai mirăm de ce la 30-40 de ani, o grămadă de oameni sunt bolnavi de diabet sau au probleme cu stomacul? Asta ca să nu vorbesc despre mult temutul cancer.

Formarea unei diete echilibrate se face încă din copilărie.

Aşadar, dacă aș avea acum în fața mea un grup de părinți, bunici sau alte persoane responsabile de modelarea noilor generații, le-aş spune cam așa...

Nu lăsați lucrurile la voia întâmplării! Un suc băut din când în când nu îi va face rău în 10 ani micuțului, dar nu același lucru îl pot spune dacă e vorba de un obicei. Zahărul e peste tot.

Indiferent dacă mâncăm un produs dulce sau unul sărat, zahărul e la loc de "cinste". Cât despre E-uri... nici nu am cuvinte.

Și atunci de ce să le cumpărăm îngerașilor fel și fel de snacks-uri, dulciuri sofisticate sau sucuri acidulate?

Majoritatea dintre dumneavoastră au trăit în perioada comunistă. Pe vremea aceea nu aveați acces la prea multe alimente și e de la sine înțeles că doriți să compensați lipsa de atunci prin răsfățul copiilor.

Oricum, există o alternativă ce nu atentează la sănătatea lor. Ba nu, o face: într-un mod pozitiv. Aceasta conține vitamine, minerale și tot ceea ce au nevoie corpurile aflate în creștere (și nu numai ele).

 

Sursa: sanovita.ro/blog

Mă gândesc acum la migdale, caju, semințe de chia, curmale, smochine și chiar miere de Manuka. Lista e mult mai lungă de atât, însă timpul nostru e limitat. Vă dau rapid un exemplu.

Știați că mierea de Manuka e bună practic pentru întregul organism? Face minuni în privința creșterii imunității, însă e la fel de utilă pentru curățarea dinților, acnee sau tratarea ciupercii piciorului. Desigur, fiecare afecțiune are propriul tip de administrare.

Important e să ne deschidem la nou.

 

Sursa: Pixabay

Hai să mai spun ceva, mai concret. Semințele de chia fac un mic dejun a-ntâia! Ele pot fi adăugate într-un smoothie de fructe sau combinate cu cereale și lapte. Ah, era să uit de budinca de chia cu ciocolată. E un deliciu culinar, nu alta!

Secret: o lingură de semințe de chia împreună cu trei linguri de apă pot fi folosite ca înlocuitoare pentru un ou.

Puteți găti astfel, fără probleme, biscuiți, torturi, brioșe și inclusiv pâine. Vă vine să credeți?

Prichindelul sau adolescentul e dependent de paste? E absolut în regulă, toți avem viciile noastre și nu avem dreptul să judecăm. Putem face altceva.

Trecem la o opțiune sănătoasă: pastele integrale. Poate că va face nazuri prima oară când le va vedea în farfurie, însă se va îndrăgosti într-o clipă de textura lor diferită.

Sunt atâtea alte trucuri ce așteaptă să fie descoperite... nici nu vă puteți închipui! Trebuie puțin spirit de aventură, ce-i drept, dar avantajele sunt mai aproape decât par.

Dacă vrem ca noile generații să facă o schimbare, trebuie să le oferim o bază propice. Copiii de azi vor fi adulții de mâine şi au nevoie de resurse fizice pentru a putea căpăta apoi intelectuale. Sănătatea vine din familie, până la urmă.

A sosit momentul să închei... apoteotic. Ştiți ce e culmea?

Mulți oameni dau vina pe banii puțini pentru alimentația proastă. Adevărul e că majoritatea alimentelor sănătoase enumerate de mine adineauri sunt mult mai ieftine decât un singur kilogram de carne. Cred că asta spune suficient...

Sunt sigură că te-a șocat abordarea mea serioasă din acest articol. Eu sunt în general glumeață și iau cam totul la mișto. Eh, n-o lua personal. Deviza mea e că, dacă eu iau viața în râs, nu mă va lua nici ea prea în serios și nu va fi dură cu mine.

Totuși, principiul meu magic nu s-a aplicat de această dată. Râdem și glumim despre mai orice, dar cu sănătatea nu ne jucăm. E un subiect aparte, ce merită un respect deosebit. Atât am avut de zis scris...

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Frigul și căldura... printre proverbe și povești spaniole

Mă apucă așa, câteodată, melancolia. Stau și visez cu ochii larg deschiși la cea mai frumoasă perioadă a vieții mele, care s-a petrecut nu mai devreme de începutul acestui an. Majoritatea dintre voi știu prea bine povestea (nu sunt obișnuită să tac), dar profit că mai e o parte minusculă a omenirii ce nu are idee.

Am locuit pentru 5 luni minunate în Spania! Șansa mi-a fost oferită de o bursă de studiu Erasmus și recomand experiența tuturor celor care au posibilitatea. Merită din plin! Nu intru acum foarte mult în detalii, ci vreau doar să îți spun că m-aş întoarce. Acum.

Cum nu se poate și responsabilitățile mă lovesc din toate direcțiile (om la pământ, fie-vă milă!), mă las puțin pradă nostalgiei...

M-am îndrăgostit de tot ce înseamnă această țară mediteraneană. Iubesc oamenii spanioli, mâncarea lor, peisajul, clima și cultura. Iubesc tot. Mă voi întoarce într-o bună zi, rămâne de văzut dacă o voi face doar în vizită sau definitiv...

Că veni vorba de cultură, spaniolii sunt complet diferiți de noi. Ei sunt calzi și când e frig afară, sunt mereu cu zâmbetul pe buze și relaxarea e a doua lor natură. Sunt tot ceea ce sper să fim și noi cândva.

Dacă intrăm acum serios în subiect, pot spune că până și proverbele lor sunt haioase. Pentru a fi în ton cu anotimpul rece, am selectat cele mai semnificative zicători pe tema în cauză.

Vei fi surprins să afli că, deși iarna lor e mai blândă decât a noastră, au și spaniolii vorbe de duh cu privire la frig. Știi cum e, ne asigurăm și nu regretăm.

5 proverbe spaniole cu tâlc și o poveste frumoasă

1. "Aşchii mici aprind focul, lemne mari îl întrețin"

Mare adevăr are vorba asta! De câte ori a fost suficient să zicem un cuvânt și... BOOM! S-a aprins focul. Ce, te-ai speriat? N-am implantat încă bombe pe blog. Revenind, da... un cuvânt spus la nervi adesea alimentează frustrări vechi. Nu e de biiine!

2. "Înfășoară-te în februarie cu două pahare și un sombrero"

Ei bine, spaniolii au secretul unei vieți lungi și liniștite. Un pahar de bere, de exemplu, e mai mult decât binevenit chiar și la prânz. Cine sunt eu să îi contrazic? La drept vorbind, e garantat că un păhărel de vin te încălzește instant. Ce să mai zic de două...

3. "Căldurile, durerile și iubirile omoară omul"

Așa să fie? Eu mă prefac neștiutoare acum și încerc să joc cartea tinereții. N-am trecut prin greutăți și "nu știu d-astea", cum ar zice Mihai Bendeac. Eh, profit și eu cât mai pot... În curând vine realitatea peste mine.

4. "Iubirea pentru ginere e ca și căldura soarelui iarna"

Acest proverb e cam răutăcios de fel, dar foarte simpatic. E adevărat, până la urmă... Are cineva curajul să îl contrazică? P.S.: Vă vede Doamne - Doamne! Tata e numai lapte și miere cu toată lumea, dar va fi vai și amar de alesul meu...

5. "Căldura, apa și gheața nu rămân niciodată în cer"

Mă trec fiorii când mă gândesc cât de adevărat este. Putem controla într-o oarecare măsură lucrurile ce ne înconjoară, însă nici într-un caz natura. Dacă e să vină potopul, va veni indiferent de ce vom face noi. Important e să trăim clipa și să ne bucurăm de fiecare moment.

Gata, trec la poveste, că altfel o dau pe motivațional și nu mă mai opresc până mâine. E târziu și deadline-ul îmi bate rău în timpane. Sper totuși că am tradus decent.

Deeeci. Nația mea favorită are o tradiție super interesantă. Mă rog, Comunitatea Valenciană are. Mă refer acum la fallas.

Sursa: arhiva personală

Se spune că, undeva prin Evul Mediu, tâmplarii au început să strângă primăvara lemnele rămase de peste iarnă și să le dea foc, sărbătorind astfel echinocțiul și... faptul că au trecut cu bine peste perioada grea. Acum e la un cu totul alt nivel celebrarea.

În fiecare an, pe la mijlocul lui martie, se sărbătorește acest festival, iar turiștii din întreaga lume sunt fascinați de spectacol.

Timp de 5 zile, sunt prezente aceste minunății prin tot orașul, iar la final li se dă foc. La propriu. Îți vine să crezi?

Desigur, adaugă peisajului multă gălăgie, muzică și artificii. E ceva inedit, îți dau cuvântul meu.

Ce zici, mergem împreună la anul?

Dacă am vorbit atât de frig, îmi vine să mă fac cocon într-o pătură. Nu e tocmai cald și iarna nici n-a început.

Tu cum stai cu consumul de energie? Ți-ai asigurat certificatul energetic pentru locuință? Dacă vrei să afli pe loc care e treaba și nu îți ajunge anual, apelează rapid la termografia clădirii. Nu mai sta pe gânduri. Deschide ochii, ca să nu deschizi buzunarul.

Nu te mai rețin, mă retrag în stil clasic. Sau nu. Sunt fan desene animate, mă declar vinovată. Un vers din Frozen zice cam așa: "the cold never bothered me anyway" (frigul nu m-a deranjat oricum niciodată). Nici pe mine. 

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J

Ador aceşti jeanşi... nu-i mai dau jos!

Sursa: arhiva personală

Mulți sunt răutăcioși și spun că jeanşii se poartă doar atunci când vrei să ieși cu prietenii. Deh, nu prea contează cum arăți dacă mergi la un film sau într-un pub. Ești în timpul liber și ai voie să fii cât de relaxat (și jalnic) vrei.

Eu sunt complet împotriva acestui lucru. Nu, nu mă refer la toată pledoaria despre a fi tu însuți măcar în cercul de prieteni apropiați. Hoho, eu sunt de cele mai multe ori ca scoasă din junglă în preajma lor și chiar nu am dreptul să judec.

Am în minte ceva mai chic de atât... cel puțin de data aceasta. Mi-am pus în cap să îți demonstrez că blugii sunt un must have și că pot fi purtați în orice situație.

Dacă am o pereche de jeanşi și o gamă largă din celelalte articole vestimentare, pot supraviețui lejer cel puțin o săptămână și să mai și am un look fresh pe deasupra. Femeile fac magie cu hainele, crede-mă.

Mă rog, nici bărbații nu se descurcă rău... dacă se străduiesc. Problema e că majoritatea lor nu poartă numai perechea de blugi întreaga săptămână, ci ținuta cu totul. Hai gata, că nu intenționam să fiu cârcotașă acum. O dată în viață sunt nevinovată și am cele mai bune interese.

Totuși, vă avertizez: următoarele vestimentații se adresează purtării feminine și doar ochiului masculin. Gândiți-vă că are legătură cu emanciparea sexului frumos, dacă așa doriți. Cât timp acceptați ceea ce scriu (nu că aveți vreo altă opțiune), nu-mi pasă motivul. Scopul chiar scuză uneori mijloacele.

7 ținute în 7 zile... toate cu jeanşi!

Sursa: answear.ro

Ziua 1

E luni. Sunt moartă și îngropată de oboseală. N-am chef de nimic și cu atât mai puțin de facultate. Trebuie să mă duc, totuși. Am lipsit cam mult în ultima vreme...

Întrebarea e: cum mă îmbrac? Deschid cu greu dulapul și scot de acolo ce îmi iese prima dată în cale. E vorba de jeanşii mei bleumarin preferați, un tricou înflorat și o pereche de teniși simpli. Arunc rucsacul în spate și pornesc la drum. Se anunță a fi o zi lungă!

Sursa: answear.ro

Ziua 2

E marți și parcă mi-am mai revenit. Azi vreau să le arat tuturor că pot fi o lady în toate sensurile cu putință. Mereu mă port asemenea uneia, dar parcă ieri păream o fătucă simplă, care nu am trecut de perioada pubertății. Ce pot să zic, nu mă ajută nici înălțimea să dovedesc contrariul.

Astfel, azi schimb placa. Pun puțin machiaj, așa... cu stil, ca pentru o zi obișnuită din timpul săptămânii, și dau din nouiama printre haine. Blugii de damă revin, desigur, dar adaug o cămașă elegantă, tocuri și o gentuță drăguță. Pfff, că târziu s-a mai făcut!

Sursa: answear.ro

Ziua 3

Nu-mi vine să cred că am ajuns deja la mijlocul săptămânii! Repede mai trece timpul... Sau trecem noi prin el? Nu e bine, încep s-o dau în filozofie. Clar e semn să mă concentrez pe ceva mai serios, cum ar fi ținuta zilei.

Mi-am propus acum să joc rolul de bad girl. Bineînțeles, asta împlică și un aer de femeie fatală. Cu ce îl asociez? Foarte simplu, apelez la o îmbrăcăminte șoc: tocuri cui, tricou, nelipsiții mei jeanşi și o geaca de piele. Neagră. Evident.

Sursa: answear.ro

Ziua 4

Încă puțin și vine week-end-ul. Poți s-o faci, Dana! Eh, e bine să ai o mantră din când în când. E cu atât mai bine cu cât e una dintre zilele acelea în care n-am idee la care dintre facultăți să mă duc. Da, parcă vreau dreptate azi, așa că optez pentru drept. Glumesc și eu, nu sunt (mereu) blondă la creier ca să aleg după asemenea principii. Poate.

Buuun, mă îmbrac cu gust azi. Eu sper că o fac în general, dar nu garantez. Șifonierul meu magic îmi redă blugii mei frumoși, fiind generos și lăsând la iveală o cămașă simplă, niște pantofi cu toc și un pulover lălâi. E colorat și simpatic, cam ca mine.

Sursa: answear.ro

Ziua 5

În sfârșit a venit și Casual-Friday! Cât de evidentă am fost că am așteptat-o cu sufletul la gură? Discreția nu e punctul meu forte, însă cred că am mai menționat asta. Apreciază că e sinceritatea pe listă.

Cum mă îmbrac eu vinerea? Iau pe mine un tricou alb, pantofi stiletto (în picioare, desigur) și un sacou bej sau roz deschis. Și jeanşi. Să nu uităm de jeanşii mei bleumarin. Oricum, sacoul face toată ținuta. Cum noi admirăm cum le stau sacourile bărbaților, stai liniștită că la fel o fac și ei...

Sursa: answear.ro

Ziua 6

E sâmbătă, e relaxare. Totuși, nu vegetez în casă, voi avea timp să o fac la pensie. Ha, cine mă cunoaște știe că e o glumă bună. Eu nu știu ce înseamnă să stau locului. Dacă nu trupul, mintea sigur lucrează ceva fără încetare. A sosit momentul pentru un party.

Cu ce crezi că asortez blugii acum? Mă gândesc la o tunică neagră, mulată și sexy, alături de o pereche de cizme lungi, de felină. Vreau să fac o impresie care să dureze. Nu întotdeauna e suficient caracterul. Unul dintre motivele pentru care mă bucur că sunt femeie se referă la încălțăminte. Nimic nu poate exprima mai bine personalitatea decât încălțămintea de damă.

Sursa: answear.ro

Ziua 7

Sună telefonul de nebun, când dorm mai bine. În ciuda aparențelor, nu sufăr de mahmureală. E starea mea naturală... Oricum, mă reped la telefon și văd 3 cuvinte, scrise în vreo 20 de mesaje: "MERGEM LA MUNTE!" Exact așa... cu majuscule.

Nu mai stau pe gânduri, creierul preia comanda. Deschid șifonierul și scot la repezeală un tricou, ghete de bărbați și un pulover călduros, tricotat de mama. Mă pricep să îmbin utilul cu plăcutul. Ce îmi pot dori mai mult? Să mergem și să ne distrăm!

Nu te mai rețin, ci te las cu o întrebare. Ce zici, faci față și tu provocării? Ești doar tu și blugii tăi de vis. O săptămână, nu mai mult. Important e să fie de efect. 

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J