Toți oamenii pretind că sunt mulțumiți cu ceea ce au și că lasă lucrurile să evolueze de la sine, dar nu știu cum să facă să obțină mai mult și mai mult. Indiferent că e vorba de bani, ierarhia locului de muncă sau însușiri, e o nevoie continuă de a fi în top. E mereu prezentă acea dorință de a fi cel mai bun, e o competiție care se desfășoară fără încetare și macină sufletul. "Cum să aibă vecinul X o mașină mai bună decât a mea?!" și fel de fel de asemenea întrebări ne determină să facem până și imposibilul pentru a ne ridica la / a depăși nivelul așteptărilor.
Nici nu mai are rost să menționez despre
firmele care profită de pe urma acestei întreceri nebune fără de sfârșit.
Trebuie să ne menținem în ton cu tendințele, astfel că înlocuim imediat
produsele abia cumpărate pentru altele mai moderne. Doar nu ne permitem să fim
"învechiți" și alții să ne-o ia înainte. (Se pare că există, totuși,
o latură de economist în mine, care se gândește la câștigul financiar.)
Eu am avut întotdeauna un complex legat de
condiția mea fizică. Mă rog, poate au fost mai multe. Ideea e că pe acesta l-am
observat atent. Vorbesc acum despre concepția "scaun cu rotile = persoană
cu dizabilități din toate punctele de vedere". Simțeam încă de mică o
nevoie acută de a demonstra contrariul și astfel m-am pus serios pe învățat.
Consideram, în mod total eronat, că a avea cele mai bune note din clasă însemna
neapărat că sunt inteligentă și celelalte persoane se vor opri din a mă judeca.
Dacă mă întreba cineva de ce învăț, răspunsul meu venea mecanic : "vreau
să le demonstrez tuturor că dacă ești în cărucior nu înseamnă că ești
prost".
Pe la mijlocul liceului am realizat că a te
strădui să fii mereu cel mai bun e o presiune ce nu merită efortul. Astfel am
eliminat stresul concurenței. Nu vă închipuiți că notele mele au scăzut
vertiginos. Am continuat să învăț din obișnuință probabil, dar și pentru că îmi
place să știu cât mai multe lucruri. Ei bine, asta e o replică de tocilară
veritabilă și mi-o asum. Mi-am găsit alte motivații pentru care să merite cu
adevărat să lupt.
Locul
1 nu trebuie obținut doar de dragul de a fi mai bun decât ceilalți. Singura
competiție care contează este aceea cu propria persoană. Îmi doresc să mă
întrec pe mine însămi, să evoluez cu fiecare zi ce trece. Nu o fac pentru
alții, ci pentru mine.
-----------------------------------------------------------------------------
Everyone pretends to be satisfied with what they have and
that they let things evolve on their own, but they do not know how to get more
and more. Whether it's money, job hierarchy or skills, it's a constant need to
be in the top. There is always the desire
to be the best, it is an uninterrupted competition and it burns the soul.
"How can my neighbor X have a better car than mine?" and such kinds
of questions lead us to make it even impossible to live up to / exceed our
expectations.
There is no point in mentioning companies which take
advantage of this mad race without end. We have to keep up with the trends, so
we immediately replace the products we've just bought for the more modern ones. We
cannot afford to be "obsolete" and others to go ahead of us. (There
seems to be, after all, an economist in me who thinks of the financial gain.)
I've always had a complex about my physical condition. Well,
maybe there were more. The point is that I noticed it carefully. I'm talking
now about the concept of "wheelchair = disabled person in all
respects". Since childhood I felt an acute need to prove the opposite, and
so I started to learn seriously. I thought, quite wrong, that having the best
grades in the class meant that I was intelligent and the other people would
stop judging me. If someone asked me why I was learning, my answer came
mechanically: "I want to show everyone that if you're in a wheelchair it
does not mean you're stupid."
In the middle of high school, I realized that striving to
always be the best is a pressure that does not worth the effort. This has
eliminated the stress of competition. Do not believe that my grades have fallen
sharply. I have continued to learn from habit, but also because I like to know
as much as possible. Well, that's a real geek affirmation and I assume it. I
found other motivations for which I really want to fight.
The 1st place should
not be achieved just for the sake of being better than the others. The only
competition that matters is with us. I want to beat myself, to evolve with every
passing day. I do not do it for others, I do it for me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu