Îți amintești cum era acum mulți ani, când
spuneai cu convingere că, atunci când vei fi mare, te vei face cântăreț,
astronaut sau poate chiar spion? Adulții îți luau de obicei în glumă deciziile,
spunându-ți că lucrurile se vor schimba atunci când vei creşte.
Tu
nu renunțai nici în ruptul capului pe vremea aceea și le ziceai răspicat că nu
se va întâmpla așa ceva, pentru că te-ai hotărât și știi că orice e posibil.
Și
totuși, undeva pe drum ai uitat cum să îți susții cu determinare punctele de
vedere, ai uitat să lupți pentru ce îți dorești și la un moment dat în toată
nebunia maturizării ai încetat să mai crezi în tine.
Toate aceste aparente scăpări au dus la
formarea caracterului tău de adult responsabil, care nu mai ştie ce înseamnă cu
adevărat să se bucure de fiecare clipă și să profite de fiecare mică
oportunitate ce l-ar fi dus din ce în ce mai aproape de scopul său.
Ai fi putut avea oricare dintre meseriile
pe care le-am enumerat eu mai sus și inclusiv altceva mai ieșit din comun...
sau nu. Nu asta contează de fapt. Important este că nu ți-ai îngrădit
imaginația. Universul lucrează în
favoarea ta dacă știi bine ce vrei să obții în viață.
Aici e problema. Majoritatea oamenilor plutesc de la o zi la alta, fără ca măcar să
realizeze evenimentele prin care trec sau ce îi înconjoară. Probabil că ar
fi mai corect să spun "cine" decât "ce", însă ambele
variante sunt la fel de valabile.
Apoi bineînțeles că fericirea ajunge să le fie un musafir prin suflet, în loc să devină
un rezident permanent. (P.S.: ai observat cumva că am trecut cu exprimarea de
la persoana a doua la a treia? Nu a fost deloc întâmplător, pentru că... poate
nu ți se aplică ce debitez eu pe aici. În caz contrar, oricum este în regulă,
trebuie să recunoști doar față de tine.)
Copiii percep întreaga situație mult mai ușor. Dacă vor să fie fericiți, sunt. Indiferent ce obstacole le stau în cale, nimic nu îi
oprește din a se bucura cel puțin de lucrurile mărunte. Dacă vor să obțină ceva, cu siguranță o vor face, abordând
strategia lacrimilor când altceva nu dă roade.
Evident că nu visez cu ochii deschiși la o
lume în care există câte un om în toată firea aruncat pe jos la fiecare colț de
stradă sau în magazine, făcând o criză de isterie că vrea ultimul model al cine
știe cărui producător de automobile. Cu toate că imaginea ar fi una
interesantă, mai bine nu.
Creativitatea prin care găsesc micuții
soluții trebuie luată în considerare, precum și speranța că se va întâmpla mai
devreme sau mai târziu. Și nu aştepta ca magia să apară de la sine, ci
pune-o tu la cale.
Iar dacă încă te gândești uneori că nu ți
se potrivește profesia cu care te-ai "pricopsit", fă ceva în privința
asta. Acum e momentul s-o schimbi. Nu lăsa decizia pentru mâine sau poimâine.
Ziua perfectă nu va veni. Știi de ce? Pentru că ea nu există. Tu ai puterea s-o
transformi în una, numai tu.
Probabil
că vei eşua... și nu o singură dată.
Sună foarte încurajator, nu-i așa? Nici nu trebuie să fie. Treaba ta e să mai
iei un element esențial din exuberanța copiilor, și anume încăpățânarea. Nu accepta nimic pentru că "așa a fost
să fie". Liberul arbitru, cu care știm prea bine că am fost
înzestrați, ne dă voie să ne facem propriile alegeri.
Oferă-ți
șansa să trăiești exact cum îți dorești și ai grijă ca fericirea să nu fie un
simplu cuvânt din dicționar.
Simte-o cu fiecare inspirație și expirație. Teoretic avem o singură viața, de
ce să o irosim?
Fă-ți cu atenție o introspecție și află ce
vrei să te faci când vei fi mare. Apoi e cât se poate de simplu: nu te opri până ce visul nu a devenit realitate.
