luni, 30 ianuarie 2017

A doua şansă / The second chance

[below in English]

Sâmbătă seara am fost invitata unui webinar pentru tineri. Țin să îi mulțumesc încă o dată pe această cale lui Vasile Chindris pentru onoarea de a fi prima lui invitată într-un proiect ce va ajunge fără doar și poate unul de succes. A fost primul meu interviu, iar emoțiile au fost la ele acasă. Am vorbit despre fricile mele și despre felul în care încerc să le depășesc. Una dintre întrebările din timpul interviului a fost cea care m-a adus în punctul de a scrie acest articol. Întrebarea era legată de sprijinul familiei oferit unei persoane aflate în închisoare, despre cum aș proceda eu într-o asemenea situație. La finalul articolului găsești video-ul interviului, în cazul în care nu ai reușit să ne urmărești și îți dorești să o faci.
 
Eu cred în acordarea unei a doua șanse. Cred în oameni. Cred în regret și în dorința de schimbare. Uneori luăm anumite decizii greșite dintr-un impuls. Un moment de neatenție este suficient pentru a distruge o viață. Timpul nu îl putem da înapoi, însă putem modela prezentul și viitorul.

Fie că este vorba de familie, iubire, prietenie sau orice alt tip de relație, dacă ai ocazia să oferi o a doua șansă cuiva și simți să faci asta: nu ezita! Sprijinul tău poate fi ceea ce îi trebuie acelei persoane pentru a se schimba. La urma urmei, singurul care are dreptul să ne judece faptele este Dumnezeu.

Nu sunt absurdă să te sfătuiesc să înghiți în sec de fiecare dată și să speri la infinit că, la un moment dat, omul de lângă tine se va schimba. Dacă n-a făcut-o după prima mare greșeală sau chiar după a doua sau a treia, nu are de gând să se schimbe. Ți-a descoperit slăbiciunea și profită de ea, fiind sigur că tu nu vei pleca vreodată. Într-un asemenea caz, fii un om demn și pune punct. Acesta e singurul mod în care poți contribui la dezvoltarea persoanei respective.

Dacă este prima abatere, gândește-te la ceea ce pierzi renunțând și la tot ce ai putea câștiga riscând o nouă încercare. Care pondere înclină balanța? O nouă șansă poate fi posibilitatea unei noi vieți.


-----------------------------------------------------------------------------


On Saturday night I was the guest of a youth webinar. I want to thank once more this way to Vasile Chindris for the honor of being his first guest in a project which will have a lot of success. It was my first interview, and the emotions were huge. I talked about my fears and the way in which I try to overcome them. One of the questions during the interview was the one that brought me to the point of writing this article. The question was related to the family support for a person in prison, how I would do in such a situation. At the end of the article you will find the video of the interview, if you could not seen it and you want to.

I believe in giving a second chance. I believe in people. I believe in regret and in the desire for change. Sometimes we make some wrong decisions because of an impulse. A moment of inattention is enough to destroy a life. We cannot go back in time, but we can take care of the present and the future.

Whether it's about family, love, friendship or any other kind of relationship, if you have the chance to give a second chance to someone and you feel that it's the right thing to do: do not hesitate! Your support may be what that person needs to change itself. After all, the only one who has the right to judge our deeds is God.

I'm not absurd to advise you to swallow up every time and hope to infinitely that at some point the person next to you will change. If he did not do it after the first big mistake or even after the second or the third, it's not going to change. That person has discovered your weakness and takes advantage of it, being sure that you will never leave. In such a case, have dignity and leave. This is the only way you can contribute to that person's development.

If it is the first mistake, think about what you lose by giving up on that person and what you could win by risking a new attempt. Which weight tilts the balance? A new chance may be the possibility of a new life.



joi, 26 ianuarie 2017

Dear younger me

[below in English]

Astăzi este despre mine. Nu e o zi deosebită, dar am hotărât să o transform în una. M-am gândit la mine, la felul în care am evoluat și la ce mi-aș dori să fi știut mai devreme. Am decis să-mi scriu. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș schimba multe. Sau poate nu. Fiecare dintre noi e suma tuturor evenimentelor trăite, a acțiunilor și a deciziilor luate până în acest moment. Sunt ceea ce trebuie să fiu. Totuși, dacă aș avea șansa, mi-aș da câteva sfaturi pentru a mă ajuta să depășesc mai ușor obstacolele ivite în cale. Pentru mine e târziu, am învățat aceste lucruri pe propria piele, dar sper ca rândurile de mai jos să fie utile altor tineri fizic sau sufletește. Așadar, Dana, cea căreia îi scriu acum, poți fi chiar tu.


Dragă Dana,

A trecut timpul, ai crescut și acum ești gata să muți până și munții din loc pentru a-ți atinge obiectivele. Îți apreciez ambiția și perseverența, pe care te rog să le păstrezi pentru toată viața la fel de înflăcărate, dar ai grijă în ce le investești. Nu totul merită dedicarea ta, iar pentru unii oameni chiar nu are rost să lupți. Dacă cineva vrea să plece din viața ta, dă-i drumul. Degeaba ții cu forța o prietenie în care nu te mai simți împlinit, căci inevitabilul se va produce. Vei vedea că foarte puțini oameni, ce îți sunt acum alături, vor rămâne peste ani.

Nu vreau să te sperii, intenția mea e să te previn ca să nu ajungi să suferi mai târziu. Pe cine încerc să păcălesc? Ești mult prea încăpățânată ca să asculți de cineva. Faci numai ce te "taie" capul și nu asculți nimic din ceea ce ți se spune. Trebuie să mai lucrezi la aspectul acesta. Oamenii nu îți dau un sfat pentru că îți vor răul, cu atât mai puțin ar face asta părinții tăi. Sunt conștientă că nu e prima dată când ți se spune asta, doar că ar cam fi cazul să iei în considerare aceste cuvinte. Dezvoltă-ți abilitatea de a asculta, nu ai cum să le știi pe toate. Oricum, revenind la prieteni, nu trebuie să îți faci griji, vor apărea alți oameni ce vor umple golul lăsat în inima ta și alături de care vei evolua ca om. 

Învață să fii mai detașată și să nu mai pui atâta suflet pentru toate mărunțișurile. Vei realiza la un moment dat că nu înseamnă nimic ceea ce cred alții despre tine. Pierzi mult prea multă energie încercând să faci ca totul să îți iasă perfect, iar perfecțiunea nu se poate atinge. Viața e frumoasă prin imperfecțiunile ei.

Trăiește mai mult în prezent și nu lăsa anii să treacă pe lângă tine privind la viitorul ideal. Nu spun să nu îți faci planuri sau să nu visezi, pentru că te cunosc și știu prea bine că nu ai putea trăi astfel, ci să apreciezi clipa de acum în timp ce lucrezi la îndeplinirea dorințelor tale. Ai visuri mărețe, însă află că lucrurile se mai schimbă. "Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg". Fii dispusă să te adaptezi și renunță la argumentul de copil răzgâiat "fac asta pentru că așa vreau eu". Nu e neapărat să devii ceea ce îți dorești acum. Ai fi surprinsă să afli spre ce carieră te vei îndrepta peste câțiva ani. Nu, n-am de gând să-ți spun și să stric surpriza. Toate se vor întâmpla la timpul lor.

Cred că ajunge pentru un moment. Nu vreau să te plictisesc și nici să îți spun prea multe. Ceea ce nu ți-am scris eu, îți va spune piesa de mai jos. Mai sunt și alte secrete pe care viața abia așteaptă să ți le împărtășească. Nu uita: fii tu însăți întotdeauna! Ești specială și de neînlocuit. 


Cu toată dragostea,
tu din viitor


-----------------------------------------------------------------------------


Today it's about me. It's not a special day, but I decided to turn it into one. I thought about myself, the way I evolved and what I would like to have known earlier. I decided to write me a letter. If I could go back in time, I would change a lot of things. Or maybe not. Each of us is the sum of all the lived events, actions and decisions taken so far. I'm what I have to be. However, if I would have the chance I had given some advice to myself in order to help me overcome the obstacles. For me it's late, I learned these things on my own skin, but I hope the lines below will be useful to other young people physically or spiritually. So, Dana, who I am writing to now, can be you.


Dear Dana,

Time has passed, you have grown up, and now you are ready to move even the mountains from their place to reach your goals. I appreciate your ambition and perseverance, which I ask you to keep for all your life, but take care on what you invest. Not everything deserves your dedication, and for some people there is really no point to fight. If anyone wants to leave your life, let him go. It's a waste for you to force a friendship in which you no longer feel fulfilled, the inevitable will occur. You will see that few people, who are now with you, will stay after years.

I do not want to scare you; my intention is to prevent you from suffering. Who am I trying to trick? You are too stubborn to listen to someone. You only do what "cuts" your head and you do not listen anything that others say to you. You need to work on this. People do not give you advice because they want to harm you, the less your parents would do so. I am aware that this is not the first time when someone is telling you this; it's time for you to consider these words. Develop your ability to listen; you cannot know it all. Anyway, coming back to friends, you do not have to worry; there will be other people who will fill the gap left in your heart and with whom you will evolve as a person.

Learn to be more detached and not to put so much soul in all the small things. You will realize at some point that does not matter what anyone else thinks about you. You waste too much energy trying to make everything perfect; perfection cannot be achieved. Life is beautiful through her imperfections.

Live longer in the moment and do not let the years pass by you waiting for the ideal future. I'm not saying that you should not make plans or dream, because I know you and I know too well that you could not live like that, but appreciate the moment as you work to fulfill your wishes. You have great dreams, but learn that things are changing. "The plan from home does not match the one in the fair." Be willing to adapt and give up the argument of a spoiled child, "I do that because I want it." It's not necessary to become what you want now. You'd be surprised to find out what career you're going to choose in a few years. No, I'm not going to tell you and ruin the surprise. Everything will happen in its time.

I think it's enough for now. I do not want to bore you or to tell you too much. What I did not write to you will tell you the song from the above. There are other secrets that life is just waiting to share you. Do not forget: always be yourself! You are special and irreplaceable.
 
With all the love,
you from the future

luni, 23 ianuarie 2017

Niciodată nu e prea târziu / It's never too late

[below in English]

Din ce în ce mai des aud oameni spunând că nu ştiu ce să facă în viaţă. Mai sunt şi persoanele care toată viaţa s-au pregătit pentru un anumit domeniu şi au realizat brusc că vor altceva. Printr-a doua variantă am trecut şi eu în clasa a 11-a, atunci când am decis să dau o viitoare carieră strălucită (speram eu) de avocat pe una plină de cifre a unui economist. Nu regret schimbarea, nici pe departe, dar aveam impresia aceea de copil că alegerea facultăţii implica cu certitudine până şi numele postului de lucru pe care il voi ocupa într-o bună zi. Nici nu mai ştiu în momentul de faţă dacă mi-aş dori acea titulatură.

Sunt în cel de-al doilea an de studenţie şi am realizat că n-am nici cea mai mică idee spre ce să mă îndrept, fapt care mă aduce în situaţia de la începutul articolului. Toată viaţa mi-am făcut planuri pentru viitor şi am început să cred că asta este ceea ce îmi dă puterea de a merge înainte, de a continua lupta. Aveam totul planificat, pas cu pas. Am ajuns pentru prima dată în punctul în care nu ştiu ce urmează.

Îmi place specializarea aleasă, însă am început să iau în considerare şi alte variante. De exemplu, mai nou cochetez cu scrisul. Nu zic că mă pricep, dar îmi place şi o pasiune poate evolua frumos. Poate voi îmbina cele două variante sau o voi găsi pe a treia. Cine ştie?! Până atunci mă voi bucura de fiecare moment şi la timpul potrivit sunt sigură că decizia va veni de la sine.

E important să trăim clipa şi să ne urmăm pasiunile. Nu contează că eşti la început de drum sau ai o vârstă respectabilă. Dacă ţi-a venit ideea unei schimbări de perspectivă şi simţi că e dumul cel bun, încearcă. E mai bine să regreţi faptul că ai eşuat decât că nu ai încercat.


-----------------------------------------------------------------------------


More and more often I hear people saying that they do not know what to do in life. There are also people who have been trained for a certain area all their lives and suddenly realized that they wanted something else. I've been through the second situation when I was in the 11th grade and I decided to give up on a brilliant future career (I hoped) as a lawyer to one as an economist. I do not regret the change, not even by far, but I always had the impression that the choice of faculty certainly implies even the name of the job I will be occupying one day. I do not know at the moment whether I would like that title or not.

I am in the second year of my studies and I've realized that I have no idea of what I want to do, which brings me to the situation from the beginning of the article. All my life I made plans for the future and I began to think that this is what gives me the power to go forward, to continue the struggle. I had everything planned, step by step. For the first time of my life I got to the point where I do not know what to do next.

I like the chosen specialization, but I started to consider other variants. For example, I like to write. I do not say I'm good at writing, but I like it and a passion can evolve nicely. Maybe I will merge the two variants or I will find the third one. Who knows?! Until then I will enjoy every moment and at the right time I'm sure the decision will come by itself.

It's important to live in the moment and to follow our passions. It does not matter that you are at the beginning of your life or that you have a respectable age. If the idea of ​​a change of perspective came to you and you feel that it's a good call, try it. It's better to regret that you failed than that you didn't try.