[below in English]
Cu toţii facem alegeri în viaţă, unele mai dificile şi altele mai simple. Bineînţeles, toate acele decizii pe care le luam la un moment dat vor avea consecinţe. Uneori trebuie să renunţăm la lucruri importante pentru noi şi să urmăm o cale care nu este simplă, dar care simţim că este cea corectă. Viaţa este plină de incertitudini, însă trebuie să ne amintim că frâiele propriului destin ne aparţin.
Cu toţii facem alegeri în viaţă, unele mai dificile şi altele mai simple. Bineînţeles, toate acele decizii pe care le luam la un moment dat vor avea consecinţe. Uneori trebuie să renunţăm la lucruri importante pentru noi şi să urmăm o cale care nu este simplă, dar care simţim că este cea corectă. Viaţa este plină de incertitudini, însă trebuie să ne amintim că frâiele propriului destin ne aparţin.
Am ales să scriu despre cea mai specială persoană din viaţa
mea, cea fără de care nu aş fi reuşit să fac nimic. Mama e cea care mi-a fost
întotdeauna alături. Nu mă refer acum la situaţii tipice, la faptul că părinţii
m-au crescut cu greu şi m-au educat cu iubire, pentru care le voi fi mereu
recunoscătoare, ci e vorba de mult mai mult. De când s-a aflat despre boala
mea, în urma vaccinului de la vârsta de 6 luni, mama a fost îngerul meu
păzitor. Ea şi-a dedicat viaţa pentru mine, m-a susţinut necondiţionat chiar şi
atunci când eu nu mai credeam în mine.
Mama este eroina mea, este omul de la care am învăţat că
atunci când iubeşti poţi sacrifica totul. Poate că toate mamele adevărate fac
asta, n-am trecut prin această experienţă ca să ştiu cum e. Cert e că mama este
un exemplu pentru mine de devotament şi sprijin fără limite.
Pănă am terminat liceul i-a fost mai uşor mamei, fiindcă în
acele ore în care eu eram plecată la şcoală apuca să “respire”. Odată cu
începerea facultăţii a venit greul. Cursurile sunt de la diverse ore, sala se
schimbă după fiecare curs, iar eu nu mă descurc singură. Nu e deloc uşor pentru
mama să stea cu mine la facultate şi să participe la cursuri din care nu
înţelege nimic. Specializarea mea e în limba engleză, iar mama nu ştie engleză
deloc. Pe lângă ore, eu sunt o persoană destul de activă şi mă implic în tot
felul de activităţi care pot contribui la dezvoltarea mea. Cei care mă cunosc
în realitate ştiu că mama mă însoţeşte pretutindeni, noi fiind “la pachet” –
cum ne place să spunem. Eu îmi pot folosi mâinile într-o mică măsură, fapt
pentru care am nevoie de ajutor oriunde aş merge.
Sunt momente în care mama oboseşte şi îmi spune că nu mai
poate să facă faţă tuturor activităţilor mele. Cu toate acestea, niciodată nu
renunţă. Întotdeauna e acolo şi mă ajută să trec peste toate obstacolele. A
renunţat la viaţa ei de dragul meu.
Chiar dacă ne este aproape imposibil uneori, nu îmi permit
să mă opresc. Vreau ca eforturile dragei mele mame să fie răsplătite, să o fac
mândră de mine şi să devin acel “cineva” care îi va oferi o bătrâneţe liniştită
şi lipsită de grija zilei de mâine.
Cine este persoana
pentru care ai fi capabil să sacrifici totul?
Cui îi eşti
recunoscător pentru sacrificiile făcute pentru tine? Te rog să nu faci economie
de cuvinte şi să detaliezi situaţia.
-----------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------
We all make choices in life, some of them more difficult and
some simpler. Of course, all those decisions we take at one point will have
consequences. Sometimes we have to give up to important things for us and
pursue a path that is not simple, but we feel it is the right one. Life is full
of uncertainty, but we must remember that the reins of our own destiny are in
our hands.
I chose to write about the most special person in my life,
the one without which I could not do anything. My mom is the one who has always
been with me. I am not referring now to typical situations, to the fact that my
parents grew me up hard and that they educated me with love, for which I will
always be grateful to them, but it is much more. Since my family found out
about my illness, after the vaccine of my 6 month old, my mother was my
guardian angel. She dedicated her life to me, unconditionally supported me even
when I no longer believed in myself.
My mother is my heroine; it's the person who taught me that you
can sacrifice everything when you love someone. Perhaps all real mothers do
that, I have not gone through this experience to know how it is. It is certain
that my mother is an example to me of devotion and unlimited support.
Until I finished my high school, it was easier for my
mother, because at the time that when I was at school she managed to
"breathe". With the beginning of the faculty, the trouble came. The
courses are from different hours, the room changes after each course, and I cannot
go alone. It's difficult for my mother to stay with me at faculty and classes
that she does not understand. My classes are in English and my mother does not understand
English at all. Besides hours, I'm a pretty active person and I'm involved in
all sorts of activities that can contribute to my development. Those who really
know me know that my mother is accompanying me everywhere; we are "a pack"
- as we like to say. I cannot use my hands too much, which is why I need help
wherever I go.
There are moments when my mom gets tired and tells me that
she cannot cope with all my activities. Nevertheless, she never gives up. She's
always there, and she helps me get over all the obstacles. She let away her
life for my sake.
Even if it's almost impossible at times, I cannot stop now.
I want that the efforts of my dear mother to be rewarded, to make her proud of
me and I want to become that "someone" who will give her a quiet and
happy rest of life.
Who is the person for
whom you would be ready to sacrifice everything?
Who are you grateful
for the sacrifices that made for you? Please do not make economy of words and
detail the situation.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu