Neînfricată...sau nu / Fearless...or not

[below in English]

Nu sunt neînfricată. Poate par, şi chiar mi-aş dori să fiu, dar cu siguranță nu sunt. Mulți dintre cei care citiţi ceea ce scriu eu pe aici, mi-ați spus că îmi apreciați inițiativa și că nu ați avea curajul să vă expuneți așa cum o fac eu. Ei bine, surpriză : nici mie nu mi-a fost ușor să găsesc această putere în interiorul meu.

Blogul a stagnat la nivel de proiect câteva luni bune. Aveam câteva articole scrise, aveam idee despre cum îmi doream să arate totul și nici timpul necesar pentru a pune lucrurile în mișcare nu-mi lipsea. Practic, mai trebuia să mă apuc de treabă. Ceva mă oprea însă de fiecare dată când eram gata să iau decizia cea mare: nesiguranța. Îmi veneau tot felul de întrebări în minte. Dacă nu va interesa pe nimeni ceea ce aberez eu pe aici? Dacă voi fi interpretată greșit și criticată? Dacă, dacă și iar dacă. Până când am pus STOP! Mi-am amintit motivul pentru care am vrut să scriu de la bun început: consolidarea încrederii în mine. Cui îi pasă ce cred alții? Avem liber arbitru, gândim și facem ceea ce ne dorim.

Mi-e frică. Mi-e frică să vorbesc în public. Mi-e frică să nu dezamăgesc. Mi-e frică de tunete. Mi-e frică de rozătoare. Mi-e frică de foc. Mi-e frică de cutremur. Mi-e frică de singurătate și de multe altele pe care nici nu mi le amintesc acum. Sunt om și am temeri, poate mai multe decât majoritatea. Fricile există pentru a fi înfruntate.

Dacă am avea certitudini în tot ceea ce ne înconjoară, care ar mai fi rostul vieții?


-----------------------------------------------------------------------------

I'm not fearless. Maybe I look like, and I really would like to be, but I'm certainly not. Many of you who read what I am writing here told me that you appreciate my initiative and that you would not have the courage to expose yourself as I do. Well, surprise: it was not easy for me either to find this power inside of me.

The blog stagnated at the project level for months. I had a few articles written, I had an idea of ​​how I wanted everything to look like, and the time was at my disposal. Basically, I had to get started. Something stopped me every time when I was ready to make the big decision: the insecurity. There were all sorts of questions in my mind. What if no one will be interested in what I'm writing here? What if I get misunderstood and I'm being criticized? If, if and if again. Until I put STOP! I reminded myself why I wanted to write from the very beginning: to build my confidence in me. Who cares what others think? We have free will, we think and we do what we want.

I’m afraid. I'm afraid to speak in public. I'm afraid that I disappoint someone. I'm afraid of thunder. I'm afraid of rodents. I'm afraid of fire. I'm afraid of earthquake. I'm afraid of loneliness and many others I do not even remember. I'm human and I'm afraid, maybe more than most people. The fears exist only to be confronted.

If everything that surrounds us would be certain, which would be the point of life?