joi, 21 martie 2019

O casă trainică se construiește cu materiale premium

Sursa: Vindem-ieftin.ro
Nimic nu e mai plăcut decât ca, la finalul unei zile lungi şi istovitoare de muncă, să poți spune cu un oftat prelung "casă, dulce casă!".

Acum vorbesc despre o casă la modul cel mai propriu, fiindcă nu e același lucru atunci când te referi la un apartament. Vine un moment în viață când te saturi să auzi gălăgia vecinilor de la etaj sau să o audă cei de la etajul inferior pe a ta. Vrei pur și simplu să te auzi tu pe tine. Ei bine, am ajuns și eu în acel punct.

Știi ce e trist? Sunt cam tânără și deocamdată bugetul meu e... să zicem, limitat. Așa că pentru o vreme îmi permit doar să visez la casa perfectă. Da, mă pricep foarte bine la asta, însă acum e una din acele dăți în care nu o fac degeaba și îți împărtășesc la ce m-am gândit.

Am idei destul de bine conturate, mai ales în ceea ce privește folosirea de materiale premium la construirea casei. O fată determinată se ocupă de toate detaliile.

Dacă ți se pare cel puțin ispititoare imaginea mentală cu tine locuind la casă, sunt sigură că ți-ar putea fi de folos informațiile culese cu grijă de mine. Prin urmare, hai să trecem la treabă!

Mai întâi, vreau să te informez că nu mi-aș dori o casă în mijlocul orașului, unde poluarea e în elementul ei și nebunia din trafic face mai mult ca 20 de vecini problemă. Preferabilă ar fi o zonă aproape de oraș, dar totuși în afara lui. Sper că înțelegi la ce anume mă refer.

Aș vrea un loc unde e liniște și pace, dar care să nu oblige să mă trezesc la 5 dimineața pentru a face naveta. Ce, tu nu obișnuiești să te duci târziu la culcare și apoi să tânjești după câteva ore în plus de somn? Nu minți!

Mergând mai departe, trebuie să recunosc că nu prea am văzut case premium (construite cu materiale de calitate superioară), motiv pentru care nu am un model specific în minte.

Nu are rost să te întrebi de ce, deoarece cunoști și singur răspunsul: oamenii se zgârcesc la bani și asociază, total eronat, conceput de "premium" numai cu un preț ridicat. Citește numai întregul articol și vei înțelege cum se cuvine situația reală.

Ei bine, nu-i nimic că nu știu o asemenea casă pe gustul meu, fiindcă astfel am mai multă libertate pentru a-mi lăsa creativitatea în voia ei. Ești gata?

Ce materiale premium îți recomand – aş folosi și eu pentru o casă ca în povești

Nu vreau să se aplice zicala "afară-i vopsit gardul și în casă-i leopardul", deci mă văd nevoită să menționez totul în ordinea priorităților.

Ne ocupăm întâi frumos de fundație, pentru că acesta stabilește trăinicia imobilului, iar apoi construim pereții. Eu cred că ajung 4 sau 5 camere, atât pentru familie, cât și pentru eventualii musafiri. E greu de întreținut o casă mare... Aș fi tentată să optez pentru o casă cu etaj, dar, în cazul meu, e greu cu accesul. Oricum, tu poți face această alegere, dacă ți se pare cool și eficientă.

Sursa: Vindem-ieftin.ro

Bineînțeles că o casă nu e completă fără un acoperiș din țiglă metalică Mat Ice Viking Pruszynski. Arată demențial! Nici nu încape discuția că aleg culoarea roșie. Imediat urmează îngrijirea pe dinăuntru, adică vopsirea pereților cu var de interior Caparol, amenajarea peste tot cu pardoseală WPC și montarea ușilor de interior Porta Doors.


Sursa: Vindem-ieftin.ro

Eu aș vrea neapărat să am în propria cameră un perete cu tapet PS International, exact ca cel din fotografia alăturată. Ar fi un adevărat adaos de rafinament și eleganță.

Pe deasupra, pentru că economia e importantă, n-ar strica nici panourile solare pe casă, asta ca să nu mai spun cât de util este un sistem pluvial Inguri Impro. Soarele e o resursă inepuizabilă, care chiar ne poate fi de folos, iar ploaia este indispensabilă plantelor.

Gata cu casa propriu zisă, e timpul să trecem mai departe și să facem o grădină magică, cu flori, pomi fructiferi și decorațiuni minunate. Nimic din toate acestea nu au farmec fără pavajul Terra Toscana Semmerlock.

Ar mai fi multe de adăugat, dar îți dau liber să colorezi tabloul creat de mine așa cum îți dorești. Ai schița și e simplu de acum să clădești pe ea. Eu mai am ceva important de explicat...

De ce să îți faci casa cu materiale premium?

În primul rând, îmi închipui că nu plănuiești să construiești câte o casă la fiecare 5 sau 10 ani. Dacă investești un ban, vrei să te țină locuința.

Ceea ce pare scump – materialele premium, de această dată – este de fapt ieftin, deoarece costul se amortizează în timp. Îți garantez că nu se compară calitatea.

Şi... pentru a profita de prețul cel mai bun al acestor materiale de construcții, ai la îndemână un site excepțional, care îți livrează marfa direct de la producător: Vindem-ieftin.ro. Scapi în acest mod de costul de depozitare, transport dintr-un loc în altul și nu riști să primești produse rămase 100 de ani pe stoc. Pentru mai multe detalii legate de avantaje, intră cu încredere pe site.

Nu mai sta pe gânduri, ci apucă-te de achiziționarea materialelor premium. Casa ideală pentru tine nu cade de sus și nici nu se găsește de cumpărat. Stă exclusiv în puterea ta să aduci planul ei la realitate!

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

marți, 19 martie 2019

Viața fără pizza e "pustiu"

Sursa: Dodo pizza
E marți seara, am avut o zi lungă și sunt extrem de obosită. Mi-e foame. Nimic din ce este în frigider nu îmi face cu ochiul. Ce face un om deștept? Comandă pizza!

Evident că nu stau nici eu pe gânduri și fac pasul cel mare. Măcar în seara asta să dau dovadă de o sclipire de inteligență. Cât aștept eu să mi se facă livrarea, mintea nu stă locului și am simțit nevoia să îți scriu.

Mi-am amintit ce înseamnă de fapt să mănânci pizza. Delicatesa aceasta culinară nu e un simplu fel de mâncare. Nici pe aproape. Mersul la pizza e un adevărat ritual, o desfătare și un prilej de a crea amintiri.
Sursa: Dodo pizza
Nu știu cum stă situația în cazul tău, dar eu nu obișnuiesc să mai zic că merg la restaurant, ci direct la pizza. În marea majoritate a timpului oricum asta comand. Și nu regret nimic.

Am petrecut la pizza tot felul de momente, de la ziua mea de naștere și până la cununia civilă a unchiului meu. Chiar și atunci când asociația de studenți din care fac parte a organizat o seară de film într-o cafenea, eu mi-am comandat o pizza. Nu glumesc când spun că filmul a fost cu mult mai captivant datorită răsfățului papilelor gustative.

Lumea e mai colorată cu o pizza alături și, sincer vorbind, eu simt că evocă un sentiment de tinerețe pură. Nu contează că ai parte de o seară în oraş cu prietenii sau de una de leneveală, urmărind un serial, ci ideea în sine. Zilele (şi nopțile) în cauză nu se mai întorc.

Am fost ultima dată la pizza în urmă cu două săptămâni, împreună cu colegii de la firma cu care am o colaborare. A fost cu atât mai simpatic momentul, cu cât, lucrând de acasă, cu doi din trei m-am văzut pentru prima oară. Am sărbătorit 8 martie și faptul că ne-am întâlnit. Am povestit vrute și nevrute, am râs și am făcut planuri de viitor.

A fost o seară frumoasă, care mi-a demonstrat din nou cât de mult îmi arată Dumnezeu că mă iubește prin oamenii minunați din jurul meu. Lucrurile mărunte dau farmec tabloului vieții, iar o pizza înseamnă uneori foarte mult.

Sursa: Dodo pizza
Am multe alte amintiri la o "felie" de pizza, momente care mă vor însoți pentru totdeauna. Din fericire, toate sunt fericite. Ok, sună tare ciudat, deci hai să reformulez: am avut numai experiențe cu impact pozitiv.

Din multitudinea de evenimente ce îmi trec acum prin cap, se remarcă detașat ziua de naștere de anul trecut a unei prietene nemaipomenit de dragi mie, cea pe care o consider sora mea mai mică. Nu, aceasta nu a implicat nebunie, multă lume și muzică dată la refuz. Din contră.

A fost o seară de neuitat pentru că patru fete s-au uitat la TV, au făcut haz pe seama unor reality show-uri şi şi-au destăinuit secrete. (Da, rețeta funcționează inclusiv după majorat, poate mai cu succes decât înainte.)

Bineînțeles că au urmat sfaturi, povestiri incredibile și râs cu lacrimi. O simplă livrare pizza face minuni cu starea de spirit. Șampania și pizza nu sunt tocmai din același film, dar atunci au fost, pentru că așa am vrut noi. Totul a fost perfect. 

Recunoaște, sunt destul de rare clipele în care chiar suntem cu toții autentici. Eu am trăit asta în câteva ocazii, una fiind descrisă mai sus.

Aș putea continua la nesfârșit cu întâmplările trăite la pizza. Acolo mi-am revăzut la un moment dat, după doi ani, colegii din generală. Oare cum ar fi să repetăm acum, la opt ani de la terminarea acelei perioade a copilăriei, experiența?
Sursa: Dodo pizza

Sunt sigură că voi mai trece prin situații memorabile, pe care numai o pizza le poate pune mai bine în valoare și înțelege. La fel va fi și în cazul tău.

Îmi pare rău numai că în Oradea nu mă pot bucura de o #pizzaneobişnuită. Dodo pizza nu a ajuns încă la noi. Totuși, profită și comandă pizza București sau în Brașov. Ai posibilitatea să vezi live bucătăria în timp ce pizza ta e preparată. Unde ai mai pomenit așa ceva?

Hmmm, am gratuit pe tren. N-ar strica să fac o nouă vizită în capitală... Când termenele limită te omoară, o pizza bună te relaxează!

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

duminică, 17 martie 2019

Casa mea de vis e... activă!

Sursa AIA Proiect
Este ciudat cum trec anii și ne maturizăm. Mai ieri eram un copil zglobiu, cu visuri mărețe și ochii larg deschiși spre viitor, iar acum am 23 de ani, sunt femeie și încerc să îmi ating obiectivele impuse atunci cu atâta hotărâre.

Ca adult ai responsabilități. Deși îi am alături pe părinți, încet – încet apar și ale mele. Încep ca printre nebuniile să mă gândesc și că am nevoie de un loc al meu, unde să mă stabilesc și pe care să îl numesc acasă, fiind obținut prin meritele proprii.

Toată viața am locuit la bloc și pot spune cu sinceritate că mi-a plăcut. Nu am făcut parte din acea categorie de oameni care își dorea cu ardoare să se mute la casă. Ei bine, acum realizez că asta se datora inocenței specifice vârstei.

Acum privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă și îmi dau seama cât de toxic e aerul în mijlocul orașului. Observ gălăgia și îmbulzeala ce uneori am impresia că mă sufoc.

Mă simt o mică piesă, absolut nesemnificativă, în acest puzzle uriaș și vreau, chiar am nevoie, să evadez. Cât mai repede și mai departe de aici.

Așa că da, acum înțeleg. Acum are sens acea aspirație obișnuită în rândul adulților, aceea de a-şi construi o casă undeva la periferia orașului, într-o zonă liniștită, în care gândurile să aibă sonor.

Mă gândesc din ce în ce mai serios ca, atunci când voi avea suficienți bani (se va întâmpla cât de curând, doar sunt economist de profesie), să merg la o firmă specializată, care să îmi facă un proiect de casă așa cum îmi imaginez eu că ar arăta căminul ideal. AIA Proiect e un birou de proiectare de top, care sunt sigură că ar reuși să îndeplinească cerințele mele multe și mărunte.

Eu nu îmi doresc neapărat o viață de familie tipică. Cu ani în urmă eram de-a dreptul decisă ca, indiferent dacă mă voi căsători vreodată sau nu, să înfiez minim un copil, căruia să îi ofer toată dragostea și căldura din lume. Acum însă îmi dau seama că o minune mică necesită multă atenție și o educație desăvârșită, iar programul meu e haotic și probabil nu aș putea să mă împart în 1000 de direcții. Pot avea impact în viața unor copii și fără a-i crește personal.

Oricum, nu pot garanta ce se va întâmpla la acest capitol. Timpul va aranja evenimentele așa cum știe el mai bine. Ce știu cu certitudine e că voi avea cel puțin un câine. Vreau un câine jucăuș și drăgăstos, care să mă aștepte cu nerăbdare seara acasă, pregătit de joacă.

Evident că un apartament la bloc nu e deloc mediul propice pentru ca un animal să se dezvolte armonios. El are nevoie de un loc spațios, unde să zburde nestingherit. Mai ales că voi avea un cățel Golden Retriever, care va fi dresat pentru a mă ajuta prin casă. Eu sunt specială, iar animăluțul meu de companie va fi, fără urmă de îndoială, la fel. 

Și, dacă tot aș face acest pas colosal, de a-mi construi casa visurilor, l-aş face până la capăt, optând pentru casa viitorului: casa activă. Este un concept necesar atât pentru proprietari, cât și pentru natură.

Sursa: Pixabay
Ce face mai exact casa activă?

Ea protejează aerul, solul și apa, toate la un cost minim. Practic te bucuri de utilități într-un mod sănătos, care nu îți afectează nici buzunarul.

Casa activă este o casă eficientă energetic. Investești puțin în crearea ei, dar recuperezi cu vârf și îndesat banii dați. Nu simți durerea de cap (și de inimă) atunci când vine factura de electricitate. Mediul înconjurător îți va mulțumi și el, deoarece nu îl bombardezi cu deșeurile tale. Sunt numai beneficii în joc, din orice perspectivă ai privi.

Poluarea ne chinuie pe toți și este foarte important să îi punem un mare STOP, nu doar de dragul generațiilor ce vor veni, ci și pentru propria bunăstare. O planetă bolnavă ne afectează inevitabil pe toți.

Casa nZEB (cu consum aproape negativ) mi-ar schimba total viața

Te întrebi de ce? Pentru că aș respira un aer proaspăt. Plămânii mei ar fi fericiți și ar funcționa mult mai bine, ar fi liberi. Desigur, asta ar însemna şi că ar scădea riscul îmbolnăvirilor, la care sunt extrem de sensibilă. Poate aș ajunge să fiu nemuritoare trăiesc mai mult.

Chiar dacă nu s-ar adeveri ultima afirmație, viața (lungă, sper eu) ar avea o calitate net superioară. Nu vreau să trăiesc o eternitate, ci să fac o eternitate din cât va dura ea. Să recunoaștem, e imposibil să nu fie așa dacă ai o casă formidabilă, deschisă spre un viitor sustenabil și o dezvoltare a tehnologiei. A venit timpul ca și România să evolueze, să adapteze tehnica la realitate.

Sursa: Pixabay
Acum iese din nou la iveală economista din mine. Te rog să nu arunci cu pietre, pentru că în adâncul minții tale știi că am dreptate cu replica ce urmează. Banii vorbesc.

O casă modernă din toate punctele de vedere, care nu m-ar stoarce de bani în materie de electricitate, chit că o folosește din plin, m-ar sprijini în atingerea țelurilor. Aș putea să investesc într-o afacere, astfel încât nu numai să economisesc, ci să mă şi îmbogățesc.

Fiind altruistă de fel (și modestă), nu aș ține câștigul doar pentru mine. Nicidecum. Aș contribui și la binele societății. Aș ajuta tânăra generație să facă o schimbare. Aceasta își dorește să își marcheze existența, dar nu o poate face fără resurse. Trebuie să îi dăm un imbold financiar și moral.

Cred foarte tare în sintagma "fă Rai din ce ai", iar casa activă e șansa noastră pentru a reuși acum să aducem Raiul pe Pământ. Condiții de vis pentru toată lumea... la propriu și la figurat.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

De ce mi-am dorit să devin trainer?


În urmă cu câteva săptămâni am anunțat, încântată, că am devenit trainer. Au curs felicitările și, sinceră să fiu, nu mă așteptam. Știu că am oameni alături, cărora le pasă de mine și care mă susțin, însă nu credeam că într-un număr atât de mare. Pe această cale, vreau să vă mulțumesc!

Totuși, articolul de azi e despre mai mult. Mulți dintre voi m-ați (sau v-ați) întrebat ce reprezintă mai exact statutul de trainer în cazul meu și m-am gândit că ar trebui să dezvolt subiectul. Ei bine, de acum pot ține training-uri pe diverse teme, de la managementul proiectelor și până la încrederea în sine (n-am dat aleatoriu aceste exemple, dar voi explica puțin mai jos), pentru elevi și studenți.

Am dobândit în acest sens un certificat de la USR – Uniunea Studenților din România, în echipa căreia am devenit oficial trainer. La un moment dat va urma și un examen național, pentru a trece la "categoria grea", însă consider că mai întâi trebuie să fac ceva experiență. Promit să mă pregătesc temeinic înainte de fiecare training și să nu folosesc pe nimeni pe post de cobai!

Acum că am stabilit aceste amănunte, putem pot vorbi despre titlul pe care l-am ales cu mare grijă: de ce mi-am dorit să devin trainer? Pare amuzant, dar e nevoie să mă străduiesc ceva ca să găsesc cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt când mă gândesc la acest posibil făgaș al vieții mele.
                                                                                                                           
Vreau să ajut oamenii să își depășească limitele autoimpuse. E poate cel mai important și simplu motiv. Mereu am vrut să fac o schimbare în jurul meu și cred cu tărie că exemplul e cel mai bun mod de învățare. În ciuda aparentei mele sorți potrivnice, am reușit să fac o școală, urmează o carieră de succes (sper eu, deși încă nu sunt tocmai sigură de domeniu), și m-am implicat în diverse proiecte.

Nu am folosit principiul acesta decât recent, fiindcă nu am vrut să pară că mă subestimez sau chiar laud, dar: dacă eu pot face atâtea activități dintr-un scaun cu rotile, având-o întotdeauna pe mama în spatele meu, pe voi ce vă oprește? Luați atitudine și luptați pentru viitor, nu lăsați lucrurile în voia destinului! Voi sunteți cei care vă decideți viața și acțiunile, nu altcineva.

Acesta este mesajul pe care vreau să îl transmit. Bineînțeles că asta se va întâmpla pe lângă informațiile prețioase pe care le-am învățat și eu, la rândul meu, informații pe care sunt pregătită să le dau mai departe. De aceea risc să afirm că sunt puțin mai specială decât ceilalți traineri. Eu le arat oamenilor că ambiția și perseverența îi duc pe culmi nebănuite.

Credeți că eu m-am văzut vreodată ajungând aici? Nicidecum. Totuși, am sperat și am luptat, iar uneori am luptat și am sperat. Însă, oricât de imposibil și dificil a părut, nu am renunțat. Căderi au fost și vor mai fi, mai ales morale. Când clachez eu e acolo mama și mă încurajează, iar, când se lovește ea de răutăți, inversăm rolurile.

Luați și partea de mai sus ca sfat, dacă vreți. E absolut normal ca din când în când să simțim nevoia să ne plângem cuiva, să ne spunem supărarea. Luăm o pauză, ne regrupăm forțele și o luăm de la capăt. O luptă pierdută nu încheie războiul.

Eu sunt o optimistă incurabilă și par extrem de sigură pe mine. "Par" este cuvântul cheie. Nesiguranța mă înghionteşte adesea și acesta este motivul egoist pentru care mi-am dorit cu ardoare să devin trainer. Vreau să îmi dovedesc că fac bine ceea ce fac și că pot aduce un plus societății. Sunt momente în care mă îndoiesc serios de asta.

Până de curând m-am văzut ca fiind un pedagog groaznic. Am crezut că a preda altora necesita un dar pe care eu nu-l aveam. Am realizat că nu e chiar așa și că propria concepție despre sine conturează într-o mare măsură abilitățile și incapacitățile. Mi s-a adeverit practic atunci când mi-am susținut examenul la cursul din București.

Am ales atunci să vorbesc despre încrederea în sine și în noaptea de dinainte am citit numeroase cercetări pe internet. Cu toții știm și nu știm despre tema în cauză. E mult mai complexă decât se observă la o primă vedere. Așa că da, acum mă cred o profă de milioane, ceea ce chiar voi ajunge la un moment dat.

Mi s-a demonstrat că mă descurc chiar a doua zi, când am avut primul meu training... pe bune, în fața unor copii de liceu total necunoscuți. Le-am vorbit împreună cu colegul meu despre managementul proiectelor, un topic în totalitate nou pentru ei. La final nu numai că au spus cu convingere că au înțeles, ci au și știut să ne dea exemple pentru analize SWOT, SMART şi GANTT.

A fost o senzație fantastică să văd feedback-ul pozitiv în ochii lor. Mi-a plăcut enorm acel sentiment de mulțumire sufletească și atunci am realizat cu adevărat că e ceva ce vreau să repet. Îmi doresc să simt satisfacția aceea din nou. Îmi doresc să am un impact pozitiv asupra tinerilor și să pot zice cu mândrie peste ani "de la mine știe asta!".

Sunt conștientă că am un drum lung și anevoios de parcurs, dar am făcut primul pas, iar restul vor veni mai ușor. Le sunt recunoscătoare pentru că am ajuns aici celor care au avut răbdare să mă învețe și mi-au dat o șansă. De acum să înceapă "distracția"! Cine știe, poate mă decid să nu fac degeaba nici modulul psihopedagogic, ajungând să învăț mințile de liceu economie...

duminică, 10 martie 2019

Mama mea și Spania: amintiri gravate în suflet pentru eternitate

Sursa: arhiva personală - 2018
A fost 8 martie de curând, dar nu am apucat atunci să scriu un articol despre ea, despre cea mai importantă femeie din viața mea: mama.

Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie toate sacrificiile pe care această femeie minunată le-a făcut de-a lungul timpului pentru mine. Nu a existat un moment în care ea să nu fie alături de mine trup și suflet.

Nu mai departe de noaptea trecută, când am avut un somn extrem de agitat, mama a fost acolo și a dormit încă o dată pe canapeaua din camera mea... pentru a-mi fi alături.

Sursa: arhiva personală - 2011
În cazul în care ești nou pe blogul meu, citește articolul “Sacrificii” și vei înțelege de ce eu și mama sunt nevoite să avem o relație mult mai specială decât au celelalte fete de vârsta mea cu mamele lor. Noi suntem unice.

Pot spune cu certitudine că mă bucur că ea e mama mea și că împărțim toate clipele speciale ale vieții. Ea mă ceartă atunci când greșesc, mă încurajează și mă protejează. Mă ajută necondiționat.

Îmi amintesc cu mare plăcere o experiență de acum un an, ce mi-a marcat existența în cel mai frumos mod posibil: 5 luni de Erasmus în Spania. Am umplut Facebook-ul de poze în acea perioadă, însă am tot amânat să trec la scris. Iată că a sosit momentul să împărtășesc cu tine o fărâmă din trăirile extraordinare de atunci.

A fost prima mea ieșire din țară. Bineînțeles că am avut-o pe mama alături. Am zburat împreună cu avionul și pot zice că m-am îndrăgostit de acea senzație. Știi ce e înduioșător? Mama s-a temut în aer, nici nu se putea uita de la înălțime pe geam, însă a lăsat panica ei pentru a se concentra asupra mea.

Nu mi-a spus, dar o cunosc îndeajuns de bine ca să îmi dau seama că i-a fost inima cât un purice la gândul că eu voi avea probleme cu respirația la decolare, datorită bolii mele cronice în care plămânii sunt deformați și port un corset ce nu permite oxigenului să intre întotdeauna cum trebuie în corp.

Am trecut cu bine peste acest hop, ea analizându-mi cu mare atenție fiecare mișcare, și am ajuns în Spania. M-a luat panica instant, deoarece am realizat că nu ni s-a activat roaming-ul. "Cum dau de proprietar, să-l anunț că autobuzul care ne va duce în orășelul unde vom locui e mult mai târziu decât văzusem online?" mă întrebam frenetic.

Lucrurile s-au așezat pe făgașul normal și am scos-o la capăt. O fată deosebit de drăguță, vânzătoare la un magazin din autogară, mi-a împrumutat telefonul ei. Totuși, cu siguranță aș fi avut o cădere nervoasă dacă nu îmi era mama alături. Mă laud eu că nu am îngrijorat-o pe mama și am ținut pentru mine acele momente critice, dar nu mă îndoiesc că a simțit.

Sursa: arhiva personală - 2018
Ea era incredibil de calmă, dându-mi impresia că dețin situația sub control. Încrederea ei în mine m-a ajutat să duc totul la bun sfârșit. La vremea respectivă mama nu înțelegea spaniola, iar engleza îi era cu atât mai străină. Pentru prima oară în viață a depins în totalitate de mine și nu mi-a judecat greșelile sau piedicile pe care poate că nu le-am gestionat mereu în cel mai reușit fel. Pur și simplu m-a sprijinit.

Nu totul a fost perfect nici în timpul șederii, însă am avut oameni minunați în preajmă, care ne-au ajutat enorm. Andreea, mai ales despre tine vorbesc. Recunoștința e prea mare pentru a putea fi explicată.

La început mi-a fost destul de greu să îmi fac prieteni. Lumea e reticentă atunci când mă cunoaște. Unii chiar preferând să nu încerce să o facă. Ca de fiecare dată, mama mi-a spus că n-am motive de îngrijorare, că va fi bine. Și chiar a fost nemaipomenit.

Am călătorit în grupuri, dar și singure. Nici nu mai țin numărul peripețiilor prin care am trecut. I-am sărbătorit inclusiv și ziua de naștere împreună cu prietenii făcuți acolo. O fată a improvizat efectiv un tort. A fost deosebit, însă știu cât de mult și-ar fi dorit să fie acasă, unde ne așteptau tata și sora mea.
                                                                                                                              
Anul acesta voi compensa că am ținut-o departe. Voi face un cadou pentru mama care să simbolizeze toată iubirea și mulțumirea pe care i le port. Sunt cea mai norocoasă din lume că o am pe ea!

Cadourile pentru zile de naștere sunt în general fade, impersonale. Cu toate acestea, sunt convinsă că voi găsi o bijuterie ce îi va lumina chipul. Îmi doresc să zâmbească neîncetat!

Sursa: Borealy
Mai am timp până în iunie să găsesc darul perfect. Mă gândesc ca într-una din lunile acestea ce rămân să îi comand o tiara. Nu aș fi ajuns o adevărată prințesă fără o regină ca model. Mama reprezintă definiția dăruirii totale, a dragostei necondiționate. Ea e eroina mea nu numai pentru că m-a urmat în cele 5 luni fantastic de (ne)bune, ci pentru că este mâna mea dreaptă, stângă și picioarele.

Fără mama nu aș fi ajuns în punctul în care sunt... la modul cel mai propriu cu putință. Asta i-aş transmite chiar și pe felicitarea de ziua ei. Deși eu sper că știe toate astea și mult mai multe lucruri despre însemnătatea ei în viața mea, că le simte.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

Ne întoarcem la origini – vindem și cumpărăm fără anunțuri publicitare


Tehnologia se modifică de la o zi la alta. Ceea ce ieri nu era posibil, azi este și viceversa. Totuși, imediat după Revoluție a apărut ceva pe teritoriul românesc ce continuă să aibă un succes răsunător până și în ziua de astăzi: anunțul.

Sincer, oricât de mult stau să mă gândesc, nu găsesc o tehnică de marketing mai bună decât plasarea textelor publicitare. Evident, mai nou lucrurile se întâmplă online, însă o bună perioadă de timp afișele stradale sau ziarele au făcut o treabă extraordinară. Încă o mai fac.

Ți-ai putea imagina o viață în care să nu existe anunțuri de mică publicitate? Gata cu hainele la ofertă, bijuterii unicat sau parfumuri originale de peste hotare care să îți sară în ochi și efectiv să strige "cumpără-ne!". Cum ai cumpăra atunci sau, mai rău, cum ți-ai vinde marfa?

Eu m-am născut abia la sfârșitul anilor 90, deci pot spune cu certitudine că pentru mine aceasta ar fi o situație științifico-fantastică. Nu am trăit într-o lume fără reclame la produse / servicii, motiv pentru care îmi pot doar închipui imaginea dezolantă. Hai să îți prezint cum ar arăta, în viziunea mea, lumea de acum în lipsa anunțurilor de vânzare – cumpărare. Tu îmi poți spune la final dacă descrierea este sau nu fidelă realității din urmă cu trei decenii.

Cum vinzi și cumperi fără anunțurile la mica publicitate?

Titlul de efect m-a dus cu mintea la Ion Creangă și ale lui Amintiri din copilărie. Da, la pupăza vândută în târg mă refer. Este exemplul clasic de reclamă făcută pe loc și promovare eficientă. Descurcăreț băiat, dacă n-a avut nevoie să posteze pe site-urile de profil...

Mergând pe stilul lui, pot zice că piața ar fi o modalitate bună de a face tranzacții. Dacă ai o varietate de cosmetice pe care vrei să le vinzi, de exemplu, e ușor să înșiri pe masă produsele și să îți strigi oferta atunci când publicul țintă (femeile) trece prin zonă.

Pentru a crește șansele vânzării, taraba poate fi mutată direct în stradă. Varianta aceasta nu e întotdeauna legală, dar există posibilitatea obținerii unei autorizații în anumite locații.

Problema e că trebuie să împarți profitul cu statul și, păstrând firul cu îngrijirea tenului, femeile nu prea mai au încredere să cumpere asemenea produse de la colțul străzii. Au fost scandaluri în acest sens.

Oricum, dacă opțiunea aceasta nu merge demențial, e o țară liberă și poți bate din poartă în poartă, până ce se îndură cineva și îți devine client. Nu te fac pe tine 2, 3, 10 sau 100 de refuzuri, nu-i așa?

Când ai stofă de comerciant, nu te oprește nimic să obții succesul financiar... nici măcar poliția. Încetezi câteva zile, până ce se liniștesc puțin apele, iar apoi o iei de la capăt.

Dacă te plictisești de plimbat, iei frumos o pauză în centrul orașului sau în vreo altă parte aglomerată și abordezi lumea din jurul tău. Totul la o oră de vârf, normal. Cam așa cum fac cei care împart pliante cu diverse reclame. Varianta lor nu e de luat în seamă, fiindcă majoritatea oamenilor nici nu se uită în direcția foii, aruncând-o în primul coş de gunoi întâlnit în cale. Recunoaște că ai făcut și tu asta cel puțin o dată.

Aşa că nu le dai ceva din prima trecătoarelor, ci lansezi bomba: "fata, te vrei o cremă de față ce te va menține tânără și frumoasă?". Practic îți faci o scurtă frază de vânzare. Aș fi zis poezie, dar nu vreau să se răsucească Mihai Eminescu în mormânt. "Operele" mele cu siguranță i-ar eclipsa Luceafărul.
 
Important e să îți pui toate atuurile în valoare. Nu e tocmai indicat să te îmbraci sport, să fii cu pielea ridată, nemachiată și să vinzi cosmetice. Pe bune. Ești imaginea produselor, creezi un brand. Demonstrează că ceea ce oferi e de calitate și îngrijește-te corespunzător.

Nu îmi spune acum că degeaba îți joci rolul la perfecție, fiindcă nimeni nu te va crede pe cuvânt, că ai marfă originală. Magazinele nu garantează calitatea, motiv pentru care e totuna dacă ne luăm parfumuri și cosmetice de la tine.

Oricum, n-ai de ce să îți faci griji cu privire la cumpărători în această situație ipotetică. Ei au nevoie de produsul tău la fel de mult cum tu le vrei banii. Singurul impediment l-ar putea constitui ceilalți vânzători, cu care există riscul unei bătăi la modul cel mai propriu cu putință...
                           
Ce zici, sunt cât de cât creativă? M-am apropiat de comerțul din epoca comunistă?

Simt cumva nevoia să specific: nu încerca metodele de mai sus acasă! Rămâi fidel/ă anunțurilor la mica publicitate și astfel ai cu adevărat șanse să îți vinzi marfa sau să achiziționezi ceva calitativ.

Și totuși, cum şi-ar găsi jumătatea cei care postează anunțuri la matrimoniale? Singurele variante pe care mi le pot imagina includ o bancă undeva în parc a persoanelor singure, unde mergi și alegi ce îți place – exact ca la piață, și abordarea fără menajamente în cafenele. Vreau să cred că oamenii ar prefera să aibă în acel caz mai multă încredere în cunoștințe, în cuplarea prin intermediul lor. Ar fi mult prea ciudat altfel.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

sâmbătă, 9 martie 2019

Societate + e-Mobility = Paradis

Sursa: Auto Schunn
Trăim într-o lume ce se află în permanentă schimbare. Problema e că noi, oamenii, obișnuiam să evoluăm cu repeziciune și să forțăm natura să ne urmeze ritmul. Ea ne-a avertizat adesea să încetinim, însă nu am ascultat-o până ce au apărut consecințele... negative, desigur.

Făceam tot felul de inovații și dădeam drumul reziduurilor în ape, aer și sol. Aveam impresia că aceste elemente vitale inclusiv pentru umanitate se vor descotorosi de gunoiul primit "în dar" la fel de ușor precum le pasam noi responsabilitatea lui.

Timpul a dovedit că planeta aceasta primitoare și iubitoare nu face față. Noi am devenit un virus pentru ea și încet (dar sigur) îi putem aduce sfârșitul.

Din fericire, începem să realizăm că direcția în care ar continua să meargă lucrurile este una cât se poate de greșită. Poluarea aerului, a apei și a solului nu afectează doar mediul înconjurător, ci și pe noi. Copiii de azi vor deveni adulții de mâine și au nevoie de un cămin. Pământul încă este casa noastră și ne aparține datoria de a-l îngriji.

Îndreptarea "stării de sănătate" a planetei depinde tot de noi. Primii pași s-au făcut, numindu-se e-Mobility – Mobilitate electrică – în domeniul de vânzări auto. Bineînțeles că ajută reciclarea și reducerea stoparea consumului de plastic, dar avem nevoie de mai mult. Industria automobilelor este printre cei mai mari inamici ai aerului curat, iar marile companii din branșă au găsit soluții pentru a elimina efectele nocive.

Viitorul este luminos! Mașinile "învață" să respecte mediul înconjurător, îndeplinind concomitent cerințele clienților de design extraordinar și funcționalitate fără cusur. Folosind o mașină 100% eco nu doar că ești prieten cu aerul proaspăt, dar mai și uiți că ești la volan datorită liniștii aproape totale a motorului. Practic ai numai beneficii.

Nu îți spun povești. Am în cele ce urmează un exemplu concret. Mercedes-Benz EQC lansează în luna iunie o minunăție de SUV electric. Îl vei putea achiziționa cu ușurință de la unul dintre punctele de vânzare Auto Schunn din Timișoara, Arad, Sibiu, Deva sau Suceava. Dealerul auto tocmai a împlinit frumoasa vârstă de 25 de ani pe piața românească, fapt care demonstrează seriozitatea și profesionalismul companiei. E exact ce ai nevoie pentru a te bucura de experiența șofatului.

Având asemenea perspective pentru anul ce tocmai a început, cum să nu ne permitem să vizualizăm anii ce vin în culorii vii? Rozul e prea simplu pentru a exprima veselia și vitalitatea.

Cum văd eu lumea e-Mobility?

Sunt o visătoare incurabilă, însă asta nu mai e de foarte multă vreme un secret pentru nimeni. Aşadar, de această dată te invit să mă însoțești într-o călătorie în viitor. Vreau să îți arat cum percep eu societatea ideală din punct de vedere e-Mobility.

Sursa: Mercedes-Benz
Lumea în totalitate e-Mobility va fi mai verde. Soarele va străluci mai tare și vom fi mai bronzați pentru că va putea ajunge mai ușor la noi. Aerul nepoluat va fi mai limpede și ne va umple plămânii cu sănătate, în loc de dioxid de carbon. Spitalele vor fi astfel mai goale, deoarece bolile respiratorii au nenumărați pacienți.

Riscurile de accident vor scădea semnificativ. Știi și tu câte tragedii a provocat de-a lungul timpului combustibilul. Va spori deci siguranța în trafic.

Nici economia nu va fi lăsată la o parte. Combustibilul e limitat. Cu cât epuizăm mai repede rezervele sale, cu atât se va scumpi mai repede. E doar o chestiune de timp, n-ai cum să faci vreo scamatorie prin care să eviți o realitate crudă.

În schimb, mașinile pe bază încărcate cu energie electrică sunt economice. Cu toate că nu au deocamdată un preț mic de achiziție, el se amortizează. Energia electrică e regenerabilă, iar companiile de renume fac tot posibilul ca mașinile lor să aibă un consum cât mai mic.

Faci o scurtă oprire la o stație de încărcare electrică și apoi îți vezi de drum. Nu e cu nimic mai complicat noul concept decât clasicul plin de la pompă. Nu ai absolut nicio scuză pentru a nu trece la un autoturism electric. Totul este în favoarea ta.

Banii rămași pot fi investiți în educație sau o afacere prosperă. Creștem în acest mod numărul intelectualilor țării, oameni ce vor dezvolta într-un fel sau altul nivelul de trai. Asta în cazul calității sporite a învățământului. Este exact acelaşi rezultat şi dacă ne referim la locurile de muncă provenite din noile afaceri. Poate că nu vor revoluționa angajații tehnologia, însă cu siguranță vor avea ce pune de mâncare pe masa familiei.

Fiecare argument de mai sus duce la o familie mai unită, în care părinții își copiii trăiesc mai bine. Degeaba ne ascundem după deget, pentru că e purul adevăr. Atunci când viața de familie este fericită, se schimbă societatea ca întreg. Ea e formată din populație, până la urmă.

O societate ce urmează cu strictețe principiile e-Mobility nu mai trebuie să se uite cu ardoare după luminița de la capătul tunelului. Nu, deoarece ea reprezintă acel final mult dorit. Și nu e un sfârșit la propriu, e paradisul mult visat. Raiul poate fi trăit pe pământ dacă ne comportăm ca atare.

Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

miercuri, 6 martie 2019

Nisipul mă cheamă la el...

Arhiva personală
Îmi amintesc întotdeauna cu drag de copilărie, iar uneori mă lovește nostalgia. Ca acum. Dacă eu visez cu ochii deschiși, neapărat trebuie să o faci și tu alături de mine, iar cel mai simplu mod e acela de a-ți povesti ce îmi trece prin cap.

Gândul m-a purtat de această dată la prima mea vacanță. Simt că s-a scurs o viață de atunci, chit că pentru tine 9 ani poate nu pare un timp incredibil de lung. Ei bine, când vârsta ta e de 23, 9 ani reprezintă aproape jumătate de viață.

Am fost în tabere pentru copii, dar nu pot spune că am avut o vacanță adevărată până în vara de la sfârșitul clasei a 7-a. Atunci am văzut pentru prima oară marea și am fost fermecată. Hai s-o luăm cu începutul.

E vara anului 2010 și sunt în gară. Mă uit cu frică la trenul cu nenumărate vagoane din fața mea, gândindu-mă că, după aproximativ 20 de ore petrecute în cușeta lui înghesuită, voi ajunge în Mangalia și voi vedea marea. Mi se va îndeplini un vis.

Urc împreună cu mama, sora mea, iubitul ei (actual soț) și o familie a cărei membri ne sunt prieteni în tren. Fără să realizez măcar ce fac, încep să plâng. Știu că serviciul tatălui meu se desfășoară mai mult vara și îi e imposibil să plece cu noi, dar mi se sfâșie inima atunci când văd cum ne face cu mâna de pe peron. Dacă am o slăbiciune pe lumea asta, tata e aceea.

Lacrimile mele sunt total înlocuite de zâmbete orbitoare în momentul în care pășesc pentru prima oară pe plajă. Mă rog, roțile scaunului meu o fac, însă îți garantez că senzația e aceeași. Închipuie-ți că pur și simplu radiez. 
Arhiva personală
Imediat insist ca mama să mă așeze pe saltea, pentru a-mi putea răsfira nisipul printre degete. Eu sunt atipică, nu mi-am dorit cu ardoare să simt valurile mării cum trec pe lângă mine, ci am vrut să simt în mâinile mele textura fină a nisipului.

Bineînțeles că mai apoi am fost instalată în colac și, știind să înoate, cumnatul meu m-a luat cu el și am mers până la limita permisă în apă. M-am simțit mică în mare, ca un firicel de nisip pe plajă.

Și totuși, deși am trăit senzații complet noi, ziua care mi-a rămas pentru eternitate în amintire, pe care mereu mi-o voi aminti ca fiind ieri, a fost excursia în Constanța.

Ca să înțelegi mai bine ce urmează să povestesc, trebuie să ştii că am fost într-un fel de tabără la mare. Au fost acolo multe alte familii cu copii speciali, asemenea mie (modestie pură) și nu numai. Grupul nostru din Oradea a fost destul de mare, însă ne-am împrietenit și cu alții.

Așa am cunoscut o profesoară din Vâlcea, care a venit în vacanță cu o serie de elevi. Acei copii nu aveau niciun fel de problemă. Eu m-am atașat rapid de acel grup și doamna ne-a propus să îi însoțim într-o excursie.

Am vizitat în acea zi minunată Delfinariul, toate magazinele posibile de suveniruri, am dat o raită de-a lungul tuturor stațiunilor și... ne-am plimbat cu telegondola. A fost cea mai captivantă experiență a mea de până atunci.

Am iubit sentimentul de înălțime, de stăpânire asupra a tot ce e pe pământ. Evident că s-a amplificat totul atunci când am călătorit cu avionul. Ce reiese din asta? Că am aere de superioritate. Glumesc... sau nu. Cert e că mă simt liberă în aer. Atunci am simțit cu adevărat că Dreptul la vacanță este unul fundamental şi că ar trebui recunoscut prin Constituție.

A fost cu atât mai intens totul, cu cât vedeam foarte clar peste ce treceam. Am avut o priveliște superbă! Astfel am realizat că merită să faci o vacanță în România. Sigur, e frumos să mergi în străinătate, dar avem și noi bogățiile noastre. E important să ne bucurăm de ele.

Restul zilelor am strâns scoici și alte minunății. Nu, nu sunt vreo ciudată, dar am găsit atunci o pietricică în formă de inimă, pe care o păstrez chiar și acum. E norocoasă... pentru că așa vreau eu să fie. Ea îmi amintește că marea mă iubește și așteaptă cu drag să mă întorc la ea. O voi face… cât de curând.

Aceasta a fost prima mea vacanță, care a devenit etalon pentru toate celelalte ce au urmat. Nu are rost să mai spun că niciuna nu a fost la fel. E un ideal ce nu va putea fi depășit vreodată...
 
Tu unde ți-ai petrecut prima vacanță? În cazul în care eşti în situația mea şi îți faci deja bagajele, să știi că Christian Tour susține Dreptul la vacanță și te invită în locații incredibile!

Nu mai sta pe gânduri şi planifică-ți vacanța cu Christian Tour! Meriți să te distrezi, iar cele mai frumoase amintiri provin din călătorii.



Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog 2019

joi, 28 februarie 2019

Vine, vine primăvara... și SuperBlog!


Acum câteva luni, la terminarea ediției de iarnă a concursului SuperBlog 2018, am promis că voi continua să scriu și nu va mai trece timpul atât de "liber" pe lângă mine. După cum bine se poate observa, n-am făcut-o. Îmi pare rău, însă am învățat că regretele nu își au locul și e mai important ce faci ca să schimbi situația decât să vorbești despre trecut.

Oricum, nu cred că a fost tocmai vina timpului meu limitat (sunt implicată într-o mulțime de proiecte), ci mai degrabă a lipsei inspirației. Am simțit că după toate subiectele inedite pe care m-a provocat acest concurs fantastic să le abordez, ar fi dificil să găsesc ceva ce să le egaleze.

Dacă m-am înșelat sau nu, vom descoperi în lunile ce urmează, pentru că nava SuperBlog continuă călătoria și eu am hotărât să urc din nou la bord. Știți cum e, odată devenit SuperBlogger, e greu să te întorci la statutul care nu e super. Totul e la superlativ de acum și nu am de gând să renunț.

Vreau să evoluez cât mai mult pe toate planurile, iar scrisul reprezintă o parte importantă din mine. Nu las vreo provocare în acest sens să îmi scape și în general lupt neîncetat să mă autodepăşesc.

Această competiție e cu mine însămi, iar oamenii cunoscuți acolo sunt minunați. Aștept cu nerăbdare să îi cunosc pe nou-veniți, cei care au emoții și vor sta cu sufletul la gură atunci când va apărea prima notă. Pare că am trecut prin asta într-o altă viață, dar cu siguranță mă voi simți şi eu din nou în acel fel. Cam ca în clasa a V-a, când vine prima notă în teza la matematică.

Chiar dacă a părut că v-am uitat, cititorii mei dragi, n-a fost deloc așa. Am făcut lucruri despre care vă voi povesti cât de curând! Plus că am gânduri și idei (ne)bune, pe care trebuie neapărat să vi le împărtășesc.

Între timp, stați pe aproape și țineți-mi pumnii la concurs! Vă veți sătura de mine la cât voi posta.