Unii oameni ne apar în viaţă pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Ideea e simplă: ei nu vor fi pentru totdeauna alături de noi. Important este să profităm de fiecare clipă, să îi apreciem pe cei din jur aşa cum merită şi să învăţăm de la ei.
În cei 21 de ani ai mei am cunoscut o mulţime de persoane
care m-au ajutat să devin ceea ce sunt azi. În cea mai mare parte a timpului am
avut exemple bune, dar cred că unele dintre cele mai bune lecţii mi le-au
predat oamenii “răi”. Am folosit ghilimele deoarece consider că “binele” şi
“răul” sunt termeni relativi atunci când vine vorba de oameni. Cu toţii avem părţi bune, însă şi
rele…depinde de circumstanţe.
De această dată vreau să scriu despre partea pozitivă,
despre cineva care mi-a schimbat viaţa, ca să fiu mai explicită.
A fost o dată ca niciodată…neah, prea mult. De când mă ştiu
mi-am dorit să devin avocat, şi nu orice tip de avocat – de mică mă vedeam
câştigând cazuri şi devenind faimoasă. Întotdeauna am avut aspiraţii înalte, ce
pot să zic? Adevărul e că toţi cei din jur m-au susţinut necondiţionat, în
special familia, fapt pentru care visul părea să se apropie tot mai mult de
realitate, cu fiecare an ce trecea. Presupun că a fost un plus stilul meu de a
vorbi fără oprire şi talentul înnăscut spre persuasiune. Îmi amintesc cu drag
cum, în clasa a IV-a, Moş Crăciun m-a numit “avocatul copiilor din întreaga
lume”. Am fost onorată, mi-am luat titulatura foarte în serios şi ani de-a
rândul am luat apărarea tuturor copiilor ce îmi păreau nedreptăţiţi.
Intenţia mea de a mă îndrepta spre Facultatea de Drept a
fost cea care m-a determinat să aleg profilul de Ştiinţe Sociale la liceu. În
generală mă descurcasem mai bine cu matematica, iar alegerea mea a fost un şoc
pentru mai toţi cunoscuţii. În orice caz, eu am fost vehementă chiar şi când
profesoara de matematică mi-a spus : “Dana, gândeşte-te foarte bine, să nu
ajungi să regreţi mai târziu.” Nu m-a interesat părerea nimănui, nici măcar o
clipă n-am ezitat la completarea opţiunilor pentru liceu. Aveam o medie bună,
aşa că am ajuns fără probleme acolo unde mi-am dorit: la cel mai bun liceu cu
profil uman din oraş.
Schimbarea viziunii
mele s-a produs în clasa a XI-a, atunci când am făcut ore de economie. Materia
mi-a plăcut extrem de mult. Înţelegeam foarte uşor totul, spre deosebire de
majoritatea colegilor mei. O fată m-a întrebat cum reuşesc să mă descurc atât
de bine, dar n-am avut un răspuns. Am
încercat să-i explic modul de a rezolva diversele probleme, însă mai rău am
băgat-o în ceaţă. Mereu am fost mai bună la practică decât la teorie, motiv
pentru care n-am luat vreodată în considerare o carieră de profesor.
Cu toate acestea, decizia de a schimba dreptul cu economia
am luat-o abia după ce doamna profesoară mi-a remarcat potenţialul. Obişnuia să
îmi spună “economista clasei” sau “banchera”. M-a ajutat încrederea pe care ea
mi-a acordat-o, era absolut sigură în reuşita mea ca economist. Ei bine, n-am
mers tocmai spre finanţe-bănci, cum vorbeam noi atunci, însă tot în domeniul
economiei.
Acum realizez că dreptul n-ar fi fost de mine. Poate că n-am
eu încă o idee concretă despre viitoarea mea carieră, dar cu siguranţă economia
e mult mai aproape de ea decât dreptul. Oricât de frumos era visul meu, nu aş
fi putut învăţa în veci cărţile acelea imense pline de legi şi decrete. Din fericire, există serialul “Suits”, prin
care pot trăi o fărâmă din viaţa pe care mi-am dorit-o cu ardoare.
După bac nu am mai întâlnit-o pe draga mea profesoară, astfel că n-am reuşit să îi
mulţumesc pentru tot ce am învăţat de la ea. Aştept să îmi iau licenţa, iar
apoi o voi căuta şi îi voi arăta cum mi-a influenţat viaţa. Fără amprenta ei nu
aş fi ajuns unde sunt acum.
Ţie cine ţi-a marcat
viaţa? Cui îi mulţumeşti pentru un sfat salvator şi de ce?
-----------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------
Some people appear in our lives for a shorter or a longer
period of time. The idea is simple: they will not always be with us. It is important to take advantage of every
moment, to appreciate others as they deserve and to learn from them.
In my 21 years I met a lot of people who helped me become
what I am today. Most of the time I have had good examples, but I think that
some of the best lessons taught me the "bad" people. I used quotes
because I think that "good" and "evil" are relative terms
when it comes to people. We all have good
parts, but also bad parts...it depends of circumstances.
This time I want to write about the positive side, about
someone who has changed my life.
Once upon a time ... no, it's too much. I wanted to become a
lawyer since forever, and not every kind of lawyer - I was seeing myself
winning cases and becoming famous. I've always had high aspirations, what can I
say? The truth is that everyone around me supported me unconditionally,
especially my family, which made the dream seem closer to reality with each
passing year. I suppose it was a plus my style of talking without stopping and
the innate talent for persuasion. I like to remember how, in the fourth grade,
Santa Claus called me "the children's lawyer for all around the
world." I was honored, I took my title very seriously, and for years I
have defended all the children that seemed to me to be punished without a very good
reason.
My intention to go to the Law School was the one that made
me choose the social sciences profile in high school. In general, I knew better
mathematics, and my choice was a shock for most of my acquaintances. In any
case, I was vehement even when the math teacher told me: "Dana, think very
well, you may regret your decision later." I did not care about anyone's opinion;
I did not hesitated even for a moment to complete my high school options. I had
good marks, so I got without any trouble where I wanted: at the best high
school with humanities profile from the city.
My vision changed when I was in the 11th grade when I studied
economy. I liked it very much. I understood everything very easy, unlike most
of my colleagues. A girl wondered how I managed to do so well, but I did not
have an answer. I tried to explain her how to solve the various problems, but I
lost myself in the explanation. I've always been better at practice than at
theory, which is why I have never considered a career as a teacher.
However, I made the decision to change the law with the
economy only after the teacher remarked my potential. She used to call me "the
economist of the class" or " the banker". The trust she has
given me has helped me, she was absolutely sure of my success as an economist.
Well, I did not go to finance-banks, as we were talking about then, but in the
economy field.
Now I realize that the law would not have been for me. Maybe
I have not a concrete idea about my future career yet, but certainly the
economy is much closer to it than the law. No matter how beautiful my dream
was, I could never have learned the books full of laws and decrees.
Fortunately, there is the series "Suits", through which I can live a
little part of the life that I really wanted.
After the last exam in high school I did not saw my dear
teacher, so I could not thank her for everything I learned from her. I'm
waiting for my bachelor degree, and then I'll look for the teacher and I'll
show her how she's influenced my life. Without her influence I would not have
gotten where I am now.
Who marked your life?
Who do you thank for a saving advice and why?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu