Cum m-am apucat de citit! / How I started to read!

[below in English]

E ciudat să scriu despre iubirea mea pentru citit, pe care am impresia că o am dintotdeauna. O lume fără cărţi ar fi anostă, fadă, ştearsă. De ce aş trăi o singură viaţă, când mă pot bucura de mii prin intermediul personajelor nemuritoare din poveşti? Gata, că abia am început şi deja deviez de la subiect. Deci, hai să călătorim puţin în timp şi să scoatem din tolba amintirilor câteva momente păstrate cu grijă în suflet, momente ce au contribuit la formarea mea ca om.
  

A fost odată ca niciodată o fetiţă cu părul şaten şi ochi mari căprui, care era dornică să descopere lumea. De dragul discuţiei, vom numi acea fetiţă Dana. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare. Dana citise şi i se citiseră nenumărate poveşti cu prinţese fermecătoare, prinţi curajoşi şi câte un balaur rătăcit, dar nu a prins drag de lectură până ce o zână bună şi-a făcut apariţia în viaţa ei.

 

Pe cât de mult mi-ar plăcea să continui basmul, împrejurările mă forţează să revin la realitate. Pentru a înţelege pe deplin povestea, trebuie să sap puţin mai adânc în trecutul Danei meu şi să explic câte ceva. Aşadar, să trecem la lucruri mai...serioase. 

Grădiniţa şi clasele primare le-am terminat într-o şcoală specială pentru copii cu “probleme”, deoarece am un handicap locomotor. Abia din clasa a V-a am intrat în învăţământul obişnuit. Perfect, sper că pot continua să depăn amintiri fără alte întreruperi.

Am avut trei învăţătoare în cei 4 ani, însă doar ultima şi-a pus amprenta asupra vieţii mele. Pe lângă geografie, matematică, istorie (pe care o uram din toată inimioara), limba română şi ce mai era, ea m-a învăţat să preţuiesc cărţile.

Adela, învăţătoarea mea din clasa a IV-a, m-a luat într-o zi şi mi-a spus că mergem într-o mică excursie. Aşa am ajuns în biblioteca şcolii. Eram destul de mare, însă a fost prima dată când am păşit cu adevărat în universul cărţilor. Pur şi simplu am rămas fără cuvinte şi am început să citesc fascinată titlurile de pe cotoarele volumelor ce mă înconjurau. Adela mi-a observat copleşirea şi mi-a venit repede în ajutor: mi-a pus trei cărţi în braţe şi mi-a dat termen de 2 săptămani să o citesc pe fiecare dintre ele. A fost tema pe care am luat-o cel mai în serios în toată viaţa mea. Simţeam că e un eveniment definitoriu şi nu m-am înşelat. Cărţile au “dat din coate” şi şi-au făcut loc printre cele mai bune prietene ale mele.

Nu voi uita vreodată senzaţia pe care am avut-o răsfoind primul roman: “Prinţ şi cerşetor” de Mark Twain. Sentimenele erau nemaipomenite, practic trăiam aventurile alături de cei doi eroi. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de cărţile de beletristică şi am realizat că fiecare carte are o lume a ei, în care, dacă îi dai voie, te va face personajul principal. Propria mea lume a devenit mai frumoasă citind şi am reuşit astfel să accept mai uşor faptul că sunt diferită.

O zi în care nu citesc cel puţin o pagină, e o zi pierdută. Ador să citesc! Citesc cărţi noi şi cărţi vechi. Nu contează aspectul, ci mesajul pe care îl imprimă în sufletul cititorului. Oamenii şi cărţile nu se judecă după copertă.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov


-----------------------------------------------------------------------------

It feels strange to write about my love for reading, which I think that I always had. A world without books would be boring, faded, wiped out. Why would I live a single life, when I can enjoy thousands through the immortal characters from the stories? Enough, I just started and I deviated from the subject. So let's travel a little while in time and take out of the memories a few moments carefully kept in the soul, moments that have contributed to my formation as a human.

Once upon a time, there was a little girl with brown hair and big brown eyes who was eager to discover the world. For the sake of discussion, we will call that little girl Dana. Any resemblance to real people or facts is purely coincidental. Dana had read and other persons had read to her countless stories of charming princesses, brave princes, and some dragon, but she did not enjoy reading until a good fairy appeared in her life.

As much as I would like to continue this fairy tale, the circumstances force me to come back to reality. In order to fully understand the story, I must dig a little deeper into Dana's my past and I have to explain something. So let's move on to more serious things.

I finished the kindergarten and primary classes in a special school for children with "problems" because I have a locomotory disability. Only in the fifth grade I got into the ordinary education. Perfectly, I hope that now I can continue to recall memories without any other interruptions.

I had three teachers in four years, but only the last one put her mark on my life. Besides geography, mathematics, history (which I hated from all my heart), Romanian language and many others, she taught me to cherish the books.

Adela, my fourth-grade teacher, took me one day and told me we were going on a little trip. That's how I got into the school's library. I was pretty old, but it was the first time I really went into the book universe. I was simply speechless and I began to read with fascination the titles of the volumes that surrounded me. Adela noticed my overwhelming reaction, and quickly she came to my aid: she put three books in my arms and gave me 2 weeks to read each of them. It was the homework that I took most seriously in my whole life. I felt that it was a defining event and I was not mistaken. The books put some effort and made their place among my best friends.

I will never forget the sensation that I had when I saw the first novel: "The Prince and the Pauper" by Mark Twain. The feelings were great; I was practically living the adventures with the two heroes. Then I fell in love with the books of fiction and I realized that each book has its own world, in which, if you allow it, it will make you the main character. My own world has become more beautiful reading and so I have succeeded in making it easier to accept that I am different.

A day in which I do not read at least one page is a lost day. I love to read! I read new books and old books. It does not matter the look, but the message it sends to the reader's soul. People and books are not judged by their cover.

Article responding to the challenge of Libris at the XIV edition of the International Book and Music Fair Libris Braşov