În urmă cu câteva săptămâni m-am confruntat
cu o situație destul de neplăcută – discriminarea.
Culmea, de data aceasta nu am fost eu cea vizată în mod direct de vechea mea
"prietenă", ci am considerat necesar să lupt pentru altcineva.
Am amânat să scriu despre subiect inițial
din lipsă de timp și apoi... pur și simplu. M-am gândit să îngrop lucrurile
neplăcute, așa cum știm noi, oamenii, să facem. Ei bine, un colț al minții nu
mi-a dat pace și mi-a amintit fără oprire că nu aceasta este soluția.
Dacă
ascundem problemele sub preş, asta nu înseamnă că ele dispar. Probabil că vor reveni la un moment dat, chiar mai în forță decât
înainte. Într-un final, există riscul ca ele să ne îngroape pe noi, iar atunci
cu siguranță nu mai putem face nimic în această privință.
Deci, iată-mă expunând o latură mai puțin
deloc fericită a umanității – discriminarea.
Nu voi povesti acum cu subiect și predicat despre ce a fost vorba la momentul
respectiv, deoarece nu este relevant. Ideea în sine este cea care contează cu
adevărat.
Unele persoane sunt discriminate pe baza
religiei, etniei, orientării sexuale etc.
Eu sunt discriminată pentru că am o dizabilitate fizică. Poate că există
vreo diferență între toate cele enumerate de mine aici, însă eu nu o percep. Te
asigur că, indiferent despre ce
categorie ar fi discuția, discriminarea doare la fel de tare.
Atunci când eu am susținut vehement o
persoană discriminată (recent, după cum spuneam), mi s-a spus că situația mea
nu se poate compara cu aceea. Greșit.
Spre
deosebire de ceilalți oameni, eu știu cum e să fii privit ciudat (diferit), eu
știu cum e să dai 110% din propria persoană pentru a ajunge la un nivel care e
normal pentru alții, și mai știu cum e să depinzi de ajutorul altcuiva.
Nu are rost să mă repet, am spus de
nenumărate ori că eu nu aş fi reușit nimic fără eroina mea – mama, însă cred că
e nevoie să accentuez că ar fi putut sta altfel lucrurile. S-ar fi chinuit cineva să mă cunoască sau să îmi dea vreo șansă de a-mi
arăta valoarea, în cazul în care nu aş fi ieșit atât de mult în lume?
Dacă n-o aveam pe mama, cea care mă cară
(numai ea știe cum) peste tot, ar fi știut cineva că mă "duce capul"
și că pot schimba mentalități legate de condiția mea fizică? Nu. Nouă ne e mai ușor să punem etichete decât
să încercăm să cunoaștem un om.
Trăim
într-o lume defectă, într-o lume în care, atunci când
merg să îmi depun CV-ul pentru un job, trebuie să menționez faptul că am
terminat facultatea ca șefă de promoție pentru a fi băgată în seamă.
Prin acest exemplu am vrut doar să scot în
evidență ceea ce mi se întâmplă mie personal. Sunt multe alte tipuri de
discriminare, iar uneori avem parte de ea în locuri total neașteptate.
Revenind, poate cel mai important lucru pe
care eu îl știu este să mă pun în situația altora și să încerc să îi înțeleg.
Nu îmi iese chiar întotdeauna, dar mă străduiesc și asta face diferența.
Nu
mă costă nimic să acord o șansă cuiva, însă asta poate face toți banii din
lume... la propriu și la figurat.
Citește cu atenție aceste cuvinte și vei vedea că au sens.
Aveam
speranța că generația mea va face schimbarea, că ea va privi dincolo de
aparențe și va transforma societatea. Din
păcate, am descoperit nu de mult că nu suntem mai răsăriți față de predecesorii
noștri.
Sunt pacifistă de fel, rareori mă cert
pentru ceva, însă am realizat că nedreptatea
merită toată energia mea. Cât timp reușesc să o îndrept, nu contează dacă trebuie să lupt până în
pânzele albe.
În cazul care m-a convins să îmi aștern
gândurile (poate ilogice pe alocuri) pe hârtia virtuală, s-a rezolvat aspectul
discriminatoriu. Am simțit atunci că este cea
mai mare realizare a mea de până acum. Și asta nu pentru că a ieșit totul
după cum mi-am dorit eu, ci fiindcă dreptatea
a triumfat.
E
cale lungă până ce vom atinge normalitatea, însă nu e imposibil de parcurs. Pas cu pas vom reuși. Dana cea “feroce” abia ce a început să iasă
la lumină. Vei mai auzi de ea. Totuși, te rog să-i ușurezi munca. Dacă tu
gândești "outside the box"
și îi înveți să facă același lucru pe apropiații tăi, deja parcă vedem în
depărtare destinația..
Din păcate așa este: încă nu am scăpat de acest microb numit discriminare. Dar speranța moareultima, nu?
RăspundețiȘtergereAșa e! Și chiar cred că, într-o bună zi, discriminarea va dispărea. :)
ȘtergereȘi eu sper asta :)
ȘtergereDin păcate discriminarea este la tot pasul :(
RăspundețiȘtergereDa... :(
ȘtergereÎți recomand "The story of us" cu Morgan Freeman. În episodul 4 sau 5 vorbește despre rasism și discriminare.
RăspundețiȘtergere"Nu înțelegeam de ce oamenii mă urăsc fără să mă cumoască." - eu am pățit asta fără nici o diferență fizică de culoare, etnie, relugie sau medicală. Te înțeleg și te susțin în lupta ta!
Nu am auzit până acum de această emisiune, așa că abia aștept să o urmăresc! Mulțumesc mult de recomandare!
ȘtergereÎmi pare rău că discriminarea e atât de frecventă... Totuși, cred că încet, încet o putem elimina din societate.
Tot ce putem să facem în astfel de situații este să le atragem atenția persoanelor când fac discriminări. Și la rândul nostru,să nu acceptăm ca alții să faca asta cu noi. Indiferent de situație.
RăspundețiȘtergereTotal de acord. Eu cred însă că o schimbare cât de mică se poate produce și vorbind despre subiect, amintindu-le oamenilor să fie... umani. :)
ȘtergereDin păcate, trăim într-o lume nedreaptă, plină de prejudecăți greu de înlăturat. Dar, așa e, speranța moare ultima.
RăspundețiȘtergereVa fi bine la un moment dat... Nu poate fi numai rău la nesfârșit. :))
ȘtergereÎntr-o lume de plastic, plină de păpuși Barbie și Ken, în care toți sunt perfecți, eu prefer să fiu imperfectă.
RăspundețiȘtergereSă fac greșeli. Să am păcate. Să fiu defectă.
Pentru toți imperfecții și defecții din lume, declar că vă susțin.
Vă sprijin. Vă încurajez.
Și vă aplaud!
C-aveți curaj să fiți așa cum sunteți.
Te îmbrățișez Dorina.
Cât de frumos scris! <3
ȘtergereVă pup!
Exista și trebuie luptat ca sa nu mai existe. Cred că oamenii sunt prea închiși în bulele lor ca sa accepte diferența
RăspundețiȘtergereEu încă sper că e un "deocamdată" acolo și că lucrurile vor evolua. :D
ȘtergereDiscriminarea de toate felurile e prezentă din păcate peste tot. Iar în societatea noastră parcă mai pregnantă. Eu eu prefer să dau vina pe lipsa de educație și de respect pentru ceilalți din jur, mai degrabă decât pe rea-voință. Te felicit pentru curaj, nu-ți știu povestea, îmi doresc să mai răsfoiesc pe aici pe la tine și s-o aflu.
RăspundețiȘtergereHmmm, da. În România este o mare problemă educația, iar în cele mai multe cazuri începe cu cea primită acasă. :(
Ștergere"Trăim într-o lume defectă, într-o lume în care, atunci când merg să îmi depun CV-ul pentru un job, trebuie să menționez faptul că am terminat facultatea ca șefă de promoție pentru a fi băgată în seamă."
RăspundețiȘtergereDin pacate, ai dreptate, Dana! Suntem manipulati de societate si in special de mass media, inca din prima zi in care "pasim" pe planeta asta. Cu timpul, am invatat sa-mi fie mila de "agresori" si am observat ca rezultatele sunt super. Persoanele acestea nu suporta sa primeasca mila cuiva deci... ma ocolesc cat pot ei de bine. Si viata mea a devenit minunata in absenta lor.
Bună strategie! Voi încerca să o aplic și eu. Mulțumesc de sfat! :D
ȘtergereDin pacate discriminarea creste din ce in ce mai mult,cel putin la noi in tara! Nustiu daca o sa se schimbe vreo ceva in viitorul apropiat dar putem avea speranta, macar!
RăspundețiȘtergereVa fi bine... cândva. :)
ȘtergereNu știu de ce în loc sa evoluam și sa devenim mai deschiși, noi involuam și ne închidem în noi. Refuzam sa iubim oamenii. Judecam după aparente. Ne dam cu părere fără sa ni se ceara. Oare de ce e asa greu sa ne acceptam unii pe alții? De ce suntem obișnuiți sa judecam? Trăim într-o lume pe de-a-ndoaselea...
RăspundețiȘtergereExact asta mă întreb și eu... :(
Ștergereurmaresc si vad multe persoane ce discrimineaza din diferite motive, cel mai des pe motiv de rasa! lucrurile se schimba greu, daca asa au vazut/auzit in copilarie!
RăspundețiȘtergereAșa e. :(
ȘtergereDin pacate, inca exista discriminare peste tot. Inca privim intr-o singura directie, avem ochelari de cal, punem etichete... Nu stiu cand vom reusi sa avansam, sa gandim.
RăspundețiȘtergereSperăm că mai devreme decât mai târziu. :)
ȘtergereImi pare tare rau cand aud sau citesc despre discriminare. Traind in Berlin de atatia ani mi-am dat seama cata discriminare era in Romania inainte. Am sperat ca acum e mai bine. Te felicit pentru articol si sper sa nu raman numai cu speranta si sa se schimbe mentalitatea. Discriminare si rasism este peste tot, important este sa ramai positiva desi imi inchipui ce greu e uneori. Mare admiratie pentru tine si mama ta!
RăspundețiȘtergereMulțumim! <3
ȘtergereAm fost și eu 5 luni în Spania, într-o mobilitate Erasmus. M-am simțit de parcă eram în altă lume... nu m-a făcut nimeni să mă simt "defectă", ca acasă. Poate va veni bunătatea din afară și în România la un moment dat. :)
Din Păcate uneori viața este dureroasă, ne dă impresia ca nu suntem noi în lumea potrivită ...nu rămâne decât să te incurajezi să tragi aer în piept și să mergi înainte
RăspundețiȘtergereAșa e, dar încerc să îi trag și pe alții după mine. :))
ȘtergereDin pacate discriminarea face parte din viețile noastre, însă tot în puterea noastră este si schimbarea.
RăspundețiȘtergereTotal de acord! :)
ȘtergereCred ca toti am simtiti intr-o oarecare masura ce inseamna discriminarea pe prorpia piele. Poate fi tratat dar se cere foarte mult si oamenii prefera sa raneasca fara sa constientizeze cat de mut doare
RăspundețiȘtergereMda. :(
ȘtergereDin fericirea, până în momentul de față, nu am avut parte de așa ceva. Însă, într-un an cu siguranță voi vedea ce înseamnă acest lucru, deoarece voi intra în câmpul muncii.
RăspundețiȘtergereȘtiu doar că datorită felului meu de a fi, voi avea puterea necesară să nu îmi pese și să trec ușor peste, chiar dacă voi avea momente de decădere.
Personal, sunt o persoană deschisă la minte și sper ca cei din jurul meu să fie la fel odată cu trecerea timpului.
Și eu trec destul de ușor peste (am oameni minunați alături), dar am învățat că nu ajunge asta. Trebuie să impunem respect, dacă nu ni se oferă... :/
ȘtergereDin pacate suntem mai rai decat predecesorii nostri. Eu sincer ma ingrozesc de rautatea ce zace in noi! Pacat. Mai avem multe de invatat si trebuie neaparat sa iesim
RăspundețiȘtergereDin “carapace” ca sa ne revenim cat de cat. Capul sus!
Da... Cu pași mici vom reuși. :)
ȘtergereDin pacate, punem prea des etichete, prea catalogam oamenii dupa cine stie ce model. E atat de trist! ��
RăspundețiȘtergereDa. :(
ȘtergereDin pacate, in ziua de azi mai mult judecam pe cei din jur. Pe cand ar trebui a acordam o sansa tuturor, nimeni nu e mai presus ca altcineva.
RăspundețiȘtergereExact. :)
ȘtergereMai avem multe de invatat, mi-a placut articolul tau si iti spun drept ca incerc cat pot de mult nu pun etichete.
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Mă bucur să aflu asta. :D
ȘtergereNe lovim de aceasta problema la tot pasul, din pacate ca natie suntem asa, dar ne putem schimba.
RăspundețiȘtergereEste drept ca este o problema de care ne lovim. Acum, nu stiu ce sa zic. Poate ca si eu sunt usor reticenta atunci cand vad alte tipuri de persoane ....
RăspundețiȘtergereSperanta moare ultima! Poate vom scapa de ea :)
RăspundețiȘtergere