Știi expresia aceea "n-am fost niciodată acolo, dar aș mai merge"?
Exact asta simt eu acum, când mi-am permis să visez nestingherită la aventura
vieții mele.
Cu toții ne dorim una, desigur, însă nu
mulți oameni sunt la fel de nebuni ca și mine. Nu mulți sunt gata să plece în Etiopia sau în orice altă expediție Africa. Îmi pot închipui fața ta în acest moment, așa că... hei, închide gura,
nu cumva să îți cadă dinții din ea.
Ignoră-mi sarcasmul și hai să revenim la
acele triburi primitive, pe care eu mor de nerăbdare să le cunosc în Etiopia.
Nu sunt foarte pretențioasă, ştiu. Şi chiar nu glumesc.
De
ceva vreme sunt cu ochii în patru după ofertele de voluntariat în Africa. Da, vei zice că am un suflet bun şi vreau să ajut. Sinceră să
fiu, e mai mult vorba despre mine decât despre micuții cărora le-aş preda limba
engleză. Sunt curioasă cum se trăiește acolo.
Oamenii aceia nu au electricitate, apă la o
învârtire de robinet distanță sau ultima colecție de haine a unui designer
francez celebru. De fapt, nu prea au haine în general...
Surprinzător, însă cele tocmai enumerate
semnifică faptul că nici internetul nu funcționează. Am putea noi trăi fără Facebook sau fără Instagram? Ce s-ar face
"fanii" noștri dacă n-ar ști că am luat prânzul astăzi? Tra-ge-di-e!
Eu
sunt o inconștientă ce vrea să își testeze limitele și să trăiască periculos. Cine ar fi crezut?
Cum ar fi să mâncăm doar de sărbători carne
și să tratăm orice boală cu plante medicinale? Noi dăm fuga la farmacie inclusiv dacă ni se pare că am
răcit.
Nu neg, trăim cu mult mai mult decât
prietenii mei africani. Întrebarea este: suntem
la fel de fericiți ca și ei?
Ei nu luptă
pentru afaceri sau bani. Nicidecum. Ei se chinuie pentru
supraviețuire și familia e tot ce contează... tot ce au mai de preț. Trăiesc frumos și simplu... atât de simplu.
Au ei un
secret al nemuririi sufletului pe care sper să îl fur.
Vreau
să călătoresc acolo unde trecutul se împletește cu prezentul. Nu mă refer în mod figurat la cultură, deși e cu adevărat
impresionantă, ci la modul cel mai propriu cu putință. Calendarul etiopian e cu
8 ani în urmă.
Ziua lor se ghidează după soare și numai ei
știu cum îmbină toate astea cu orarul internațional. Cert e că îmi doresc
nespus să aflu și eu!
Îmi
doresc să fiu etiopian pentru o zi. Să
trăiesc, gândesc și visez asemenea lor. Dacă îți doreşti suficient de tare,
visurile devin realitate. Eu o fac.
Voluntariatul văd că nu prea dă roade, n-am
găsit acel ceva, astfel că mă reprofilez. Cu ajutorul Extreme Travel, voi reuși să ajung odată şi-odată în
Etiopia... pentru 14 zile sau chiar mai mult. La drept vorbind, e mai
aproape decât voluntariatul de doleanțele mele.
Bineînțeles că m-am interesat deja de toate
detaliile. Următoarea plecare e pe data de 6 noiembrie, zic și eu.
Voi descoperi țara minunată a Regelui
Solomon și a Reginei din Saba. Voi vizita "floarea nouă" a lor
(traducerea numelui capitalei – Addis Abeba), voi urca pe vârful Ras Dashen
(măcar de dragul discuției) şi voi hoinări prin sfântul oraș Lalibela. Chivotul Legilor mă așteaptă.
Sunt gata să mă îndrăgostesc de parcurile
naturale, de istoria și de tradițiile țării, de bucătăria locală și... de
oameni. Mai ales de oameni. Dacă și
sufletele le sunt la fel de colorate precum trupurile, mă declar fericită.
Sunt pregătită pentru toate acestea și
multe altele. Sunt pregătită să fiu surprinsă. Teoria și practica nu sunt la
fel, iar eu am rămas fără cuvinte. E
momentul să testez pe propria piele.
Tu ce expediții trăsnite ai în minte? Nu
îți face griji dacă ești chiar mai creativ decât mine, deoarece Extreme Travel
oferă la fel de bine și excursii personalizate.
Stând
cu fundul pe canapea și telecomanda în mână, nu vei găsi sensul vieții. Pune-ți curajul și un strop de nebunie în rucsac, iar apoi
pornește fără regrete la drum!
Nu mai am argumente pro turism de aventură,
am obosit făcând atâtea planuri. Te las cu motto-ul companiei, care mie mi-a
dat fiori mai ceva ca prima iubire, și îmi fac bagajul: "Nu măsura viața în numărul de respirații,
ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea."
P.S.: ce zici, vii cu mine? Timpul tace și
trece pe lângă noi... Tic-tac.
Articol scris în cadrul concursului
SuperBlog 2018 J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu