 |
| Sursa: arhiva personală - 2018 |
Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie
toate sacrificiile pe care această femeie minunată le-a făcut de-a lungul
timpului pentru mine. Nu a existat un
moment în care ea să nu fie alături de mine trup și suflet.
Nu mai departe de noaptea trecută, când am
avut un somn extrem de agitat, mama a fost acolo și a dormit încă o dată pe
canapeaua din camera mea... pentru a-mi fi alături.
 |
| Sursa: arhiva personală - 2011 |
În cazul în care ești nou pe blogul meu,
citește articolul “Sacrificii”
și vei înțelege de ce eu și mama sunt nevoite să avem o relație mult mai
specială decât au celelalte fete de vârsta mea cu mamele lor. Noi suntem unice.
Pot spune cu certitudine că mă bucur că ea
e mama mea și că împărțim toate clipele speciale ale vieții. Ea mă ceartă
atunci când greșesc, mă încurajează și mă protejează. Mă ajută necondiționat.
Îmi amintesc cu mare plăcere o experiență
de acum un an, ce mi-a marcat existența în cel mai frumos mod posibil: 5 luni de Erasmus în Spania. Am umplut
Facebook-ul de poze în acea perioadă, însă am tot amânat să trec la scris. Iată
că a sosit momentul să împărtășesc cu tine o fărâmă din trăirile extraordinare
de atunci.
A fost prima mea ieșire din țară.
Bineînțeles că am avut-o pe mama alături. Am zburat împreună cu avionul și pot
zice că m-am îndrăgostit de acea senzație. Știi ce e înduioșător? Mama s-a
temut în aer, nici nu se putea uita de la înălțime pe geam, însă a lăsat panica
ei pentru a se concentra asupra mea.
Nu mi-a spus, dar o cunosc îndeajuns de
bine ca să îmi dau seama că i-a fost inima cât un purice la gândul că eu voi
avea probleme cu respirația la decolare, datorită bolii mele cronice în care
plămânii sunt deformați și port un corset ce nu permite oxigenului să intre
întotdeauna cum trebuie în corp.
Am trecut cu bine peste acest hop, ea
analizându-mi cu mare atenție fiecare mișcare, și am ajuns în Spania. M-a luat
panica instant, deoarece am realizat că nu ni s-a activat roaming-ul. "Cum
dau de proprietar, să-l anunț că autobuzul care ne va duce în orășelul unde vom
locui e mult mai târziu decât văzusem online?" mă întrebam frenetic.
Lucrurile
s-au așezat pe făgașul normal și am scos-o la capăt. O fată deosebit de drăguță, vânzătoare la un magazin din
autogară, mi-a împrumutat telefonul ei. Totuși, cu siguranță aș fi avut o cădere nervoasă dacă nu îmi era mama alături.
Mă laud eu că nu am îngrijorat-o pe mama și am ținut pentru mine acele momente
critice, dar nu mă îndoiesc că a simțit.
 |
| Sursa: arhiva personală - 2018 |
Ea era incredibil de calmă, dându-mi
impresia că dețin situația sub control. Încrederea ei în mine m-a ajutat să duc
totul la bun sfârșit. La vremea respectivă mama nu înțelegea spaniola, iar
engleza îi era cu atât mai străină. Pentru prima oară în viață a depins în
totalitate de mine și nu mi-a judecat
greșelile sau piedicile pe care poate că nu le-am gestionat mereu în cel mai
reușit fel. Pur și simplu m-a sprijinit.
Nu totul a fost perfect nici în timpul
șederii, însă am avut oameni minunați în preajmă, care ne-au ajutat enorm.
Andreea, mai ales despre tine vorbesc. Recunoștința e prea mare pentru a putea
fi explicată.
La început mi-a fost destul de greu să îmi
fac prieteni. Lumea e reticentă atunci când mă cunoaște. Unii chiar preferând
să nu încerce să o facă. Ca de fiecare dată, mama mi-a spus că n-am motive de
îngrijorare, că va fi bine. Și chiar a fost nemaipomenit.
Am călătorit în grupuri, dar și singure. Nici nu mai țin numărul peripețiilor prin
care am trecut. I-am sărbătorit inclusiv și ziua de naștere împreună cu
prietenii făcuți acolo. O fată a improvizat efectiv un tort. A fost deosebit,
însă știu cât de mult și-ar fi dorit să fie acasă, unde ne așteptau tata și
sora mea.
Anul acesta voi compensa că am ținut-o
departe. Voi face un cadou
pentru mama care să simbolizeze toată iubirea și mulțumirea pe care i le
port. Sunt cea mai norocoasă din lume că
o am pe ea!
Cadourile pentru zile de
naștere sunt în general fade, impersonale. Cu toate acestea, sunt convinsă
că voi găsi o bijuterie ce îi va lumina chipul. Îmi doresc să zâmbească neîncetat!
 |
| Sursa: Borealy |
Mai am timp până în iunie să găsesc darul
perfect. Mă gândesc ca într-una din lunile acestea ce rămân să îi comand o tiara.
Nu aș fi ajuns o adevărată prințesă fără o regină ca model. Mama reprezintă definiția dăruirii totale,
a dragostei necondiționate. Ea e eroina mea nu numai pentru că m-a urmat în
cele 5 luni fantastic de (ne)bune, ci pentru că este mâna mea dreaptă, stângă
și picioarele.
Fără mama nu aș fi ajuns în punctul în care
sunt... la modul cel mai propriu cu putință. Asta i-aş transmite chiar și pe
felicitarea de ziua ei. Deși eu sper că știe toate astea și mult mai multe
lucruri despre însemnătatea ei în viața mea, că le simte.
Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu