Tehnologia se modifică de la o zi la alta.
Ceea ce ieri nu era posibil, azi este și viceversa. Totuși, imediat după
Revoluție a apărut ceva pe teritoriul românesc ce continuă să aibă un succes
răsunător până și în ziua de astăzi: anunțul.
Sincer, oricât de mult stau să mă gândesc, nu găsesc o tehnică de marketing mai
bună decât plasarea textelor publicitare. Evident, mai nou lucrurile se
întâmplă online, însă o bună perioadă de timp afișele stradale sau ziarele au
făcut o treabă extraordinară. Încă o mai fac.
Ți-ai putea imagina o viață în care să nu
existe anunțuri de mică publicitate? Gata cu hainele la ofertă, bijuterii
unicat sau parfumuri originale de peste hotare care să îți sară în ochi și
efectiv să strige "cumpără-ne!". Cum ai cumpăra atunci sau, mai rău,
cum ți-ai vinde marfa?
Eu m-am născut abia la sfârșitul anilor 90,
deci pot spune cu certitudine că pentru mine aceasta ar fi o situație
științifico-fantastică. Nu am trăit
într-o lume fără reclame la produse / servicii, motiv pentru care îmi pot doar
închipui imaginea dezolantă. Hai să îți prezint cum ar arăta, în viziunea
mea, lumea de acum în lipsa anunțurilor de vânzare – cumpărare. Tu îmi poți
spune la final dacă descrierea este sau nu fidelă realității din urmă cu trei
decenii.
Cum vinzi și cumperi fără
anunțurile la mica publicitate?
Titlul de efect m-a dus cu mintea la Ion Creangă și ale lui Amintiri din copilărie. Da, la pupăza vândută în târg mă refer.
Este exemplul clasic de reclamă făcută pe loc și promovare eficientă.
Descurcăreț băiat, dacă n-a avut nevoie să posteze pe site-urile de profil...
Mergând pe stilul lui, pot zice că piața ar fi o modalitate bună de a face
tranzacții. Dacă ai o varietate de cosmetice pe care vrei să le vinzi, de
exemplu, e ușor să înșiri pe masă produsele și să îți strigi oferta atunci când
publicul țintă (femeile) trece prin zonă.
Pentru a crește șansele vânzării, taraba poate fi mutată direct în stradă.
Varianta aceasta nu e întotdeauna legală, dar există posibilitatea obținerii
unei autorizații în anumite locații.
Problema e că trebuie să împarți profitul
cu statul și, păstrând firul cu îngrijirea tenului, femeile nu prea mai au
încredere să cumpere asemenea produse de la colțul străzii. Au fost scandaluri
în acest sens.
Oricum, dacă opțiunea aceasta nu merge
demențial, e o țară liberă și poți bate
din poartă în poartă, până ce se îndură cineva și îți devine client. Nu te
fac pe tine 2, 3, 10 sau 100 de refuzuri, nu-i așa?
Când
ai stofă de comerciant, nu te oprește nimic să obții succesul financiar... nici măcar poliția. Încetezi câteva zile, până ce se liniștesc
puțin apele, iar apoi o iei de la capăt.
Dacă
te plictisești de plimbat, iei frumos o pauză în centrul orașului sau în vreo
altă parte aglomerată și abordezi lumea din jurul tău. Totul la o oră de vârf, normal. Cam așa cum fac cei care împart
pliante cu diverse reclame. Varianta lor nu e de luat în seamă, fiindcă
majoritatea oamenilor nici nu se uită în direcția foii, aruncând-o în primul
coş de gunoi întâlnit în cale. Recunoaște că ai făcut și tu asta cel puțin o
dată.
Aşa că nu le dai ceva din prima
trecătoarelor, ci lansezi bomba: "fata,
te vrei o cremă
de față ce te va menține tânără și frumoasă?". Practic îți faci o
scurtă frază de vânzare. Aș fi zis poezie, dar nu vreau să se răsucească Mihai
Eminescu în mormânt. "Operele" mele cu siguranță i-ar eclipsa Luceafărul.
Important
e să îți pui toate atuurile în valoare. Nu e
tocmai indicat să te îmbraci sport, să fii cu pielea ridată, nemachiată și să
vinzi cosmetice. Pe bune. Ești imaginea produselor, creezi un brand. Demonstrează că ceea ce oferi e de calitate
și îngrijește-te corespunzător.
Nu îmi spune acum că degeaba îți joci rolul
la perfecție, fiindcă nimeni nu te va crede pe cuvânt, că ai marfă originală. Magazinele
nu garantează calitatea, motiv pentru care e totuna dacă ne luăm parfumuri
și cosmetice de la tine.
Oricum, n-ai de ce să îți faci griji cu
privire la cumpărători în această situație ipotetică. Ei au nevoie de produsul
tău la fel de mult cum tu le vrei banii. Singurul
impediment l-ar putea constitui ceilalți vânzători, cu care există riscul
unei bătăi la modul cel mai propriu cu putință...
Ce zici, sunt cât de cât creativă? M-am apropiat de comerțul din epoca
comunistă?
Simt cumva nevoia să specific: nu încerca metodele de mai sus acasă!
Rămâi fidel/ă anunțurilor la mica publicitate și astfel ai cu adevărat șanse să
îți vinzi marfa sau să achiziționezi ceva calitativ.
Și totuși, cum şi-ar găsi jumătatea cei care postează anunțuri la matrimoniale?
Singurele variante pe care mi le pot imagina includ o bancă undeva în parc a
persoanelor singure, unde mergi și alegi ce îți place – exact ca la piață, și
abordarea fără menajamente în cafenele. Vreau
să cred că oamenii ar prefera să aibă în acel caz mai multă încredere în
cunoștințe, în cuplarea prin intermediul lor. Ar fi mult prea ciudat
altfel.
Articol scris în cadrul concursului Spring SuperBlog
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu