Un vis cât un continent

New York

Copiii au visuri încă de mici.

Trecând la o parte peste visurile legate de locuitul într-un castel, conducerea unei mașini decapotabile roșii și cântatul ca meserie, eu mereu mi-am dorit să ajung în America.

Dacă m-ai cunoscut până în urmă cu vreo 5 ani și m-ai întrebat ce vreau să fac cu viața mea, cu siguranță ți-am răspuns (cu ochii sclipind asemenea girofarurilor mașinilor) "voi pleca în America".

Am avut visul american și nici nu prea știu de unde. Probabil are legătură cu filmele acelea care prezintă viața în liceele americane. Uneori simt că e mai mult o chemare decât un vis.

Am fost mereu o fire destul de practică și am știut că dorința e justificabilă. Acolo e (mai mult sau mai puțin) totul accesibil pentru scaunul cu rotile și... m-aş simți normală.

Până să ajung la facultate, a fost mai mult sau mai puțin ok. Era o idee oarecum imposibilă. E greu să obții viză și nu e ca și cum mi-aș lua rucsacul în spate și aș pleca la drum. Având în vedere situația mea, că mama trebuie să mă însoțească și nu mă descurc să merg nici până la baie singură, oricât de nebună aș fi, am nevoie de câteva asigurări înainte de a da fuga la aeroport.

Totuși, facultatea a venit și, odată cu ea, am aflat despre programul Work and Travel. Studenții au posibilitatea să meargă în America, unde să muncească pe perioada verii.

Asta nu e tot, iar utilul se îmbină cu plăcutul: la finalul acestui maraton (muncești serios, nu te joci), majoritatea vizitează toate atracțiile Americii. Nici nu mai ai nevoie de oferte de vacanțe, când ai așa ceva!

Doamne, de câte ori n-am privit cu jind fotografiile prietenilor și cunoscuților ce au profitat de această experiență! De fiecare dată mă întrebam când voi ajunge și eu.

Sinceră să fiu, nici nu mi-am permis să sper că eu aș putea avea parte de toate avantajele Work and Travel. "Sunt oferite munci fizice, deci nicio șansă", îmi spuneam deznădăjduită.

Acum un an, însă, mi-am făcut curaj să întreb la sediul Work and Travel Vacanțe Speciale din cadrul facultății mele. Aş putea participa, cumva, prin absurd, la acest proiect?

Nu mi-am făcut iluzii referitoare la răspuns. Am întrebat doar pentru a nu regreta mai târziu. Inima mi-a explodat de entuziasm atunci când am aflat că da, SE POATE.

Mi s-a spus că, dacă îmi doresc cu adevărat să trăiesc visul american, se va găsi o soluție. Chiar și viza pentru mama, în calitate de însoțitor al meu, se rezolvă.

Mi s-a dovedit încă o dată că limitele ni le impunem singuri. Ele nu există decât în capul nostru.

Eram gata să plec exact în acel moment. Apoi mi-am amintit că în ianuarie mă aștepta Spania, o experiență Erasmus. A picat acest an, dar speranța a înflorit mai tare ca niciodată în sufletul meu. Nici nu mi-a trecut prin minte să renunț la idee. Nici măcar pentru o clipă.

Acum mă pregătesc să încep demersurile necesare. Voi avea de făcut o grămadă de documente, de cumpărat bilete de avion și așa mai departe, dar abia aștept să trec prin toate aceste etape. Îmi bate inima cu 100 de kilometri pe secundă numai când mă gândesc la rezultat.

Voi vedea zgârie-norii din New York. Mă voi amesteca printre turiștii din San Francisco.

Voi trece pe la Hollywood și voi observa unde prind contur poveștile fantastice pe care le vedem noi pe ecrane. Nu degeaba, când simt că nu mai suport aparatul dentar, îmi spun mantra "Dana, încă puțin și vei avea un zâmbet marca Hollywood!" Apare șansa de a-l exersa și compara cu al marilor actori.

Las Vegas

Voi descoperi Las Vegas-ul și luminile lui. Cândva, voi juca poker acolo și nu îmi va păsa de banii pierduți sau câștigați. Voi învăţa mai multe despre mine însămi.

Iar mai târziu, după ce mai mult ca sigur mă voi îndrăgosti de țara tuturor posibilităților, mă voi stabili în frumoasa și însorita Florida. Priveliștea pe care o voi avea zi de zi de la geam va fi cea a valurilor înspumate ale oceanului...

Am intrat din nou în starea aceea a mea în care prezentul e prea anost pentru a-i acorda atenție și trăiesc deja în viitorul ce îmi provoacă furnicături în tot corpul. Te rog nu mă trage la suprafață și lasă-mă să exist aici până la vară... când visul va deveni realitate!

Articol scris în cadrul concursului SuperBlog 2018 J